Adevarata sau “falsa” prietenie

Adevarata sau “falsa” prietenie

Iun 15
Apreciaza postarea si da mai departe...

Ce frumoasă este prietenia, în adevăratul sens al cuvântului! Prietenia adult-adult, părinţi şi copii, tineri şi bătrâni, bărbat-femeie, între ambele sexe samd.

În lumea aceasta relaţiile nu pot să reziste fără prietenie. Ea este liantul care îi ţine pe oameni aproape, alături de IUBIRE, ca principal motiv al existenţei umane.

Prietenie= simpatie, stimă, respect, afinitate reciprocă; presupune bunătate şi o atitudine de bunăvoinţă faţă de cineva, având la bază aspiraţii, năzuinţe şi interese comune.

În sens antagonic, opusul prieteniei este: duşmănia, vrajba, ostilitatea, exact tot ceea ce nu este prietenie.

Poate e nepotrivit să spun “falsă prietenie” pentru că prietenia, conform definiţiei, trebuie privită doar într-un sens pozitiv, însemnând ceea ce am menţionat mai sus.

Prietenia este doar prietenie ( nicidecum vrăjmăşie) şi nu poate fi decât o prietenie adevărată.

Dar, pentru că se foloseşte des şi termenul de ” falsă prietenie” am să îl utilizez aici, pentru a arăta de fapt ceea ce nu este, cu adevărat, prietenia.

Între toţi oamenii ar trebui să existe PRIETENIE, dar realitatea noastră arată cu totul altfel, nu-i aşa?

Nu o să enumăr aici motivele pentru care omenirea a decăzut atât de mult şi s-a îndepărtat de la principiile divine, eu doar o să mă refer la faptul că există şi NEPRIETENIA care foloseşte relaţiile interpersonale, relaţiile în general, tocmai pentru a înjosi, vătăma, devaloriza, intimida, domina sau  pentru a-i batjocori pe ceilalţi.

Neprietenia apare frecvent în societatea materialistă, predominant EGO-istă şi în care primează:

– dictonul “divide et impera” (dezbină şi conduce);

– enunţul “scopul scuză mijloacele”, potrivit căruia trebuie avut în vedere doar scopul final, indiferent de mijloacele de realizare a acestuia;

-“lipsit de scrupule”, însemnând că un om acţionează sau se comportă fără a ţine seamă de nici un considerent moral, este fără ruşine, bun simţ şi nu are nici un pic de verticalitate;

– alte expresii.

“Neprietenii” sau falşii prieteni sunt mult mai primejdioşi decât aşa zişii “duşmani” ai noştri,  care îşi arată în mod vădit ostilitatea faţă de noi şi de care ştim să ne ferim, prin faptul că suntem avertizaţi de acţiunile şi comportamentul lor plin de răutate.

Însă, falşii prieteni sunt necruţători, pentru că de ei nu ne putem apăra întrucât ei adesea ne iau prin surprindere cu răutatea lor, noi fiind total dezarmaţi în faţa făţărniciei lor.

Sau, am ajuns atât de neputincioşi şi blocaţi în mirarea noastră, pentru că “am fost orbi” mereu la semnele acţiunilor şi comportamentelor lor cât şi la măştile de pe feţele lor.

De ce sunt mai periculoşi “prietenii” decât duşmanii?

Pentru că la prieteni nu te poţi aştepta la ” lovituri sub centură”, pe când de la duşmani, da.

În raporturile umane care nu se bazează pe ADEVĂRATA PRIETENIE sunt mereu agresate părţile noastre cele mai fragile

( slăbiciunile noastre), de care ne jenăm.

“Prietenul” caută rănile noastre pentru a le adânci. De multe ori, caută să ne distrugă şi, de multe ori, chiar reuşeşte.

Pentru a ne feri de ” falşii prieteni “, va trebui să fim, mai întâi, prieteni cu noi înşine.

Întotdeauna falsul prieten va spune numai ceea ce este rău despre noi, va pune în evidenţă doar aspectele negative, agresându-ne, pentru că nu ne respectă şi nici nu îi pasă că prin asta ne răneşte sau nu.

Dacă nu învăţăm să fim proprii noştri prieteni, vom deveni complicii neprietenului prin faptul că îl vom lăsa pe acesta să spună tot ce crede şi ne vom identifica cu tot ceea ce el spune despre noi sau vede în noi, doar pentru a fi apreciaţi de acesta.

Dacă procedăm astfel, el se va transforma în agresor iar noi vom trece în ipostaza de victimă.

În plus, ne vom izola şi nu vom mai putea comunica, luând agresiunile sale verbale drept un afront personal.

Nu trebuie să lăsăm falsa prietenie să ne învingă.

A deveni prieteni cu noi înşine şi a ne  detaşa de tot ceea ce este rău în lumea asta ţine de domeniul spiritual.

Doar aşa se va reduce la minim rata nevrozelor personale.

Iar noi, detaşaţi fiind, ne-am putea privi şi ne-am putea accepta atât părţile pozitive cât şi pe cele negative; nu ne vom mai ruşina de ele, ci ne vom împăca cu acestea din urmă.

Ajungând la profunzimea noastră interioară, la divinul din noi, vom deveni mai puternici, curajoşi şi dornici de a înfrunta viaţa cu provocările ei.

Şi, atunci nu va mai conta atât de mult opinia “neprietenilor” despre noi.

Din perspectiva mea, a fi prieten înseamnă şi să spui ” NU”, atunci când trebuie şi când te simţi umilit, judecat, neacceptat, trădat şi să rupi legăturile.

Nu este uşor să fii prieten.

De aceea, cu toţii avem  atât de puţini prieteni adevăraţi; tocmai pentru că este foarte greu să păstrezi neîntinată o prietenie.

Să fii prieten nu înseamnă să îl suporţi pe celălalt indiferent ce ţi-ar face; dar nici să îl sufoci tu pe celălalt; nu înseamnă să stai departe de lume ci doar cu celălalt, dar nici să fii stăpânul celuilalt.

Nu înseamnă să deţii controlul asupra celulilalt; dar, să îl laşi liber şi deschis către viaţă, dincolo de persoana voastră.

Cei care vor să aibă prieteni adevăraţi, trebuie să fie ei înşisi prieteni adevăraţi.

Pentru aceasta, trebuie să se pregătească interior şi să dobândească capacitatea de fi prieten; să se simtă pregătiţi pentru a lega o relaţie de prietenie.

Toate acestea implică o SCHIMBARE PROFUNDĂ A PROPRIEI PERSONALITĂŢI.

O astfel de schimbare nu se produce spontan fără efort şi suferinţă.

Uneori, ai nevoie de  lecţii dure de la astfel de falşi prieteni pentru a se produce o schimbare în tine.

Doar acceptând propria suferinţă şi trăind-o ne  eliberăm de propriile tristeţi şi  ajungem să recunoaştem răul şi din noi înşine, nu numai din ceilalţi.

Desigur, şi ceilalţi au contribuit la prejudiciul nostru. Dar nu rezolvăm nimic dacă îi învinuim pe ceilalţi. Este doar o scuză.

Important să privim la noi înşine şi nimic altceva.

Prietenia se învaţă. Nu devenim prieteni din întâmplare. Ea nu este aleatorie.

Poate că din acest motiv prieteniile sunt rare. Societatea în care trăim nu ne-a învăţat să fim prieteni adevăraţi.

Dimpotrivă, ne îndeamnă la concurenţă, dominare, dezbinare, agresivitate, posesie, etc.

Această societate consumistă a golit termenul “prietenie” într-atât că se foloseşte în orice ocazie.

Prietenia este un lucru foarte serios. Pentru a spune că avem prieteni trebuie să spunem că suntem noi înşine prieteni.

Persoanele inconştiente spun că au prieteni dar de fapt nu au prieteni.

Cine spune că are mulţi prieteni, de fapt nu are nici unul.

Sentimentul de prietenie se simte cu trecerea timpului, după ce ai cunoscut persoana (ele) şi după ce te-ai edificat asupra prieteniei ei (lor).

Nu trebuie să îi considerăm prieteni pe cei care se interesează doar de posesiile noastre, banii noştri sau alte lucruri.

Acestea sunt nişte persoane inconştiente care nu merită prietenia noastră.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

0 comments