1.6. Fragment din cartea Banii in Ordinea Divina: Partea III Capitolul 2

Apreciaza postarea si da mai departe...

Capitolul 2: Munca si talantii

Muncim pentru a trăi şi nicidecum nu trăim pentru a munci. Dacă este să facem ceva în mod repetat în viaţa aceasta, atunci acel ceva este să muncim. Nu poţi trece prin viaţă dacă nu îţi poţi întreţine corpul, casa, familia sau tot ceea ce depinde de tine.Viaţa este frumoasă când îmbinăm munca cu odihna, plăcutul cu utilul, abundenţa cu dărnicia, bunătatea cu recunoştinţa, viaţa spirituală cu cea materială, cunoaşterea cu reflecţia, credinţa cu smerenia şamd.

În toată existenţa noastră trebuie să se vadă bucuria de a trăi. Într-o viaţă bună este necesar să existe un echilibru între diferitele activităţi pe care le întreprindem, dar nici una dintre ele nu trebuie să fie duse până într-acolo încât să le facă imposibile pe celelalte.

Toate acţiunile noastre, pentru a fi o sursă de fericire, trebuie să fie compatibile cu sănătatea, afecţiunea celor pe care îi iubim şi cu respectul faţă de mediul în care trăim.

Din nefericire, omul modern nu mai are o concepţie echilibrată despre muncă şi relaxare, cu atît mai mult despre Spirit şi Suflet, căci nu mai are tihnă din cauza zbuciumului şi frământărilor obişnuite ale vieţii.

Tot mai mulţi oameni devin dependenţi de munca lor, pentru că lipsa ei le sporeşte teama faţă de o posibilă concediere sau faliment. Astfel munca devine tot mai strâns legată de îngrijorarea faţă de un viitor incert, care îl va face pe om să muncească atât de mult încât judecata i se va înceţoşa.

În fiecare caz, nu munca, ci tulburarea emoţională este cea care generează colapsul. A avea tot timpul grija zilei de mâine în minte, nu este o problemă prea simplu de rezolvat. Este un mod de gândire care poate duce la insomnii şi la depresie nervoasă. Pentru aceasta este nevoie de o disciplină mentală şi de obişnuinţa de a ne gândi asupra lucrurilor atunci când ele se ivesc şi nu înainte de apariţia lor. Asta ar însemna mai puţină risipă de energie nervoasă datorată gândurilor negative, un remediu pentru insomnie şi înţelepciune în luarea deciziilor.

Îngrijorarea e o formă de frică, iar toate formele de frică duc către surmenaj. Un om care a învăţat să nu îi fie frică va constata că oboseala nu îi mai dă târcoale.

Munca, la extreme, nu e bună. Excesul de muncă este greu de suportat, dar şi lipsa ei este dăunătoare. Oricum, munca echilibrată susţine sănătatea organismului uman spre deosebire de inactivitate, care îl face pe om să decadă fizic, mental şi spiritual.

Munca este dezirabilă, în primul rând, ca antidot al plictiselii, iar în al doilea rând, pentru faptul că aduce bucurii deosebit de mari sub forma satisfacţiilor materiale şi spirituale, atunci când este practicată din plăcere.

……………………..

Întrebarea care ar trebui să ne preocupe este: Ce pot face eu cu talanţii pe care îi am? Ce pot face eu cu darurile şi înzestrările mele de care dispun? Cum pot să îmi aduc contribuţia în societate, pentru binele semenilor mei şi în acelaşi timp să îl bucur pe Dumnezeu?

Noi toţi avem responsabilitatea, ca lucrători ai Lui, să ne dezvoltăm aceste abilităţi ca să putem face cât mai mult bine în limitele capacităţii noastre.

Toţi trebuie să ne desăvârşim din punct de vedere moral; doreşte ca noi să fim eficienţi în toate domeniile vieţii.

El ne-a dat talente, abilităţi, daruri diverse pentru ca noi să ne formăm un caracter puternic, de învingători. Tocmai de aceea, trebuie să ne cercetăm cât mai des posibil şi să nu permitem nici unei trăsături rele să se nască în noi.

Ne propunem aceasta, ca un ţel care trebuie îndeplinit. Este bine să cultivăm doar trăsături frumoase în caracterul nostru. Să fim plăcuţi Tatălui Ceresc.

Să nu fim ca acel rob din pilda talanţilor care a primit un talant şi l-a îngropat în pământ până la venirea stăpânului său; el nu şi-a valorificat talantul de teama că stăpânul este un om aspru care seceră de unde n-a semănat şi strânge de unde n-a vânturat.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Eu sunt divin-Gabriela Stochian