Casatorit(a) sau necasatorit(a)? Cum e mai bine?

Casatorit(a) sau necasatorit(a)? Cum e mai bine?

Apr 10
Apreciaza postarea si da mai departe...

E o mare responsabilitate pentru mine acum să ating un subiect destul de vulnerabil.

Îmi asum această responsabilitate pentru că în aceste vremuri pe care le trăim există tot mai multe persoane singure, cu sau fără partener(ă).

Desigur, e foarte plăcut să ai lângă tine un suflet pereche. Se spune că fiecăruia îi este destinat(ă) o fiinţă de polaritate opusă ( femeie, bărbat, după caz) care să îi corespundă din toate punctele de vedere şi cu care să “devină un singur trup”.

Ca să devii un singur trup cu cineva înseamnă să devii una cu acea persoană; aşa cum în trup organele au legătură unele cu altele, tot aşa şi cei doi soţi ( cele două părţi ale unui întreg ) se îngrijjesc unul de altul şi îşi aparţin unui celuilalt.

Prin căsătorie ai o legătură strânsă cu partenerul tău de care numai moartea te va mai putea despărţi; asta înseamnă că există devotamentul ca , orice se va întâmpla, tu să îţi urmezi soţul sau soţia şi să continui să fii cu el (ea) toată viaţa.

Tendinţa nu este să faci numai ceea ce îţi este ţie bine, ci ceea ce este amândurora bine; fiecare să împlinească nevoile celuilalt.

Acolo unde este unitate între soţi, acolo este prezent şi Dumnezeu. Fără Dumnezeu, ca a treia persoană prezentă, o căsnicie nu poate să reziste în timp.

Dacă nu este prezent Dumnezeu, atunci există cel rău care provoacă dezbinare între soţi. Însă, nu poţi să slujeşti la doi stăpâni în acelaşi timp.

Căci acolo unde este infidelitate, cu siguranţă nu este Dumnezeu.

Spune-mi pe cine ai ales să slujeşti prin faptele tale, ca să îţi spun cum îţi este căsnicia; armonioasă sau nearmonioasă?

Şi te întreb: dacă nu vrei să ai o căsnicie armonioasă ( aşa cum a îngăduit-o Dumnezeu-pentru tot restul vieţii tale) la ce bun să te mai căsătoreşti?

Dacă nu ai motive solide pentru care să îţi trăieşti viaţa ( o familie unită, soţ(ie), copii fericiţi), la ce bun să mai încurci viaţa celuilalt?

Un om egoist, prea independent, prea mândru, nu prea înduplecat în principiile sale, nu poate convieţui în mod onest cu o a doua persoană; cu siguranţă nici pe sine nu se înţelege prea bine, darămite pe altcineva diferit de el.

Numai un om pregătit pentru o asemenea misiune ( căminul conjugal)  este gata să accepte în viaţa lui o atât de minunată schimbare, chiar dacă la un moment dat, această schimbare  îi “dă peste cap” liniştea şi confortul cu care, într-o vreme, era obişnuit.

O soţie (un soţ) şi copii, poate nu îţi oferă libertatea de dinaintea căsătoriei, dar, cu siguranţă, ajunge să îţi modifice toată scara de valori, ajungând să evoluezi şi să treci pe un alt plan spiritual şi cu altfel de binecuvântări.

Însă, să ajungi să te căsătoreşti doar pentru a nu fi singur şi pentru a avea pe cineva lângă tine, aceasta nu este o soluţie bună.

Sunt oameni care fac greşeli imense în a se căsători cu persoane total nepotrivite numai pentru a scăpa de singurătate; de a nu mai fi văzuţi în anturajul lor tot singuri.

Nu se gândesc prea mult şi nici nu prea “cumpănesc” asupra vorbelor şi acţiunilor partenerului pentru a realiza mai bine dacă sunt sau nu predestinaţi lor, sau dacă pot fi soţi (soţii) sau taţi (mame) cu care să împartă fericirea conjugală.

Se căsătoresc pentru motive puerile ( e frumos (ă), e mai tânăr (ă)-(în special în cazul celor cu bani care îşi iau soţii ( în cazul femeilor, soţi) drept trofee), e senzual(ă), se pricep la “vorbe”, au simţul umorului, etc.

De multe ori aceştia nu îşi lasă răgaz sau trec cu vederea discrepanţa între ceea ce spune şi ceea ce face partenerul (a). Sunt atât de “orbiţi” de exteriorul partenerului (ei) încât nu mai au timp să mai observe interiorul.

Un om poate avea mai multe măşti; faptul că le ascunde, nu înseamnă că nu are ce ascunde. Un om nu poate face mereu aceeaşi greşeală, numai dacă îi permiţi să persiste în greşeală.

Atunci,numai este vina lui (ei), ci este vina ta că nu ai observat la timpul potrivit ceea ce era de observat.

Am fost învăţaţi că trebuie să avem pe cineva lângă noi cu orice preţ. Nu este chiar aşa. Noi nu trăim ca să împlinim voia lumii acesteia, ci ca să împlinim voia sufletului nostru şi implicit a lui Dumnezeu.

Dacă sufletul nostru ne spune că nu este momentul încă să avem în viaţa noastră pe cineva, păi atunci nu este momentul şi punct.

De ce trebuie să ne simţim singuri dacă nu avem încă un soţ sau o soţie? În definitiv nu acesta (aceasta) ne defineşte ci Spiritul din noi, care este etern.

Când nu e momentul potrivit şi nu este sufletul pereche potrivit, cel care este ales în grabă mai mult încurcă decât rezolvă povara singurătăţii noastre.

Deşi s-ar putea să nu vină în viaţa aceasta sufletul pereche, noi tot avem destule motive pentru care să fim fericiţi; dacă nu ţi-e dat ca menire în viaţa aceasta să ai propria familie, poate ţi-e dat ca menire să ai o familie extinsă în care să poţi avea posibilitatea de a ajuta alte fiinţe umane defavorizate, în a le oferi iubirea şi ajutorul tău, acestea fiind aspectele cele mai importante care îţi vor aduce satisfacţii înmiit mai mari decât dacă ai avea o singură familie obişnuită.

La întrebarea ce e mai bine pentru tine, răspunsul este: ceea ce este mai bine pentru sufletul tău aflat în deplină stare de conştientizare.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

0 comments