1.4.Fragment din cartea Banii in Ordinea Divina: Partea II:Capitolul 1

Apreciaza postarea si da mai departe...

În fiecare zi ne întâlnim cu domnul „Eu”. El spune mereu: Eu, Eu, Eu. Domnul Eu este plin de el.

Domnul Eu are întotdeauna dreptate, cuvintele şi gândurile lui sunt cele mai bune, evenimentele trăite de el sunt cele mai relevante, dorinţele lui trebuie satisfăcute cât mai urgent posibil, iar suferinţele şi trădările prin care trece el sunt cel mai greu de suportat.

El este centrul universului, pentru că totul se învârte în jurul lui. El este întotdeauna ocupat doar cu persoana sa. Nu îl interesează niciodată de ceilalţi decât în măsura în care are niscaiva interese personale ce ţin de aceste persoane.

Acest „Eu” e un mare egoist! Însă, Ego este o componentă a experienţei umane. Dacă nu am avea Ego, nu am avea nici liberul arbitru. De el depinde libertatea de a alege, pentru evoluţia sufletului.

Dacă nu ar exista Ego, nu ar exista nici separare între suflete, lucru esenţial, deoarece fiecare suflet trebuie să evolueze în ritmul şi în funcţie de scopul său.

El ne ajută să facem alegeri, uneori poate nu cele mai bune alegeri.

Deşi are şi părţi pozitive, domnul Eu vede şi percepe totul prin prisma lui. Ceea ce nu este tocmai bine şi corect. Şi atunci se manifestă împotriva principiului Iubirii divine.

Astfel, domnul Eu, este mai tot timpul vulnerabil în faţa păcatelor de tot felul, precum:

egoismul, dorinţa de succes, aspiraţia către putere, ambiţia nemăsurată, încăpăţânarea, cruzimea, accesele de mânie, arivismul în carieră, stresul şi hiperactivitatea, lăcomiile de tot felul, excesele sexuale şi lipsa moralei.

Răul se opune Voinţei lui Dumnezeu. El îşi trimite falsul principiu prin oameni, care sunt creaturile Tatălui; aceştia, prin acţiunile lor greşite, îl fac pe acesta mai puternic.

Voinţa Tatălui Ceresc este ca noi, oamenii, să alegem singuri cui vrem să slujim. El ne-a creat cu Liber Arbitru.

Fiecare din noi are şi o parte întunecată, care ne îndeamnă să trăim în îndoieli şi temeri.

Dacă recunoaştem această parte întunecată, suntem pe calea cea bună. Bătăliile cele mari le dăm pe teritoriul minţii.

Atât Binele cât şi Răul trăiesc în mintea fiecăruia. Primul este vocea iubirii. Al doilea este vocea fricii.

Misterul vieţii poate fi cercetat doar cu ajutorul intuiţiei.

Mintea judecă după aparenţe, înşelându-se mereu, judecându-i pe ceilalţi.

Ne comparăm mereu cu ei, crezând că suntem mai buni. Scara noastră de valori este totuşi limitată.

Egoul nu are încredere şi vrea să controleze tot, deşi nu reuşeşte în totalitate acest lucru.

Egocentrismul ne influenţează comportamentul. De aceea, este foarte greu să ne adaptăm unii altora.

Astfel, avem tendinţa să îi dispreţuim, să-i judecăm sau să îi invidiem pe semenii noştri: fie avem sentimente de superioritate faţă de ei, fie de inferioritate. Rareori avem echilibru în noi.

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine, o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (ep.Romani 12: 3)

Cele mai multe neînţelegeri dintre noi provin din neputinţa noastră de a înţelege punctul de vedere al celuilalt.

Mai degrabă vorbim decât să ascultăm, ne împotrivim decât să ne supunem.

Aceste neînţelegeri apar în toate planurile vieţii: profesional, familial, social, financiar.

În general, suntem dispuşi să ne iertăm doar pe noi şi să avem compasiune doar faţă de noi înşine.

Credem că suntem îndreptăţiţi să fim apreciaţi, ascultaţi, remuneraţi, lăudaţi, exagerându-ne de fiecare dată virtuţiile şi calităţile.

Această atitudine egocentrică constituie motivul tuturor necazurilor şi rădăcina tuturor relelor. Ea ne ridică unii împotriva altora.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Eu sunt divin-Gabriela Stochian