Detasează-te si esti eliberat sufleteste!

Detasează-te si esti eliberat sufleteste!

Iul 02
Apreciaza postarea si da mai departe...

Suntem învăţaţi încă de mici să ne înfruntăm singuri “munţii” de probleme ce ne invadează viaţa.

Mereu am auzit sau ni s-a spus că viaţa este o luptă, că trebuie să ne luptăm cu regulile nefaste din societatea  în care trăim, cu ceilalţi oameni, cu noi însine şamd.

Şi, pe bună dreptate, ajungem să ne întrebăm: dacă totul este doar o luptă pentru supravieţuire, atunci care este frumuseţea vieţii? Unde este şi cum o găsim?

Acest mod de a vedea viaţa nu este nicidecum benefic pentru sănătatea, prosperitatea şi evoluţia noastră spirituală.

Pentru că, înainte de a fi un corp fizic, suntem spirit şi avem un suflet care are nevoie să se adape din fântâna darurilor şi a dragostei Tatălui Ceresc.

Cuvântul “luptă” este un cuvânt greu de suportat, deprimant, de vibraţie joasă, care, cel puţin mie, îmi creează o stare de disconfort numai când îl aud, chiar şi numai “în trecere”, în mod spontan.

Dumnezeu ne-a creat ca să fim liberi, fericiţi şi prosperi. Acesta este cu adevărat scopul vieţii.

Raiul nu există doar în cer, ci el începe să existe încă de aici, pe pământ. Dar, ca să avem Raiul, trebuie să îl manifestăm prin gândurile, cuvintele şi faptele noastre.

Avem capacitatea de a trăi atât Raiul cât şi Iadul, în funcţie de cât de mult îi alimentăm, pe unul sau pe celălalt, în vieţile noastre.

Se ştie însă că omul este alimentat cu două izvoare (surse): ale binelui şi răului ( mai corect spus absenţa binelui).

În fiecare zi el face o alegere şi se îndreaptă în mod voit către una din aceste două surse.

Căci, aşa cum spune în Biblie, nu poţi să slujeşti binelui făcând în acelaşi timp rău, cum nu poţi să slujeşti la doi stăpâni de odată:

” Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu sau lui Mamona.”( ev.Matei 6:24)

Vestea bună este că suntem ajutaţi atunci când dorim cu ardoare BINELE şi îl căutăm pe Dumnezeu, sursa binelui, în vieţile noastre.

Pentru asta trebuie să avem CREDINŢĂ.

Avem chiar şi o promisiune prin Isus Hristos că el va lua asupra Lui povara sau poverile noastre dacă noi dorim să i le încredinţăm Lui, prin credinţă:

” Veniţi la mine, toţi cei trudiţi  şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” ( ev.Matei 28-30)

Mult timp n-am înţeles sensul real al afirmaţiilor lui Isus; poţi să citeşti învăţăturile Lui, dar să nu le înţelegi dintr-odată.

El a vorbit în pilde, iar acestea nu sunt tocmai uşor de interpretat.

Dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îţi descoperă, rând pe rând, înţelesul cuvintelor Sale; când  învăţăcelul Său este deja pregătit.

Am înţeles că trebuie să ai o anumită stare de pace lăuntrică, de detaşare şi receptivitate spirituală ca toate aceste lucruri să îţi poată fi revelate.

Învăţăturile Sale nu pot fi înţelese dacă în viaţa omului este furtună, dacă inima sa este împovărată iar gândurile îi sunt haotice.

Şi în Psalmul 55 vers.22,  se spune: ” Încredinţează-ţi povara în mâna Domnului şi El te va sprijini.”

Am înţeles că soluţia la problemele mele, este cât se poate de simplă: ARUNCAREA POVERII şi aşteptarea în linişte în vederea eliberării.

Am înţeles că doar Hristos este ” departamentul” care luptă pentru om şi-l eliberează de poveri.

Dacă omul face exact contrariul şi încearcă să îşi ducă singur povara, nu face decât să încalce Cuvântul divin, care spune clar că doar El îl eliberează pe om şi îi dă adevărata pace.

Chiar dacă omul încearcă să se “descurce” singur, folosind mintea raţională plină de temeri şi îndoieli nu va reuşi, ci se va încurca tot mai mult în angrenajul conjuncturilor adverse, deloc favorabile, până când va ceda şi va zice ” FACĂ-SE VOIA TA, NU A MEA!” ( în cazul cel mai fericit dacă omul îşi recunoaşte limitele şi lipsa de putinţă).

Este imposibil ca omul să aibă o minte clară atâta timp cât se zbate în temeri şi îndoieli şi în chinurile gândirii negative.

El trebuie să creadă în adevărul cuprins în învăţăturile lui Isus şi să se detaşeze. În acest fel el arată o credinţă activă.

Toate lucrurile sunt posibile pentru acela care are CREDINŢĂ (încredere totală în lucrurile care nu se văd).

Dumnezeu este Cel ce Dăruieşte şi este în acelaşi timp Darul.

Omul zilelor noastre s-a îndepărtat atât de mult de Binele său din cauza gândurilor sale negative de separare şi lipsă, încât este foarte greu să îi mai disloci ideile false care i s-au impregnat profund în subconştient.

Am două exemple de oameni pe care îi cunosc şi care se află sub sclavia EGO-ului, pentru că nu au ales să îşi înfrunte temerile, preconcepţiile şi să iasă din zona de confort:

Primul exemplu este cel al unui domn de 48 de ani, care toată viaţa lui şi-a sacrificat-o efectuând o muncă de rutină într-o bancă pentru un salariu care la prima vedere îi aducea un anume confort material, însă, cu preţul sănătăţii sale şi ignorând total nevoile sufletului său.

La un moment dat, s-a lăsat cuprins de puterea de atracţie a creditelor ( cumperi azi tot ce vrei şi plăteşti mâine) iar acum se află în marea dilemă a vieţii sale: el este nevoit să aleagă între a renunţa la jobul “căldicel” dar rutinat şi stresant şi între a-şi făuri o viaţă nouă, alături de familie şi prieteni şi de a presta o activitate de antreprenoriat pe placul său potrivit talentelor şi înzestrărilor sale, însă, departe de zona de confort şi incertă.

Desigur, mintea raţională cea bazată pe frică şi control ( EGO), cea care îl exclude pe Dumnezeu din calcul ( Edging God Out), l-ar putea presa să se întoarcă şi să îşi reia jobul său rutinat, căldicel, stresant şi care îi periclitează sănătatea, doar pentru că mai are 20 de ani de acum înainte credite de plătit la bancă şi pe care trebuie să le restituie.

Asta înseamnă că viaţa sa se va stinge încet pentru că a ales să trăiască  în total dezacord cu doleanţele sufletului său, pentru simplul fapt că, potrivit acestei variante, nu poate să iasă din zona sa de confort, are temeri şi în continuare se lasă dominat de conjunctura în care se află.

La polul opus, el ar putea alege să se detaşeze, să arunce povara, având credinţa că Divinitatea îi va oferi soluţiile cele mai favorabile la toate problemele sale.

Al doilea exemplu este cel al unei doamne de 42 de ani, divorţată cu 3 copii, care îşi îngrijeşte singură copiii, având doar un mic ajutor din partea mamei sale.

Această doamnă trăieşte într-un stres inimaginabil şi într-o teroare cumplită din cauza fostului soţ violent şi adulterin, care, pe lângă aceste comportamente reprobabile, a lăsat-o şi cu o datorie de 300.000 euro la bancă pentru o afacere care într-un final a eşuat şi care periclitează viaţa ei şi a copiilor săi, el neavând acum nici un venit.

Ce ar putea alege această doamnă să facă, în acest caz?

Este foarte greu să înţelegi ce simte această femeie, care s-a trezit cu astfel de probleme din partea fostului ei soţ.

Numai de ea depinde să nu cadă în depresie şi să îşi poată concentra mai departe atenţia asupra sănătăţii copiilor şi a ei personal.

Şi în acest caz, credinţa şi “aruncarea poverii” este singura ei soluţie şi are o şansă pe care numai Divinitatea poate să i-o ofere. S-au văzut cazuri de oameni care au ieşit din cele mai cumplite suferinţe doar înfruntând temeriile minţii lor negative ( Ego), prin credinţă şi detaşare.

Există o lume a “minunilor” de care poate avea parte doar cei care îşi despovărează sufletul.

De fapt, miracolele sunt ceva normal atunci când ai tăria de a-ţi înfrunta Egoul şi când îţi asculţi vocea sufletului.

Oamenii care opun rezistenţă prin control şi nu au credinţă, vor fi mereu în impas, neştiind pe ce făgaş o pot lua viaţa lor.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

0 comments