Arta sau nebunie?

Arta sau nebunie?

Jun 24
Apreciaza postarea si da mai departe...

Cand vorbim despre ARTA, ne gandim ca este numele generic care incorporeaza toate cele 7 arte si anume: arhitectura, sculptura, pictura, muzica, poezia, dansul, teatru/film.

De obicei, arta are un impact deosebit asupra sufletului uman. In cele mai multe cazuri, indeplineste chiar o functie terapeutica asupra acestuia.

Influenta asupra mintii, trupului si sufletului a condus la dezvoltarea “Terapiei prin arta”. De cele mai multe ori, arta reprezinta o alternativa pentru vindecarea unor multitudini de suferinte inchise in sufletul omenesc.

Este extrem de eficienta pentru stres, depresii si fobii. Cand te gandesti sa vizionezi un film bun, sa asculti o muzica sau o poezie inaltatoare, sau sa executi un dans pentru inviorarea trupului si sufletului, motivul principal pentru care alegi sa dai curs acestor activitati este tocmai pentru ca vrei sa te simti bine, pentru ca sunt eliberatoare si purificatoare.

De asemenea, cand privesti o sculptura sau un tablou pictat cu sufletul ce reprezinta flori, animale, portrete, peisaje din natura, scene din viata rurala sau urbana, iti umpli sufletul de o adanca bucurie si iti imaginezi chiar si pentru o clipa ca te afli in mijlocul acelor privelisti pitoresti, in acele timpuri, invesmantat in acele culori si esti parte din acele cadre insufletite de tine.

Sunt multe de spus despre influentele benefice ale artelor frumoase in viata noastra. Arta inseamna drumul cel mai scurt de la sufletul unui om catre sufletul celuilalt om.

Il poti intelege pe autor, pe regizor, muzicolog, sau pe artist plastic, prin intermediul lucrarilor sau operelor sale. Este o modalitate prin care autorul ti se confeseaza tie, iti pune in palma sufletul si talentul sau.

Mesajul lui ajunge la tine si tu il inglobezi in tine. Iti dai voie sa simti ce simte el si intuiesti perfect ceea ce a vrut sa exprime prin opera sa.

Altfel, putem spune ca arta este cel mai scurt drum de la om catre el insusi. Si asa trebuie sa fie.

Din nefericire, arta poate sa reflecte si reversul medaliei, adica nebunia sau mintea alterata a autorului, sau mai bine spus, poate sa reveleze si cealalta latura a umanului si anume, latura intunecata a acestuia.

In vremurile anarhice in care traim, pe langa artele frumoase si-au facut loc tot mai mult in tara noastra si artele obscure, intunecate, tenebroase.

Toate cele 7 Arte au fost infestate din plin de flagelul hilarului si al urateniei. Multe piese de teatru, filme, lucrari de arta sau muzicale sunt de-a dreptul dezgustatoare, ofensatoare si de prost gust.

Mesajul, in principal, e unul de alienare a mintii si naturii morale a omului, prin promiscuitate, banalizarea relatiilor dintre oameni si in cadrul cuplurilor, dorinta de a trai dupa expresia de sorginte italieneasca “dolce far niente” adica in indolenta si inactivitate, prin degradare si dezumanizare, prin criza spirituala si a lipsei de sens in viata, punandu-se tot mai mult accentul pe autosuficienta si materialism.

Arta de acum nu mai confera pe deplin acel sentiment de bucurie, de implinire a sufletului, ghid de educatie si dezvoltare, de imbogatire a cunostintelor si de transmitere a valorilor umane si spirituale.

I se mai spune si “ARTA ABSTRACTA” in sensul ca fiecare intelege ce vrea sa inteleaga. Imi amintesc de piesa de teatru ARTA in care tocmai se facea aluzie la acest gen de ARTA ABSTRACTA.

Pe scurt, un “iubitor de arta” cumpara pur si simplu un tablou ALB pentru o suma exorbitanta si vine sa il prezinte celor doi prieteni ai lui, pentru as spune fiecare parerea. Este un spectacol haios, plin de umor si luciditate, in care o astfel de prostie colosala ajunge sa puna sub semnul intrebarii relatia de prietenie a celor 3 barbati.

Cu o saptamana in urma am aflat de o expozitie de pictura in cadrul Liceului Hristo Botev din Bucuresti. Pentru ca nu stiam precis unde se afla acest liceu, m-am tot invartit prin zona si chiar m-am indepartat mult de locul in care trebuia sa ajung.

Intr-un final am ajuns, insa era inutil, intrucat nu mai era nimeni acolo. Pe drumul de intoarcere, am vazut ca in apropiere este un sediu al Muzeului Literaturii Romane, care tocmai atunci avea programata o inaugurare a unei expozitii de arta, din cadrul unui proiect mai amplu la care participau scriitori, pictori si artisti vizuali implicati in acest proiect.

Eu am nimerit in momentul in care in Sala mare erau 3 personaje, 2 fete si un baiat, care executau diverse miscari cu mainile si picioarele pe o bucata de hartie alba lucioasa, cam de 50 cm latime si 1.5-2 m lungime.

Era un fel de teatru-dans pe o muzica gen lounge, cam asa ceva, nu stiu sa definesc prea bine stilul. Acestia se miscau pe aceasta bucata de hartie si miza era sa nu iasa in afara ei.

La unul din capetele bucatii de hartie erau mai multe boluri cu vopsea acuarela de diferite culori: verde, rosu, negru, albastru. Din cand in cand luau vopsea din aceste boluri si se manjeau pe talpi cu ea, sau mazgaleau hartia alba pe care trebuia sa execute miscarile haotice cu aceste vopseluri.

Am fost foarte atenta si am observat ca una din fete imbracata normal de strada, in blugi si tricou, era mai manjita cu aceste acuarele, decat cealalta care executa aceleasi miscari pe celalalta bucata de hartie.

Pur si simplu avea vopsea, pe fata, pe haine, pe talpi si pe par. Din cand in cand isi lua vopsea din bol pe care o punea pe talpi sau direct pe hartie, probabil ca sa alunece mai bine, altfel nu-mi explic de ce trebuia sa se manjeasca in halul asta, de dragul “modernismului in arta”.

Noi, privitorii, eram pe margine si ne uitam cum isi contorsionau si isi majeau acestia corpurile. La un moment dat, stand acolo, am observat chiar o mica pata de vopsea acuarela care aterizase pe sandalutele mele albe noi si nu mi-a placut deloc asta.

In fine, un domn care era pe acolo, mi-a adus un servetel, spunandu-mi cu convingere, ca nu-i nimic, se sterge usor.

Dupa aceasta, cealalta doamna (nu cea in blugi) a luat microfonul si ne-a spus sa ne alegem un tablou de pe pereti, sa facem o scurta meditatie, in sensul sa “incorporam” imaginile din acel tablou si bla bla bla, nu stiu ce in legatura cu tabloul ales.

Eu fiind in picioare, in parte stanga a salii, m-au atras culorile unui tablou din partea dreapta a salii si m-am gandit ca ce mare scofala e daca imi aleg un tablou.

Dupa ce am terminat asa zisa “meditatie”, tipa respectiva ne-a pus sa “dansam”, de fapt mai mult sa sarim de pe un picior pe altul, iar noi imitam miscarile facute de ea.

Erau persoane in toata firea, cum spunem noi, care se angrenase in aceste sarituri hilare.

In ultima parte, trebuia sa mergem la tabloul pe care ni-l alesesem si trebuia sa scriem cu creta de ce am ales acest tablou.

Cand m-am apropiat de tabloul ales de mine si m-am uitat mai atent, am vazut de fapt ce alesesem de la distanta: erau niste maini indreptate catre niste sani de femeie si in partea din dreapta sanilor erau niste mazgaleli rosii.

Apoi din curiozitate, m-am uitat si la alte tablouri la fel de ciudate, dintre care unul mi-a atras atentia ca avea inserat un text pe el, care spunea ceva de genul: “Daca m-ar intreba acum cineva ce o sa ma fac cand o sa fiu mare, le-as spune ca o sa ma fac Mort”.

De fapt personajul care a facut acest tablou si a scris acest text, a avut dreptate; el chiar este MORT; din punct de vedere spiritual, cu siguranta este mort pe dinauntru si nu mai exista viata in el.

Pe alt tablou ciudat scria un text de genul : ” Bordel, fara buget”, in sensul de fara bani.

O asemenea mizerie, oare cum mai poate fi descrisa? Unde este arta despre care vorbim ca reprezinta terapie, cu rol in vindecare?

Nu dau numele proiectului, ca sa nu ii fac reclama. Chiar si reclama negativa este tot o reclama.

In concluzie, aceasta “arta” pe care am avut neplacerea sa o vad eu este o arta care nu duce la vindecare, ci la decaderea fiintei umane, la caderea in tenebrele acestei lumi.

Aveti grija ce acceptati “ca arta” si ca “terapie prin arta”. Puteti oricand sa fiti luati de val, iar raul pandeste la cotitura ca sa-si imprime amprenta sa asupra mintii si sufletului omului inconstient de existenta lui.

De aceea se spune in evanghelii ca hrana spiritului e mai importanta decat hrana trupului fizic, pentru ca daca nu te ingrijesti de prima, prin invataturi spirituale crestine, iti poti pierde cu usurinta sufletul.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *