Bogatia sau statutul de îmbogatit sminteste?

Bogatia sau statutul de îmbogatit sminteste?

Apr 16
Apreciaza postarea si da mai departe...

M-am hotărât să scriu despre acest subiect pentru că, fără să vreau, am citit din întâmplare un început de articol despre nişte vedete cunoscute la noi dar şi referitor la o vedetă din străinătate, care se pare că, prin stilurile lor extravagante de viaţă, încearcă cu tot dinadinsul să şocheze şi să rămână în atenţia publicului prin orice mijloace, chiar dacă ştirile despre ele nu sunt tocmai pozitive.

În articol se spunea despre o M.G. că a pozat goală puşcă, că R. prizează cocaină, că M.R. îşi arătă sânii goi pe plajă şi că alta ar vrea să redevină virgină. De fapt nici nu e important numele lor, pentru că nu aceste persoane interesează, ci altceva doresc eu să scot în evidenţă.

Ceea ce intenţionez să spun este faptul că, atunci când anumite persoane ajung să deţină un statut de vedetă şi sunt bine cotate din punct de vedere material şi profesional, parcă îşi pierd echilibrul sufletesc, conştiinţa şi capacitatea de discernământ moral.

Pentru că, da, este nevoie de discernământ pentru a dobândi libertatea şi de a acţiona corect şi moral.

Dacă omul nu mai “discerne” lucrurile, ajunge să se comporte animalic şi s-ar reduce la animal. Fără discernământ nu se poate vorbi de moralitate.

Animalele nu au conştiinţă. Pe când omul, a fost lăsat cu capacitate de discernere şi conştiinţă.

Fiecare persoană ar trebui să fie responsabilă de sine şi de propriile acţiuni. Dumnezeu ne-a lăsat liberi, dar nu imorali. Libertatea nu înseamnă să faci tot ceea ce îţi trece prin cap şi să sfidezi bunul simţ al celorlalţi.

De obicei, cei care ajung să îi sfideze pe ceilalţi, sunt,  în general,  cei care au resurse materiale sau statut de îmbogăţiţi.

Un om sărac şi smerit nu ar fi capabil să sfideze prin comportamentul său o altă fiinţă umană.

În definitiv, ceea ce le lipseşte bogaţilor sau îmbogăţiţilor este SMERENIA.

Uneori parcă bogăţia le ia mintea, iar banul îi transformă în sclavi.

Ei nu mai văd înaintea ochilor decât bani şi posesii, pentru că sunt posedaţi de un duh necurat.

Şi, pentru o vreme, au impresia că pot să facă tot ce îi îndeamnă EGOUL LOR  să facă; în condiţiile acestea, ei sunt subjugaţi de viciul lor şi nu mai au gândirea limpede.

Când o fiinţă umană ajunge să fie controversată, înseamnă că e ceva în neregulă cu aceea fiinţă. Mai contează şi ce a strâs aceea fiinţă în inima ei:

” Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

Căci dinlăuntru, din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.  Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru şi spurcă pe om.” ( ev.Marcu 7:21-23)

Eu nu spun că a fi bogat este un lucru rău şi nici sărăcia nu este o virtute.  Dumnezeu este ABUNDENŢĂ şi ne-a dat la toţi dreptul să trăim în prosperitate.

Iar PROSPERITATEA, aşa cum am prezentat-o în cartea mea, este mai mult decât simpla acumulare de bunuri materiale şi bani. Ea este STAREA NATURALĂ A OMULUI.

Şi totuşi, când e vorba de bogăţie noi gândim atât de simplist şi doar într-un singur sens: Ca fiind ceva care să ne aparţină doar nouă şi dacă se poate fără concurenţă. Fără număr, fără număr!

De ce se petrec atâtea lucruri urâte în lumea politicului?

Tocmai pentru că ei gândesc în termeni de Eu, de Ego, şi de separare, Eu şi Restul, nu NOI şi Natiunea, în ansamblu,  pentru prosperitatea tuturor.

De la prea mult EU, EU, EU şi nu NOI, NOI, NOI, au loc atâtea tragedii. Dar, potrivit legii cauzei şi efectului, aceştia vor eşua lamentabil.

Oare bogăţia este de vină pentru lipsa de discernământ sau conştiinţă? Sau, din cauza banului, care e un scop în sine?

Nicidecum! Sunt şi oameni prosperi ( mi se pare mai potrivit acest termen) care sunt oneşti, sunt respectaţi pentru ceea ce au dobândit prin munca lor şi pentru dărnicia lor, prin activităţile lor caritabile.

Am citit despre Warren Buffet şi mi-a plăcut foarte mult acest om, pentru că în ciuda averii sale colosale, el a rămas acelaşi om smerit şi care locuieşte într-o casa simplă, fără fast, cu familia sa şi nu manifestă nici un fel de aroganţă faţă de semenii săi.

Pentru că ” bogăţia ” este o stare nobilă pe care o ai pe dinăuntru şi pe care o manifeşti “în afară”, în exteriorul tău.

De asemenea, am fost impresionată şi de soprana Sarah Brightman care, a spus într-un interviu când a sosit la Bucureşti, că este conştientă de celebritatea ei şi, deşi este milionară în muzică, fiind considerată cea mai bine vândută soprană din lume, face tot ce e posibil să nu se lase “distrasă”  de acest statut al ei şi să rămână o persoană naturală, echilibrată.

Ea consideră că tot ce a realizat este un DAR de la Dumnezeu, căruia îi este recunoscătoare pentru acest DAR cu care a fost binecuvântată.

Înţelegem că nu bogăţia  îl aduce pe om în stadiul de infatuare ( uneori chiar de degradare morală), ci lipsa de Dumnezeu şi ignoranţa spirituală.

Fără Dumnezeu, indiferent câte bogăţii ai avea, viaţa în esenţă, este goală. De asta fac cei mai mulţi oameni îmbogăţiţi ceea ce fac: ei speră să umple golul vieţii lor cu “senzaţii tari ” la exterior.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0 comments