Ce inseamna:”Cine isi va pastra viata, o va pierde”( ev.Matei 10:39)

Ce inseamna:”Cine isi va pastra viata, o va pierde”( ev.Matei 10:39)

Apr 26
Apreciaza postarea si da mai departe...

În această perioadă, odată cu apariţia acestui virus corona, este IMPERIOS NECESAR să ne întoarcem faţa către Divin, să ne punem întrebări şi să vedem de fapt ce a vrut Iisus Hristos să ne comunice, de acum 2000 ani, prin pildele şi învăţăturile sale.

E clar că, începând cu acest an, 2020, vom păşi într-o nouă eră, iar omenirea, mai mult ca oricând, este “forţată” (mai bine spus provocată) să se schimbe.

Practic, schimbarea trebuia să înceapă de la ceva, în acest caz, de la o epidemie, sau pandemie globală.

Dacă acest virus ar fi influenţat doar o anumită regiune a Terrei, atunci oamenii ar fi comentat (ca şi în cazul altor epidemii, pandemii, gripă spaniolă, Sars, Sida, etc) că nu e nimic grav, că este doar o SITUAŢIE OCAZIONALĂ şi că şi asta va trece, deci putem să ne trăim viaţa nestingheriţi de la treburile, nevoile şi afacerile noastre, în continuare.

Faptul că, acest virus, această situaţie nefericită cuprinde întreaga lume, întreaga Planetă, mă duce cu gândul că aceasta nu trebuie privită doar într-un plan fizic, cu repercursiuni numai asupra sănătăţii fizice a corpului fizic, ci trebuie mers mai departe şi de văzut ce vrea să însemne această stare de lucruri într-un plan spiritual.

Oamenii au prostul obicei de a nu cerceta cauza pentru care s-a întâmplat o situaţie, un eveniment, o boală, etc şi se grăbesc să “TRATEZE EFECTUL” lăsat de respectiva situaţie, de eveniment, boală, accident, etc.

De aceea suntem deficitari în multe aspecte, de sănătate, în cele psihologice, spirituale, emoţionale, pentru că ne repezim să punem “verdicte” (medicul e prost şi nu mi-a dat tratamentul cel bun, statul e de vină că nu mi-a dat bani să mă operez în afară, şeful e de vină, familia e de vină, ţara e de vină, poporul român e de vină, şamd) şi avem impresia că noi suntem îndreptăţiţi să cerem întotdeauna de la alţii ca să facă ceva pentru noi, dar niciodată nu ne vine “deşteapta inspiraţie” să ne asumăm responsabilitatea şi să îndreptăm NOI tot ce-am stricat cu mâna noastră sau am îngăduit să se strice ceva cu ajutorul nostru (o relaţie, un statut, o slujbă, etc).

Se pare că în curând, lucrurile nu vor mai putea să meargă potrivit lozincii: “Lasă, că merge şi aşa!

Ori, îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce gândeşti, faci sau rosteşti în cuvinte, ori suporţi consecinţele!

Tot mergând din greşeală în greşeală, te afectezi nu numai pe tine, dar şi pe cei din jurul tău, familia, mediul, ţara, planeta şamd.

Trebuie să avem o decenţă în traiul nostru pe acest Pământ, să trăim ca fiinţe spirituale într-o lume materială şi să echilibrăm aceşti 2 poli: material şi spiritual.

Asta înseamnă că îţi este îngăduit să ai grijă de tine şi de familia ta având un acoperiş deasupra capului, îmbrăcăminte, încălţăminte, mâncare, bani pentru utilităţi, vacanţe şi alte trebuinţe urgente, însă nu îţi este îngăduit să faci risipă şi să aduni posesiuni materiale, resurse, din lăcomie şi doar pentru satisfacerea propriului ego (adică sinele fals).

Orice lăcomie, de orice fel ar fi ea, strică omenia, după cum spune şi un proverb din bătrâni: Lăcomia strică omenia.

Dumnezeu te-a creat cu două mâini, cu doi ochi şi două picioare, cu un stomac, două urechi şi o gură.

