Bogatul Zacheu; despre bogati si bogatie

Bogatul Zacheu; despre bogati si bogatie

Apr 24
Apreciaza postarea si da mai departe...

Aflăm din Biblie despre povestea unui om foarte bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, care a dorit să-l vadă pe Iisus, în trecere prin Ierihon, mai întâi din curiozitate (pentru că ajunsese şi la el vestea minunilor şi bunătăţii Lui faţă de clasele „marginalizate” din punct de vedere social şi religios), dar şi pentru faptul că, în adâncul sufletului său, tânjea după o viaţă onorabilă, mai bună.

Zacheu, în sinea lui, recunoştea că era un om pierdut, întrucât şi-a construit averile şi funcţia de perceptor de taxe, cu ajutorul bogăţiilor nedrepte. Având această funcţie, el ajunsese să fie desconsiderat, stigmatizat de toţi oamenii.

Faptul că îl căuta pe Iisus, chiar şi numai cu privirea, denotă că avea remuşcări şi conştiinţa încărcată de atâtea lucruri rele, pentru că îi jecmănise şi înşelase pe mulţi.

În aceste condiţii, el ştia că prin felul lui de vieţuire pierduse binecuvântarea lui Dumnezeu şi avea nevoie de iertarea Sa.

În vremea aceea, vameşii nu erau doar simpli ofiţeri de frontieră, ci erau cei care adunau toate taxele şi impozitele, iar Ierihon era capitala taxelor şi impozitelor din tot Israelul.

Zacheu reprezenta „codul vamal” şi legea vamală în ţară; comisionul lui era de 40% din valoarea taxelor şi impozitelor adunate, plus că, la acest comision se mai adăuga încă un comision de 20% pe care îl primea de la ceilalţi vameşi.

Evreii vameşi erau cei mai pervertiţi şi mai urâţi de cetăţeni. Când acceptau postul de vameşi erau excomunicaţi de societate, iar familiile vameşilor trebuiau izolate şi excomunicate.

De asemenea, nu li se dădea voie în templu (biserică), sau dacă intrau, trebuiau să stea în spatele templului, pentru a nu fi observaţi.

Iată ordinea celor mai respectaţi oameni din vremea lui Iisus: preoţii, leviţii, oamenii cumsecade, apoi urmau clasele inferioare constituite din vameşi şi păcătoşi, samariteni şi cei care proveneau dintre neamuri (alte naţiuni).

Şi totuşi, acest vameş pierdut căuta să-L vadă pe Iisus.

La oamenii bogaţi, adesea noi vedem doar bogăţia, luxul, poleiala de deasupra; însă nu le vedem cicatricile, durerile, neliniştile şi nici lipsa păcii şi a bucuriei din vieţile lor.

Zacheu era plin de bogăţii, dar totuşi gol înlăuntrul său; cu prieteni şi totuşi singur.

Se aşezase într-un dud, în dorinţa lui sinceră de a-l vedea pe Iisus. Pentru aceasta a înlăturat toate obstacolele (marea îmbulzeală), inclusiv „handicapul” său, căci era mic de statură.

Era foarte determinat în îndeplinirea obiectivului său.

De asemenea, a aşteptat ore în şir, pierzându-şi timpul care însemna clienţi, taxe, bani.

A făcut din Iisus prioritatea sa. Când un om trece peste firea lui pământească, peste „handicapul” său şi peste orice altceva, înseamnă că este determinat în inima lui să îşi schimbe viaţa.

Iisus când a venit la locul în care se afla Zacheu, s-a oprit şi I-a vorbit acestuia, autoinvitându-se în casa lui.

Această invitaţie era răspunsul lui Dumnezeu, întrucât Zacheu îşi dorea să îl cunoască din toată inima. Căutarea, a fost primul pas. După ce a fost strigat pe nume, s-a dat jos din dud şi a primit cu bucurie vestea că Iisus vrea să fie musafirul său.

Era o mare onoare pentru el, ca din toţi oamenii din Ierihon, Iisus să vină tocmai în casa lui.

Din acel moment, Zacheu şi-a predat inima lui Dumnezeu, iar odată cu inima şi-a predat şi bogăţia sa.

Zacheu a fost un om corupt, dar conştiinţa lui l-a obligat să dea banii înapoi celor furaţi şi înşelaţi de el chiar şi în plus, întrucât inima lui a fost atinsă de Dumnezeu:

„Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

Iisus I-a zis: „ Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este Fiul lui Avraam. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (ev.Luca 19: 8-10)

El şi-a dat jumătate din avere, pentru că a înţeles că dacă el dă, Dumnezeu îl va răsplăti şi mai mult.Ce e mai de preţ în viaţa aceasta, decât să capete mântuirea?

Sunt mulţi oameni cu bogăţii necinstite care construiesc biserici, mânăstiri, cantine, cămine pentru copii defavorizaţi şi pentru bătrâni, crezând că dacă fac fapte bune, vor putea să scape de apăsarea conştiinţei lor, dintr-un calcul, fără a-şi schimba radical mintea şi inima. Biblia spune că nu prin faptele lor bune vor fi mântuiţi.

Când ai inima deschisă faţă de Dumnezeu îţi deschizi şi visteria. Iar idolii din inima ta, încep să cadă unul câte unul.

Atunci când îţi predai inima Lui, cum a făcut Zacheu, Dumnezeu te vede din acel moment, altfel!

Zacheu, o fi pierdut el bani cumva că a dat înapoi săracilor, dar a câştigat din punct de vedere spiritual!

A fost numit „ Fiul lui Avraam”, tatăl tuturor credincioşilor. Dumnezeu dă această onoare tuturor celor ce se întorc la El ; tuturor celor ce Îl caută din toată inima.

Când e vorba de bogăţie, cei mai mulţi se duc cu gândul la bogăţiile necinstite. Bogaţii sunt cumva într-un con de umbră, întrucât nu se sţie ce metode au folosit ca să devină bogaţi.

Pentru că dacă au câştigat necinstit, au pierdut binecuvântarea lui Dumnezeu.

Dacă au fost bogaţi cinstiţi, atunci totul e OK.

Şi Avraam, David şi Iov au fost bogaţi, dar au folosit bogăţia în slujba lui Dumnezeu.

Sunt 2 unghiuri din care se văd oamenii bogaţi:

Se văd pe ei înşişi, în stăpânirea tuturor, orbiţi din cauza patimii iubirii de bani; sau, se văd doar administratorii resurselor încredinţate lor de Dumnezeu, care este adevăratul proprietar al tuturor bunurilor.

Bunăstarea lor depinde de Dumnezeu. Când bogăţia pune stăpânire pe om, atunci el va ajunge să slujească banilor, fâcănd mult rău în jurul său.

Omul spiritual nu are voie să dispreţuiască bunurile pământeşti! Ele au fost create tot prin Voinţa lui Dumnezeu. Dar, nu trebuie să se lase copleşit de confortul sau plăcerea pe care îl pot aduce posesia acestor bunuri. Folosite cum trebuie, ele sunt un Dar Divin!

Dacă suntem spirituali, nu trebuie să avem o mentalitate de „cerşetori”; avem nevoie de aceste daruri în munca noastră, căci asemenea altor daruri, trebuie apreciate şi valorificate cu înţelepciune.

Putem decide singuri ce să facem cu banii primiţi prin munca noastră şi asupra felului cum administrăm darurile materiale de la Dumnezeu.

El ne-a dat capacităţi de intuire şi gândire la posibilităţile lor maxime.

Dacă sunt oameni care slăvesc lucruri ce contravin legilor divine, atunci aceştia se află în imposibilitatea, prin fervoarea lor, de a se înălţa spiritual.

Dacă ei acordă onoruri unui simbol, onoruri care I se cuvin numai şi numai lui Dumnezeu, ei comit idolatrie şi încalcă pe faţă cele mai sfinte dintre toate Poruncile lui Dumnezeu!

Idolatrii nu sunt doar aceia care îngenunchează în faţa unor figuri din lemn sau chipuri cioplite, ci toţi aceia care pun orice altceva mai presus de Dumnezeu (plăcerile, banii, puterea, femeia, bărbatul, chiar şi când iubeşti un copil mai mult decât pe El şamd) se fac vinovaţi de idolatrie.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

0 comments