1.2.Fragment din cartea Banii in Ordinea Divina: Partea I Capitolul 2

Apreciaza postarea si da mai departe...

Capitolul 2: Banii sunt utili

Banii sunt necesari. Îi folosim când îi dăm la schimb ca şi contraprestaţie, pentru achiziţionarea unor bunuri sau servicii.

Mi-a rămas perfect în minte una din principalele definiţii ale banului, învăţate de mine, în facultate, la economie politică: Banul reprezintă expresia bănească a valorii mărfii.

Cu alte cuvinte, plătim cu bani, valoarea de întrebuinţare a unui bun, pentru beneficiul pe care ni-l aduce prin utilizarea sa, altfel spus, pentru capacitatea de a ne satisface o trebuinţă.

Tot ce e de natură materială poate fi cumpărat cu bani. Însă, sunt atât de multe lucruri, care nu pot fi dobândite prin mijloace financiare, ele având valori inestimabile: sănătatea, copilăria şi tinereţea, pacea minţii şi a inimii, timpul, prietenii, părinţii, dragostea, încrederea, înţelepciunea, omenia, respectul şamd.

Pe lângă toate acestea, nu trebuie să uităm că cele mai de preţ daruri ne sunt oferite gratuit de către bunul Dumnezeu: Viaţa, Aerul, Natura, Pământul cu tot ce e pe el şi sub el, înzestrările şi abilităţile noastre preexistente, dragostea necondiţionată şi ocrotirea Sa şamd.

S-au spus multe despre bani. Unii oameni îi îndrăgesc, alţii îi critică.

Banii sunt un subiect emoţional, iar cea mai mare parte dintre noi avem sentimente contradictorii faţă de ei.

Pe de o parte, ne dorim siguranţa şi confortul pe care îl aduc; pe de altă parte, ne temem că succesul financiar poate vicia, transformându-ne în persoane mai puţin morale.

De fapt, se face o confuzie foarte mare între bani şi „ iubirea de bani”, atunci când, în loc de „ iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” se foloseşte în mod pervertit expresia „Banii sunt rădăcina tuturor relelor”.

În Biblie, este scris în mod explicit, în epistola 1 Timotei 6: 10: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”

Banii nu sunt nici buni, nici răi. Dacă îi privim, ca valoare intrinsecă, sunt inofensivi. Ceea ce contează cu adevărat, este ce facem noi cu talentele şi abilităţile noastre cu care am fost înzestraţi de Dumnezeu. Dacă vom ştii să ne folosim corect calităţile, ele vor putea să ne aducă şi bani, pe lângă succesul personal.

Toţi ne dorim să fim prosperi, numai că, prosperitatea, pe lângă sănătate, relaţii armonioase, fericire, mai presupune să avem şi resurse materiale şi financiare suficiente.

Banii, numărul lor, ne uşurează viaţa, dar ne şi testează caracterul.

Oamenii ajung să fie obsedaţi de bani, atunci când ei se află la extreme, adică ori sunt foarte săraci, ori sunt foarte bogaţi.

Prin însăşi natura lor, cei săraci se gândesc mereu cum să supravieţuiască, jonglând mereu cu datoriile, amânându-le pe unele, achitându-le pe altele, fâcând o fixacţie în privinţa banilor. Sărăcia este o mentalitate. Absenţa banilor sau a bunurilor este o circumstanţă a sărăciei. De obicei, cei săraci, obişnuiesc să confere conotaţii negative banilor şi ca urmare a acestui fapt, au o relaţie negativă cu aceştia pentru că îi detestă. Astfel, o relaţie negativă, îndepărtează, în schimb ce o relaţie pozitivă, atrage.

La cealaltă extremă, sunt cei foarte bogaţi, care nu vor avea pace atâta timp cât nu îşi ştiu bogăţiile în siguranţă. Ei sunt mereu în alertă, iar afacerile lor le ocupă tot timpul. Ei vorbesc despre afaceri chiar şi atunci când se relaxează.

Atunci când nu avem echilibru interior, tindem să ne pierdem libertatea şi ne schimbăm caracterul. Înălţând aspectul material al existenţei la nivelul binelui moral sau al răului moral, caracterul devine unul negativ.

Conform învăţăturii creştine, binele şi răul nu depind de ceea ce se întâmplă în exteriorul omului, ci totul devine bun sau rău în funcţie de motivele şi hotărârile dinlăuntrul său.

Iisus a numit „rău” nu bogăţiile materiale în sine, ci „nădăjduirea în bogăţie”, adică în a se organiza totul în jurul ideii de bunăstare materială.

Fericirea, în fond, este în funcţie de atitudinea noastră faţă de tot ceea ce este în preajma noastră. Este o stare a sufletului, nicidecum nu depinde de portofelul nostru.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Eu sunt divin-Gabriela Stochian