Asta înseamnă, că poţi să munceşti ca să-ţi asiguri traiul decent, să mergi (să călătoreşti) şi să te bucuri de frumuseţile planetei,

să mănânci atât cât îţi cere corpul (atenţie! nu cât îţi cere mintea), să asculţi mai mult, să filtrezi informaţia mai bine şi să vorbeşti mai puţin şi bine.

Chiar dacă societatea aceasta bolnavă te încurajează să cumperi şi să consumi mai mult decât ai nevoie, tu nu trebuie să o faci. Asta înseamnă că ai putea deveni la fel de bolnav ca şi ea.

Este necesar să îţi vindeci emoţiile negative, fricile şi să nu te simţi “vinovat” că nu corespunzi acestei lumi din punct de vedere material.

Nu trebuie să fii nici sărac lipit pământului, dar nici capitalist lacom. De părăsit lumea aceasta tot o părăseşti şi nu contează, câte bogaţii materiale stăpâneşti, până la urmă.

De asemenea, nu trebuie să te simţi vinovat că nu eşti din fire prea religios şi că nu faci nu ştiu câte mătănii, cruci sau rugăciuni făcute de alţii, spuse pe de rost, fară participarea ta emoţională.

Ar trebui să renunţi să citeşti vreo rugăciune în care se spune ceva de genul: “robul sau roaba lui Dumnezeu X”. E o defăimare. Este un program care menţine frica şi vinovăţia în oameni că nu sunt suficient de buni şi amplifică egoul, separarea de esenţa ta adevărată.

Egourile oamenilor pot să distorsioneze orice idee, aspect, orice, creând o imagine a unui Dumnezeu supărat şi răzbunător, care pretinde ascultare şi împarte pedepse aşa numiţilor “păcătoşi” sau robi/roabe.

Tu nu eşti rob sau roabă. Eşti copil de Dumnezeu!

Sunt convinsă că tu nu-ţi numeşti copiii robi sau roabe ale tale. Sunt copiii tăi.

Tot răul de pe planeta Pământ implică identificarea cu sinele dens (ego), care este parte a sufletului ce crede în separarea faţă de Dumnezeu.

De fapt, fiecare suflet e preţios în ochii lui Dumnezeu. De aceea, detaşaţi-vă de dramele şi negativitatea acestei lumi, căci aceste drame sunt create din iluzia separării. Ţelul vostru este să trimiteţi compasiune şi iubire celor care nu înţeleg acest lucru.

Renunţaţi la victimizare, vinovăţie, ruşine şi vindecaţi-vă propriile emoţii, gânduri şi credinţe negative!

Fiţi blânzi cu voi înşivă pe măsură ce treceţi prin purificare, curăţare şi renunţarea de probleme şi credinţe limitative vechi.

Importantă este credinţa ta şi faptul că ştii cine eşti, de unde vii şi încotro mergi. Ia tot ce este bun din toate.

Dacă ştii toate acestea, NU TE IDENTIFICI CU MATERIA SAU LUMEA MATERIALĂ, iar când va fi să pleci, nu-ţi vei lăsa bucăţi din sufletul tău, în posesiunile de pe pământ, în alţi oameni, într-o activitate, etc.

De fapt, asta a vrut să spună Iisus Hristos în ev.Matei 10:39 în versetul: Cine va vrea să îşi păstreze viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, o va câştiga.”

Cu cât te agăţi de viaţă, adică cu cât te identifici cu lumea materială şi te ţii cu toată puterea ta de obiectele materiale, sau ai ataşamente faţă de cineva sau ceva (lăsând o parte din sufletul tău în ele) şi îţi concentrezi atenţia numai pe exterior, în planul material, cu atât pierzi energie vitală şi te afunzi mai mult în IAD, care de fapt este o stare de spirit.

De fapt, tu eşti un suflet care evoluează. Ai venit aici în această viaţă ca să explorezi anumite stări, să te bucuri şi să înveţi anumite lecţii.

Pământul este o şcoală pentru tine. Eşti vizitator pe această Planetă. La un moment dat, vei pleca de aici, ca să-ţi continui călătoria spirituală mai departe.

Viaţa e un joc, până la urmă. Bucură-te de joc!

G.S.

www.eusuntdivin/descoperacartea-viaţacaunjoc

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *