Atentie, zambeste!

Atentie, zambeste!

Dec 03
Apreciaza postarea si da mai departe...

Multi se plang ca nu le mai ajunge timpul. Au atatea lucruri de facut, atatea actiuni de intreprins incat 0 zi lumina a devenit neincapatoare. Cand sa se mai odihneasca, unde si cum?

Programul lor este mereu incarcat si traiesc pe pilot automat. Se grabesc tot timpul si sunt dornici sa faca mai multe lucruri de odata.

In aceste conditii, ei nu isi traiesc viata, ci viata ii traieste pe ei. Haosul din exterior il aduc si in interior.

Nu se mai intelege om cu om. Nici vorba sa ne mai bucuram de linistea din natura, de stralucirea soarelui, de ciripitul pasarelelor, zumzetul albinelor, de parfumul florilor, de noi, de cei din jurul nostru, de copii, de animalute samd.

Civilizatia noastra a dezvoltat mania vitezei. Grijile scapa de sub control. Toata lumea incearca sa bifeze cat mai mult in 24 de ore.

Mereu grabim pasul. Primul lucru pe care il facem cand ne trezim, ne uitam la ceas. Frugal luam micul dejun, aproape ca nu observam bine ce este in farfurie. Nu mancam, de fapt infulecam. Grabim apoi pasul ca sa prindem autobuzul, metroul, pentru a ajunge la timp la serviciu. De foarte multe ori, traversam neregulamentar si nu asteptam sa se faca culoarea verde. Ne agaseaza mereu cineva din fata noastra care nu se grabeste, deoarece consideram ca nu e potrivit ca la primele ore ale diminetii sa-si faca ora de plimbare.

Cand ajungem la serviciu, nici nu ne aruncam privirea ca sa vedem cine este in birou, nu schitam un zambet. Mormaim un “Buna Dimineata” pe care nu il auzim nici macar noi.

Nici colegii nu ne dau importanta, pentru ca si ei sunt la fel de grabiti ca si noi. Au o lista intreaga cu lucruri de facut pana la sfarsitul zilei si putin timp la dispozitie ca sa le faca pe toate. Multi dintre ei renunta la pauza de masa, tocmai datorita faptului ca nu le ajunge timpul.

La sfarsitul zilei, ajungem acasa, obositi, agitati, storsi de vlaga, gata sa rabufnim in fata persoanelor dragi noua, care nu au nici cea mai mica vina pentru felul cum ne simtim noi.

Ziua urmatoare si in continuare, timpul vietii ni se scurge in acest mod.

Nu mai trebuie sa traim asa. Putem sa rezolvam toate lucrurile, rand pe rand, fara sa ne agitam. Trebuie sa ne schimbam modul de lucru si doar noi trebuie sa fim in controlul vietii noastre, nimeni altcineva.

Rezolvam problemele asa cum vin, fara sa lucram sub presiune. Pur si simplu, este necesar sa incetinim ritmul de lucru.

A trai fara graba este o abilitate practica. Aceasta se invata. Putem sa luam exemplu de la acele persoane care pot sa lucreze linistiti si atunci cand in jurul lor e haos.

Sunt sigura ca desi sunt putine, ele exista. Sunt cei mai buni invatatori ai nostri. Poate au invatat acest mod de viata simplu, de a nu se grabi, din familie sau, pur si simplu, l-au deprins singuri, prin exercitiu.

In general, oamenii simplii care nu neaparat isi gasesc implinirea in studii si succes sunt cei mai fericiti pentru ca nu traiesc dupa standardele vietii moderne. Intotdeauna o viata traita fara graba este plina de frumusete si intelepciune.

Oamenii care traiesc o viata simpla nu au atatea pretentii de a-si incarca viata cu lucruri materiale sau de alta natura. Ei isi doresc sa aiba si au atat cat le trebuie si sunt recunoscatori pentru ceea ce au si nu isi doresc mai mult.

Mai mult inseamna, de regula, griji mai multe.

Atunci cand muncesc, ei sunt absorbiti de munca pe care o fac, pentru ca simt placere in ceea ce fac si au mintea linistita.

Acum ii apreciez mult mai mult pe oamenii blajini, tandri, linistiti, pentru ca acum i-am inteles cu adevarat; pentru ca am realizat ca in spatele calmului lor se ascunde o adevarata forta interioara si pasiune pentru viata.

Cei grabiti nu au cum sa se bucure de frumusetea unei clipe pentru ca sunt mai mereu tensionati, nu sunt stapani pe ei si pe situatia ivita si nu se pot concentra bine datorita faptului ca sunt mai tot timpul in alerta.

Ei nu reusesc sa traiasca in momentul prezent. Sunt cu mintea mereu aiurea, poate undeva in trecut sau undeva in viitor. Si astfel, viata si timpul se scurg fara ca ei sa realizeze acest fapt.

