Cand devii o fiinta iluminata?

Cand devii o fiinta iluminata?

Oct 17
Apreciaza postarea si da mai departe...

Pentru cei mai mulţi oameni cuvântul ILUMINARE sună prea pretenţios, dacă luăm în considerare condiţia lor existenţială.

Ei sunt atât de prinşi în angrenajul obligaţiilor lor zilnice din lumea materială, încât nu pot vedea nimic dincolo de acestea.

Dacă, în fine, te aud că vorbeşti sau te informezi despre aşa ceva, te pot cataloga ca fiind ciudat sau suspect.

Sau, unii ceva mai ” înţelegători” , te pot îndruma “să revii cu picioarele pe pământ” pentru a te ancora la REALITATEA pe care o vede, o simte şi o trăieşte toată lumea.

Aceştia nu înţeleg că această realitate pe care o recunosc ei, e doar o lume temporară.

Ei nu-şi pun deloc întrebări şi nu explorează aceast aspect, de teamă să nu se prăbuşească ” adevărurile” pe care le deţin şi pentru a nu fi puşi faţă în faţă cu fiinţa lor cea adevărată; sau cu Conştiinţa lor.

E mai confortabil să nu îşi pună întrebări, fără să aibă frământări interioare şi care să-i scoată din zona de confort.

Deşi poate nu realizăm, suntem cu toţii fiinţe ale măreţiei şi ale inteligenţei creative.

Când suntem treji, suntem conştienţi de lume. Chiar şi în unele momente când visăm suntem conştienţi. Când ne trezim spunem: Am visat!

Dar, cine a visat? Cum ştim asta? A existat o fiinţă care a visat acolo. Când respirăm, cine respiră?

Conştiinţa nu dispare nici în timpul somnului profund.

Cumva a existat ceva sau cineva care a luat cunoştinţă de somnul profund. Conştiinţa, zi şi noapte, nu se pierde.

Conştiinţa suntem noi şi nu poate dispărea niciodată.

Iluminarea înseamnă a păstra starea aceasta de conştienţă tot timpul. Atunci când spun: ” Eu sunt acest corp”, mă identific cu el. Nu văd nimic altceva decât acest corp.

Dar, când devin conştient(ă) de visele mele, de mintea mea, de gândurile mele, de imaginile din minte, realizez că sunt mult mai mult decât ceea ce se vede.

Eu sunt pură fiinţare a Conştiinţei. Iluminarea este o transformare permanentă în conştiinţă.

Când mă întorc spre interior, devin conştient că acolo se întâmplă ceva, sau este cineva: Sinele lăuntric sau Spiritul interior care mă ghidează şi care este cu mine tot timpul.

Nu trebuie să fim mulţumiţi doar cu ideile altora despre Dumnezeu! În propria viaţă este necesar să îl descoperim în noi; este o experienţă dincolo de cuvinte!

Mintea raţională nu îl poate concepe, pentru că El este o experienţă dincolo de cuvinte şi doar când nu mai ai gânduri şi idei, când ego se transformă, putem experimenta ceea ce este El cu adevărat. El nu poate fi cunoscut cu intelectul nostru.

El este dincolo de cunoaştere.

Un proverb indian spune:” Doar cel ignorant crede că Dumnezeu poate fi cunoscut. Cel înţelept ştie că El este dincolo de cunoaşterea teoretică”.

Biblia nu ne este dată doar pentru a o memora, ci şi pentru a reflecta  şi a medita la tot ce se spune în ea.

Asta înseamnă că avem nevoie nu doar să acceptăm cuvintele Scripturii, ci şi ca să experimentăm ceea ce descriu ele.

Devii o persoană iluminată atunci când:

– te informezi continuu, îţi cauţi un mentor în persoana unui maestru spiritual ( duhovnic, părinte spiritual);

– cuvintele sunt prelucrate în minte, căutându-le înţelesul până când devin foarte clare;

– având o înţelegere reuşită, cauţi să experimentezi învăţăturile, pentru că, doar prin experienţă, înţelegerea devine completă.

Simţirea şi experimentarea sunt cele mai importante. Ne folosim de cuvinte şi idei, doar pentru a ne desăvârşi experienţele.

Inteligenţa infinită se află în interiorul meu şi al vostru. Ea este peste tot ( vezi Natura).

Prin urmare, eu nu trebuie să îl caut pe Dumnezeu doar în exterior, ci şi în interiorul meu. EL ESTE SURSA CREATIVITĂŢII MELE.

Tocmai de aceea, este nevoie să trec dincolo de minte şi să devin conştient (ă) de esenţa divină din interior.

Dumnezeu a spus lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT! Asta înseamnă: întotdeauna existent şi pretutindeni! Dincolo de timp şi spaţiu, fără de început şi fără sfârşit!

Spiritul interior ne permite să gândim, să acţionăm, să ne mişcăm, să ne vindecăm: pentru că suntem parte din Dumnezeu, iar natura noastră este divină.

Călătoria către Dumnezeu este o călătorie lăuntrică. Călătoria către iluminare este călătoria către experimentarea a ceea ce se găseşte în interior.

Cunoscându-ne pe noi, vom cunoaşte UNIVERSUL /DUMNEZEU. O fiinţă ca să devină iluminată are în ea o profundă DORINŢĂ DE ILUMINARE.

După ce ne vom cunoaşte mai bine pe noi înşine, prin experimentarea interioară, şi Scripturile vor fi mai bine înţelese.

O persoană iluminată are grijă să fie în lume dar să nu se identifice cu ea; chiar dacă la început intenţiile de a-l descoperi pe Dumnezeu sunt bune, ele se pot pierde dacă nu ne detaşăm de materialitate. Astfel că, o calitate a unei fiinţe iluminate este DETAŞAREA.

Suntem călători în această lume şi când vom “pleca” vom lăsa totul aici, pe pământ.

De asemenea, ca să devii o fiinţă iluminată ai nevoie de DISCERNĂMÂNT.

O fiinţă divină care trăieşte permanent în starea de iluminare ( are dorinţă de iluminare, are discernământ şi detaşare) nu se îngrijorează niciodată şi nu va percepe nimic în sens negativ.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

0 comments