Bucuria de a fi tu insuti (insati) in orice imprejurare

Bucuria de a fi tu insuti (insati) in orice imprejurare

Jan 20
Apreciaza postarea si da mai departe...

Oamenii cu care începem o formă de relaţionare (prietenie, la job, parteneri în afaceri, familie, orice) nu sunt întotdeauna ce par a fi la prima vedere.

În funcţie de alţi oameni, nevoi, locuri şi împrejurări, comportamentele lor se modifică frecvent, iar noi rămânem înmărmuriţi văzând cum le cad măştile, rând pe rând, puţin câte puţin, dezvăluindu-ne adevărata natură a fiinţei lor.

De fapt, nu ne mai surprinde nimic, întrucât trăim într-o lume plină de măşti. Chiar şi noi cei care credem că ne comportăm natural şi că avem stilul nostru unic şi personal de a ne prezenta în lume, avem momente în care ne ascundem în spatele unei măşti oarecare. E bine însă să conştientizăm acest fapt şi să redevenim noi înşine.

Fiecare mască are subtilitatea ei. Poate să dureze foarte mult timp ca să descoperi adevărata gândire şi simţire a omului din spatele măştii.

De multe ori, purtătorii de măşti nici nu realizează că poartă măşti, ori s-au obişnuit atât de mult cu acestea, încât ajung să trăiască într-o lume iluzorie, de ei construită, în timp ce Eul lor cel adevărat tânjeşte după o schimbare radicală a traiului zilnic şi a atitudinilor faţă de oameni şi viaţă, în general.

E foarte complex acest subiect. Uneori îţi iei o mască la purtător ca să poţi fii acceptat într-o colectivitate (anturaj); ca să te poţi “apăra” de presupuşi inamici atunci când te simţi slab sau atacat de săgeţile agresiunii, înşelăciunii sau trădării; ca să ascunzi o imperfecţiune, o slăbiciune, o trăsătură de caracter; ca să corespunzi unui mediu şi regulilor acestuia (să nu deranjezi turma); ca să devii mai atractiv în ochii oamenilor care contează pentru tine; ca să scapi cumva de credinţele negative şi de neîncrederea în tine şi din multe alte cauze.

Din cauza existenţei măştilor, iubirea într-un cuplu nu poate fi adevărată. Din cauza existenţei măştilor vor exista mereu pierderi şi despărţiri. Din cauza existenţei măştilor prieteniile, parteneriatele, familiile se destramă.

În timp realizezi (realizăm) falsitatea, minciuna, ipocrizia, laşitatea, mârşăvia ce derivă din comportamentul, din caracterul celor pe care i-ai iubit, i-ai respectat şi i-ai considerat cei mai dragi oameni din viaţa ta.

Facem foarte mult rău în jurul nostru atunci când nu spunem adevărul, când nu spunem cu adevărat ceea ce simţim şi ceea ce gândim.

Chiar dacă doare, adevărul trebuie spus într-o formă care să nu lezeze şi mai tare persoana căreia i te adresezi. Având o atitudine sinceră şi smerită, persoana va înţelege şi va accepta mesajul tău.

Un om cu “masca”pe faţă este un om făţarnic, un om prefăcut. Un om cu “mască” este ca un actor care interpretează un personaj, care nu este el, cel adevărat.

Din frică de a nu fi etichetaţi în vreun fel sau altul, ne punem aceste măşti, care fac ravagii în relaţiile dintre noi. Noi credem că dacă vom fi noi înşine, vom avea mereu de pierdut în societatea în care trăim.

Nimeni nu te obligă să fii altcineva, doar dacă tu, din frică, alegi să te prezinţi în societate ca fiind altcineva. Nimeni nu te obligă să spui ceva cuiva şi de fapt să crezi despre el cu totul altceva.

De asemenea, nu poţi să stai într-un mediu dacă nu crezi în regulile lui. Dacă o faci, te traumatizezi singur. Şi apoi, se întâmplă să devii frustat şi agresiv.

Până la urmă, oamenii vor aprecia sinceritatea şi adevărul. Oricât de multe măşti ar purta, oricât de mincinoşi ar fi alţi oameni în viaţa reală, toţi vor aprecia adevărul, întrucât toţi suntem “programaţi” de Dumnezeu să recunoaştem adevărul.

Vom câştiga mai mult dacă vom fi sinceri, vom spune adevărul şi vom fi noi înşine. Purtarea măştii aduce doar o fericire de moment, iluzorie.

Să luăm în considerare inima, înaintea minţii raţionale. Să ne creăm o imagine care reflectă realitatea. Dacă eşti tu însuţi (însăţi) mereu, nu va mai fi necesar să fii prins în capcană: pentru că nu există nici urmă de mască, de falsitate pe chipul tău.

Realitatea ta nu este masca sau măştile tale. Dacă ar dispărea friciile (multe iluzorii, fără temei) legate de ce spune lumea despre noi şi ne-am purta cu toţii în mod firesc, nu ar mai exista măşti la oameni şi nici urmă de falsitate, minciună, ipocrizie, răutate, etc.

Nimănui nu i-ar conveni ca o fiinţă cu care vorbeşte şi cu care stabileşte lucruri să se schimbe de pe o zi pe alta, sau într-o zi să se arate într-un fel, într-altă zi, altfel. Ce viaţă ar mai fi aceasta? Să nu te poţi bizui pe nici o fiinţă umană?

E imposibil! Oamenii sunt buni, însă ar trebui să îşi reveleze adevărata lor natură, cea dumnezeiască, iar măştile nu mai sunt necesare.

Am să vă dau exemplu de oameni pe care i-am cunoscut îndeosebi la diferite joburi şi care îşi dezvăluiau alte “feţe” în funcţie de locurile unde se aflau:

-este vorba despre o femeie cu funcţia de director general în cadrul unei companii care în timpul orelor de program era o persoană absolut imposibilă, în sensul că îi plăcea să-şi arate superioritatea şi capriciile faţă de subalterni punându-i pe aceştia să îndeplinească uneori nişte sarcini ridicole (să scrie în minute de la prima oră toate activităţile pe care le vor executa pe parcursul zilei cu detalii (uneori e practic imposibil să scrii în detaliu cât timp îţi va lua o lucrare şi să o şi detaliezi, în sensul că într-o zi pot surveni multe întreruperi şi lucrări neprevăzute, chiar impuse de ea);de multe ori consumai inutil timpul, treceau chiar şi 30-35 de minute gândindu-te ce o să faci în ziua respectivă; dacă nu te supuneai regulilor ei, dădea o “decizie internă” conform unui articol din contractul colectiv şi îţi lua tichetele de masă, fără drept de apel; aceasta era masca ei la job, de directoare dură, capricioasă, părtinitoare şi egocentrică.

În schimb,de 8 Martie când s-a oferit de către companie o masă la restaurant pentru femeile din companie si la care a participat si această directoare, parcă nu mai era ea, cea de la birou, ci o cu totul altă persoană: foarte distractivă, comunica cu lejeritate  şi fără aere de superioritate.

-un administrator de firmă care în cadrul firmei era un om posac şi ursuz, şi-a schimbat radical felul de a fi în momentul în care tot aşa, la o zi aniversară a stat la masă cu toată lumea şi devenise dintr-o dată senin la faţă şi comunicativ, ba chiar punea întrebări şi se angaja în discuţii cu lejeritate;

-o cunoştinţă, să spunem o prietenă, era foarte amabilă, tot timpul veselă şi săritoare, gata să te ajute sau să întreprindă o acţiune dezinteresată, văzută din afară, însă în cadrul firmei pe care o conducea era foarte cinică, devenea dintr-o dată infatuată şi foarte zgârcită cu plata onorarilor.

În toate cele 3 exemple am observat cum în funcţie de loc şi de împrejurare oamenii şi-au schimbat comportamentele, stările şi dispoziţiile.

Când se aflau la birou, aceste persoane erau insuportabile pentru ceilalţi; ei îşi trăgeau masca de duri, infatuaţi, de insensibili pe chipul lor, în timp ce în locurile din afara biroului, interacţionau în mod natural cu ceilalţi oameni, de la egal la egal.

Atâta timp cât oamenii nu îşi vor depăşi fricile, vom continua să tot întâlnim astfel de persoane, care nu au înţeles să se comporte natural, care nu şi-au vindecat rănile interioare şi care vor continua să facă viaţa grea persoanelor din jurul lor prin atitudinile şi comportamentul lor.

E posibil ca aceştia, la un moment dat, să rămână singuri în situaţia în care cei din jur nu le vor mai tolera acestora comportamentul şi atitudinile defăimătoare.

De aceea, vă îndemn să renunţaţi la măştile voastre şi să nu le mai acceptaţi pe ale altora.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *