Copiii si animalutele

Copiii si animalutele

Mai 10
Apreciaza postarea si da mai departe...

Mă bucură faptul că, tot mulţi români încep să copieze modelul occidental, şi anume, acela de a integra în sânul familiilor lor animale de companie, păsări (papagali în special), hamsteri, broaşte ţestoase, altele.

Este o adevărată încântare să vezi copiii jucându-se alături de animale fără a avea parte de interdicţii din partea părinţilor şi este minunat că, în tot mai mulţi oameni are loc o schimbare interioară şi de mentalitate benefică.

E chiar amuzant să îi vezi pe unii stăpâni cum vorbesc cu propriile animale de parcă ar fi oameni şi chiar aşteaptă înţelegere din partea acestora: Nu te duce acolo! să nu alergi aşa departe! hai înapoi acasă că este târziu, etc.

Mai sunt şi unii “stăpâni” mai frustraţi  (sper că doar excepţii) care îşi lovesc animăluţul dacă li se pare lor că nu îi ascultă, deoarece în naivitatea lor ( să nu spun prostie că e mai aspru deşi e mai aproape de realitate) au “transferat” asupra animalelor lor însuşiri tipic omeneşti şi care nu sunt caracteristice animalelor. Chiar dacă sunt dresate, totuşi, capacitatea lor de înţelegere este infimă, pentru că ei nu au fost creaţi după modelul oamenilor. Ei sunt animale de companie şi atât.

Tatăl Ceresc a creat animalele pentru a fi nişte fraţi mai mici ai noştri, dependenţi de noi şi de iubirea noastră. La rândul lor, ei ne oferă loialitatea şi dragostea lor necondiţionată.

Au fost creaţi cu scopul de a ne încânta prin ghiduşiile pe care le fac şi de a ne însenina viaţa.  Ei sunt Darul lui Dumnezeu pentru noi şi pentru care trebuie să fim recunoscători.

Atât căţeii, pisicuţele, păsările sau alte animale au capacităţi terapeutice, de care ne putem folosi atunci când starea noastră psihică sau de sănătate nu este prea bună.

Tocmai de aceea, au început să fie folosiţi în terapii,  mai ales în azilele de bătrâni sau în centrele de plasament pentru copiii orfani; pentru că ei aduc alinarea suferinţelor de boală sau de singurătate. Iar unii oameni, chiar se fac bine dacă ajung să aibă permanent, prin preajmă, un căţel sau o pisică.

Proprietăţile lor terapeutice sunt multe, iar gradul de binefacere şi confort sufletesc pe care îl aduc în casele noastre este unul foarte mare. Puteţi să vă documentaţi din cărţile de specialitate pe această temă.

Copiii au mare nevoie să crească pe lângă astfel de animăluţe. Pe lângă faptul că sunt excelenţi parteneri de joacă, animalele îi fac mai senzitivi, energici, mai echilibraţi psihic, mai curajosi, creativi, fericiţi, sănătoşi şi plini de dragoste necondiţionată. Încă de la vârste mici de 8-9 luni ei pot să beneficieze de un astfel de dar minunat din partea părinţilor.

Din nefericire, încă mai sunt părinţi cu mentalităţi învechite, care din motive deloc semnificative pentru creşterea unui copil ( fac mizerie şi trebuie să strângă după ei, trebuie scoşi afară, deranjează lucrurile prin casă, mănâncă prea mult, lasă păr sau strică mobila, etc) îi privează pe copii de aceste daruri minunate pe care Tatăl Ceresc ni le-a făcut.

Oamenii au fost creaţi să fie în comuniune unii cu alţii, cu natura şi cu animalele; nicidecum contrariul.

Copiii care cresc cu animale sunt mai PUTERNICI, REZISTENŢI, RESPONSABILI ŞI IUBITORI  si devin ADEVĂRAŢI OAMENI, care prefigurează viitorul bun al patriei noastre.

Dintre un copil care creşte posac, închis în sine, obraznic, sperios, răsfăţat, care nu socializează şi stă cu ochii în calculator, apatic, neiubitor şi un copil care creşte sănătos, energic, rezistent, mereu vesel şi jucăuş, creativ, responsabil, sociabil cu oamenii şi prietenos cu animalele, ce aţi alege? Cred că anticipez răspunsul dvs.

Numai că, realitatea arată altfel în momentul de faţă. Sunt tot mai mulţi copii slabi, apatici, închişi în sine, răsfăţaţi, iresponsabili,  neprietenoşi, şi nu din cauza lor, ci a celor mari, care nu le-au creat condiţiile unei creşteri şi evoluţii corecte şi nu s-au documentat în ceea ce priveşte creşterea copiilor lor.

De asta şi prezentul arată aşa cum arată. Dar nu generalizez. Întotdeauna există şi partea frumoasă, care dacă n-ar exista, viaţa nu ar mai fi deloc minunată şi am trăi mereu în nuanţe de negru sau gri.

E minunat că tot mai mulţi părinţi nu mai induc copiilor teamă faţă de animale şi îî învaţă să le iubească şi să le respecte.

E ciudat că noi, o ţară binecuvântată în câini şi pisici, preferăm să îi lăsăm pe aceştia să vagabondeze singuri, fără hrană, apă sau adăpost, ca să sălbăticească, în loc să avem grijă de ei, să le oferim hrană, iubire, adăpost.

Chiar dacă primaria a strâns căţeii în adăposturi izolate pentru câini, îmi dau seama ce tristeţe şi amărăciune pe bietele animale, să trăiască izolate, fără nici un pic de afecţiune, îngrămădiţi şi lipsiţi de cele mai elementare condiţii de viaţă şi de omenie.

Spun asta, pentru că au fost şi voci care au condamnat căţeii de parcă ar fi fost vina lor, dacă în puţine cazuri s-a ajuns la lucruri mai puţin plăcute.  Aşa că, avem aceste amărâte adăposturi, care nu înseamnă că,  omeneşte vorbind, am rezolvat problema. De fapt, n-am rezolvat nimic, decât am liniştit nişte “spirite” mai gălăgioase şi recalcitrante.

Ar fi frumos dacă în fiecare casă,  care are o cât de mică curticică să aibă animale în ea, oricare ar fi ele.  La sate, casele sunt mai frecvente, la oraş este mai complicat. Dar nu imposibil; pentru că iubitorii de animale pot să se adapteze la suprafaţa de care dispun. De obicei, ei se pot îngriji de pisicuţe, păsări sau alte animăluţe mici, care pot să trăiască în spaţiile mai puţin generoase din apartamentele de bloc.

În încheiere, vreau să amintesc, că Dumnezeu nu ne-a lăsat aici pe Pământ, ca să fim ” mâncători de carne”. La început, El a dat instrucţiuni precise ce să mâncăm şi ce să nu mâncăm. În Biblie ni se spune, că toate roadele pământului şi fructele pomilor, plantele şi cerealele sunt pentru hrana oamenilor. A mai spus că, alimentele se împart în: curate şi necurate.

Ideea nu era ca noi să sacrificăm animale şi apoi să le mâncăm. Noi românii ( cea mai mare parte), suntem iubitori ” de carne” şi facem păcatul de a sacrifica miei , porci,  sau alte animale chiar în preajma zilelor considerate de noi sacre, adică la Paşte şi la Crăciun.

Poate şi pentru acest fapt, tot mai mulţi oameni sunt bolnavi de aşa zise boli incurabile, tocmai pentru că efectele morale ale alimentaţiei cu carne nu sunt luate în considerare. Mâncarea de carne afectează trupul, mintea şi sufletul. Ba mai mult, alimentaţia cu carne schimbă caracterul şi întăreşte tendinţa către “animalism” ( pentru că acestea trebuie să consume carne). Poate aţi remarcat chiar o agresivitate mare la oamenii care mănâncă exagerat carne.

De asemenea, activitatea intelectuală este diminuată. Sunt o grămadă de consecinţe nefaste care rezultă din mâncarea de carne. Şi Papa Francisc a spus că nu trebuie să mai sacrificăm miei şi alte vieţuitoare; acestea sunt obiceiuri păgâne.

Şi apoi, este bine pentru sănătate. Nu doar stresul şi viaţa tumultoasă este cauza, ci şi alimentaţia nocivă şi consumul foarte mare de carne. Asta nu se spune, dar voi ştiţi acest lucru. Cel puţin, recunoaşteţi că poate fi cauza primordială a multor boli precum cancerul şi altele.

Noi ca şi creştini, care urmăm învăţătura dată de Iisus Hristos, nu ar trebui să dăm o interpretare eronată cuvintelor Sale.

Aşadar, lăsaţi copiii să se joace cu animalele , să le iubească nu să le consume. Pentru ei, altfel de alimentaţie este mai sănătoasă. Ca şi pentru noi, de altfel.  Animalele sunt lăsate pentru a fi în compania noastră şi pentru a ne înfrumuseţa viaţa.

Viaţa este frumoasă când onorezi tot ce este mai bun în ea. Dacă stricăm Ordinea Divină a tuturor lucrurilor, oare nu ne sabotăm pe noi înşine şi sănătatea noastră?

Însă, pentru că iubim Viaţa cu tot ceea ce frumos în ea, vom face în aşa fel încât să fim în acord cu ea şi nu împotriva ei.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

0 comments