Cel mai bun prieten

Cel mai bun prieten

Sep 22
Apreciaza postarea si da mai departe...

E adevărat că ai mulţi prieteni ( importanţi în felul lor), dar un prieten pe care să îl consideri, la superlativ, drept cel mai bun prieten dintre oameni, este foarte greu de găsit.

Un prieten, deşi ţi-e prieten, este o fiinţă imperfectă. Cu intenţie sau fără intenţie, din egoism sau invidie, din laşitate sau din prostie, o dată sau de mai multe ori, te va dezamăgi lamentabil; aceasta datorită firii sale pământeşti care predispune la păcat în fiecare moment.

Poate nu o dată ţi s-a întâmplat să ai nevoie de “cel mai bun prieten” şi el să nu fie de găsit: să nu te mai caute, să nu îţi mai răspundă la telefon, să lase mesaje confuze şi să dispară fără nici o explicaţie.

Chiar şi prieteniile din copilărie pot avea ciclul lor de viaţă : în prima etapă evoluează, se dezvoltă, se menţin în faza de maturitate, după care începe un uşor declin şi se sfârşeşte cu o tăcere totală echivalentă cu uitarea.

Oricine pe acest pământ te poate dezamăgi! Nu poţi garanta sută la sută pe prietenia adevărată a unei alte fiinţe umane!

Este foarte posibil ca atunci când îţi va fi lumea mai dragă, aceasta să te trădeze. În sprijinul acestei afirmaţii vin şi spun că nici chiar Isus nu a fost scutit de trădare, darămite noi, ca oameni obişnuiţi.

Chiar dacă în fiecare se manifestă şi natura divină care este iubire, noi nu o avem întreagă ci fragmentată, pentru că partea majoritară o deţine cealaltă natură ( personalitatea, egoul) care ucide iubirea.

Potrivit egoului, omul este fericit doar când primeşte, pe când iubirea este întotdeauna fericită când dăruieşte.

Astfel că, pentru ca să intre iubirea în noi, trebuie să plece egoul. Chiar şi prietenii “cei mai buni” au EGO.

În prietenie şi iubire cu toţii dorim RECIPROCITATE. Numai că, atât iubirea cât şi prietenia adevărată înseamnă dăruire totală, uitare de sine. 

Dacă stai şi te gândeşti mai bine, cine din oamenii pe care îi cunoşti ar putea să uite de sine şi să vină la tine, la orice ceas din zi şi din noapte, ca să plângă cu tine, să râdă cu tine?

Cine ar putea să îţi înţeleagă tristeţile, necazurile, dorurile şi oftatul inimii, sau să îţi fie alături atunci când ai nevoie să îţi deschizi sufletul şi să îţi despovărezi inima de emoţiile şi de tensiunile acumulate?

Chiar dacă nu ai un răspuns afirmativ la această întrebare, nu deznădăjdui!

E în firea oamenilor ca să fie schimbători şi să nu te poţi baza pe ei până la capăt! Doar sunt fiinţe limitate şi imperfecte!

Tocmai de aceea, nu este bine să ai aşteptări de la oameni; doar să te încrezi  în bunul Dumnezeu!

Când vei fi singur şi toţi “prietenii de circumstanţă” te vor părăsi, doar Dumnezeu va mai rămâne alături de tine.

De aceea, învaţă să te împrieteneşti cu Dumnezeu, ca să te simţi fericit şi în siguranţă.

Vorbeşte cu el prin rugăciune, prin cuvinte simple şi transferă-i Lui povara ta. El va fi mai mult decât încântat să îţi ia povara grea.

“Dumnezeu a fost spijinul meu” (Psalmul 18:18) ;

“Dumnezeu este nădejdea mea; în tine mă încred din tinereţea mea”( Psalmul 71:5)

Prietenia cu Dumnezeu este mai importantă decât prietenia vreunui om. El nu dezamăgeşte niciodată pe prietenii Săi; toţi cei care s-au bucurat de prietenia lui Dumnezeu, în Biblie, au fost cu toţii binecuvântaţi.

Astăzi, tot mai mulţi oameni se împrietenesc cu Dumnezeu, cea mai importantă persoană din Univers. El este demn de toată încrederea. Pot să îi spui Lui tot ce te apasă fără ca să fii trădat.

Poţi să îi încredinţezi toate “secretele”, cu toate că El le cunoaşte mai dinainte.

Chiar dacă oamenii pe care îi cunoşti nu îţi pot fi adevăraţi prieteni, acest lucru nu te mai afectează întrucât ai înţeles că, înainte să aştepţi să “ţi se întoarcă prietenia”, eşti tu însuţi un adevărat prieten, eliberat de aşteptări, de condiţionări şi false principii.

Ceilalţi nu sunt vinovaţi pentru că nu ne împlinesc aşteptările.

Ei sunt ceea ce sunt iar noi trebuie să îi acceptăm aşa cum sunt. Ei nu se vor schimba decât dacă vor dori ei.

Prietenia este o formă de iubire fără condiţii şi aşteptări, unde dăruirea de sine este iubire.

Este un deziderat la care putem ajunge doar făcând loc divinului din noi. Iar când eşti dezamăgit de prieteni contează pe prietenia lui Dumnezeu!

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0 comments