De cand mi-a cazut in mana cartea Linistea timpului de Eknath Easwaran mi-am propus sa invat sa incetinesc ritmul. Am realizat ca autorul in carte spune ceva extrem de adevarat si anume: “Daca numai o persoana incetineste ritmul, ii ajuta si pe cei din jur sa se relaxeze”.

Este foarte adevarat! Am experimentat de curand acest adevar!

In carte autorul da urmatorul exemplu: De Craciun s-a asezat la o coada lunga ca sa trimita un pachet mamei lui din India.

S-a asezat in liniste privind lumea din jurul lui. Mai toti cei din coada dadeau semne de enervare si frustrare pentru ca coada se misca incet.

Toti se grabeau si vociferau pentru ca domnisoara de la ghiseu este prea inceata.

Un barbat din spatele lui nu avea stare, se grabea si el, si isi consuma energia tot suflandu-i in ceafa aer cald. Binevoitor, dnul Eknath i-a spus: ” Va rog treceti in locul meu. Eu nu ma grabesc.”

Se pare ca barbatul era atat de neatent incat nici nu a auzit ce spune. Doar a spus deodata: “CE?”

Dnul Eknath a repetat, iar el a facut ochii mari si apoi a inceput sa se relaxeze. S-a scuzat ca era foarte grabit si a mormait ceva despre o parcare gresita a masinii.

Tanara de la ghiseu, fiind presata de multime, facea greseala dupa greseala. Dadea timbre gresit, restul gresit, iar lumea o mustruluia. Devenea din ce in ce mai enervata. Si cu cat era mai nervoasa cu atat gresea mai mult si durau mai mult operatiunile.

Si toate astea se intampla pentru ca lumea se grabea! Daca oamenii s-ar fi gandit la bucuria Craciunului, spunea dnul Eknath, coada s-ar fi evaporat de mult.

In fine, cand dansul a ajuns in fata tinerei de la ghiseu, i-a spus: ” Sunt din India. Relaxeaza-te!”

Se uita la el si nu-i venea sa creada. A zambit, i-a dat restul corect si timbrele potrivite. I-a multumit si i-a urat Craciun fericit.

Cand a iesit din cladire, a observat ca barbatul care a stat in spatele lui, i-a intors zambetul.

Toata incaperea se mai relaxase un pic, chiar s-au auzit rasete la sfarsitul cozii.

Concluzia este: Presiunea e contagioasa, dar la fel este si bunavointa. Doar o singura persoana care incetineste ritmul, o singura persoana care nu-i pune pe ceilalti sub tensiune, ii ajuta si pe altii sa se relaxeze.

Un zambet, un cuvant bun, o privire plina de iubire, descatuseaza energiile negative din jur.

Am experimentat si eu acest adevar. Din prima zi la noul loc de munca, am observat o stare de tensiune si agitatie continua. Toti colegii din celelalte departamente erau enervati si agitati datorita atitudinii impulsive si de superioritate afisate de colega mea fata de acestia.

Chiar in ziua respectiva, ea primise niste avertismente din partea proprietarului companiei. Ea insista sa ii spuna ca este nevinovata, dar degeaba, seful cel mare era prea pornit impotriva ei.

Chiar in acea zi, cand s-au mai mai linistit apele si am ramas doar noi doua in birou, i-am spus ca trebuie sa se relaxeze, sa isi schimbe atitudinea si sa renunte la modul impulsiv si autoritar de a vorbi cu ceilalti.

Din cate mi-am dat seama, ea fiind foarte veche in companie si mai tot timpul singura in ceea ce priveste lucrarile cele mai importante, a trebuit sa ii conduca pe subordonati “cu o mana de fier”, altfel nu ar fi putut face fata singura multimii lucrarilor si stresului excesiv. ┬áInsa, se pare, aceasta atitudine a intors lucrurile impotriva ei.

A constientizat ca trebuie sa se schimbe si mi-a propus sa stabilim un cod al nostru, spre exemplu un cuvant pe care sa i-l spun de fiecare data cand constat ca ii revin vechile obiceiuri sau comportamente in momentul in care vorbeste cu colegii din alte departamente.

Codul ales este : “Zambeste!”. Atunci cand spun acest cuvant, ea il asociaza cu o atentionare si isi schimba imediat atitudinea sau comportamentul.

Asa trebuie sa procedam fiecare in parte. De multe ori nu suntem constienti de trasaturile noastre negative. Este bine sa stabilim ca cineva de incredere sa ne spuna prieteneste ce e mai putin placut la noi si ce trebuie indreptat, astfel incat sa nu mai persistam in aceleasi greseli si sa cream dizarmonie in mediul nostru.

Este timpul sa ne lasam corectati de altii, care vad mult mai clar trasaturile noastre negative. Este timpul sa nu mai gandim ca doar NOI avem intotdeauna dreptate.

Este minunat sa ne relaxam, sa incetinim ritmul, sa ne bucuram de viata ACUM, sa ne linistim mintea, sa ne concentram pe un singur lucru odata, sa il facem bine si sa traim in pace si armonie cu ceilalti.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *