Crezi ca esti mantuit?

Crezi ca esti mantuit?

Apr 11
Apreciaza postarea si da mai departe...

Spunem despre noi că suntem un popor creştin. La temelia creştinismului se află Iisus Hristos; deci creştinismul înseamnă Iisus Hristos şi tot ce are legătură cu Iisus Hristos.

Asta înseamnă că în centrul atenţiei şi vieţii noastre se află Iisus Hristos, Dumnnezeu întrupat, Fiul din Sfânta treime, Dumnezeu adevărat, Mântuitorul sufletelor noastre şi al lumii.

Dar, noi românii, suntem într-un mare impas şi într-o mare înfundătură: am uitat cine suntem, de unde venim, am uitat în cine să credem şi în cine să avem încredere deplină; ne pierdem identitatea şi credinţa adevărată, într-un cuvânt suntem într-un mare pericol.

Mai sunt câteva ore până când vom sărbători Paştele din anul acesta. Facem asta an după an, dar trecem prin această sărbătoare sfântă fără a îi oferi vreo semnificaţie şi fără a ne da posibilitatea, cu această ocazie,  de a putea fi restauraţi, de a fi mai buni, de a fi ” născuţi din nou”(o nouă făptură în Iisus Hristos, curăţit(ă) de păcate prin jertfa sa, care crede şi devine al Mântuitorului Hristos şi primeşte viaţa veşnică).

” Şi oricine trăieşte şi crede în mine, nu va muri niciodată.” ( ev.Ioan 11: 26) Mereu Biblia vorbeşte despre viaţa veşnică. Iisus Hristos a nimicit moartea şi ne-a dat dreptul să fim nemuritori cu El, dacă credem în El şi îl alegem ca Domn şi Mântuitor al vieţii noastre; prin jertfa Lui ne-a eliberat de povara grea a păcatelor noastre şi a plătit “preţul” în locul nostru.

Dar câţi, oare, conştientizăm asta? Pentru câţi dintre noi jertfa Sa are vreo importanţă? Oare pentru câţi dintre noi începe să aibă loc o schimbare interioară, definitivă şi oare câţi dintre noi cred ceea ce propovăduieşte Biblia care este insuflată de Duhul Sfânt?

Observând lumea din jurul meu, aş spune: foarte, foarte puţini, infim de puţini.

La o observare mai atentă, constat că cei mai mulţi oameni îl “acceptă” pe Iisus doar de 2 ori pe an, de Paşte şi de Craciun, acestea fiind sărbătorile cele mai importante.

De regulă, pentru ei, cele două sărbători nu sunt decât un bun prilej de a mai da încă o petrecere, de a mânca, de a bea, de a se înbuiba, de a cheltui bani în neştire pe lucruri fără de valoare, de a se bucura de o scurtă vacanţă la mare, la munte, sau la rude, în general un moment propice de a scăpa de rutina zilnică şi plicitistoare de peste an.

Aceşti oameni formează GLOATA despre care Iisus spune că sunt pierduţi pentru că merg pe “CALEA LATĂ” şi aparţin celuilalt stăpânitor, al Lumii, adică Diavolul sau Mamona, stăpânitorul lucrurilor materiale, dar pieritoare.

Dumnezeu îi iubeşte şi pe aceştia, dar nu îi forţează nicidecum să îl aleagă pe El ca Domn şi Mântuitor pentru a le oferi viaţa veşnică.

În Biblie se spune că toţi au un timp când sunt cercetaţi de Duhul Sfânt, în diferite ocazii şi perioade ale vieţii lor, când ei pot să accepte sau să refuze oferta de iubire şi de mântuire a Domnului Iisus Hristos .

Depinde de ei dacă valorifică momentul sau fac în aşa fel încât această oportunitate să se piardă şi Duhul Sfânt să se îndepărteze definitiv de la ei.

Ca să crezi şi să îl primeşti pe Dumnezeu- Iisus, în viaţa ta, trebuie să te recunoşti mai întâi păcătos, plin de păcate,  aşa cum a făcut unul din cei doi tâlhari de pe cruce şi care, în urma acestei recunoaşteri, şi-a câştigat locul în Rai, în Împărăţia Cerurilor ( îl vom numi tâlharul cel bun); tâlharul “cel bun” l-a înfruntat pe tâlharul “cel rău” spunându-i:

” Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.” Şi a zis lui Iisus: Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”

Am cunoscut destui oameni care nu se cercetează în interiorul lor şi care, în opinia lor, ei cred că nu au păcătuit, dacă nu au făcut păcatele capitale, adică a ucide, a fura, a face adulter, a nu îşi respecta părinţii.

Ei nu iau în considerare faptul că la Dumnezeu nu este păcat mare sau păcat mic. Orice gând, cuvânt, faptă poate constitui păcat în orice moment.

În om se află firea păcătoasă, moştenită de la primul om căzut în păcat, Adam. Iar noi păcătuim tot timpul.  Dacă am avea măcar o clipă de sinceritate cu noi înşine, am descoperi cât de multe păcate sau greşeli avem. Dar, pentru că nu ne cercetăm zilnic gândurile, vorbele, comportamentul, noi sporim păcatele în loc să le diminuăm.

De fapt, singurul care ar putea să ne ierte este numai Iisus Hristos. El este singurul îndreptăţit să ne ierte nouă greşelile noastre.

El este Iubire Pură şi s-a jertfit pentru ca prin EL, prin jertfa Lui şi fără de păcat, să apărem neprihăniţi în faţa Tatălui Ceresc. Aveam nevoie de un astfel de mijlocitor între Noi şi Tatăl Ceresc. În iubirea Sa, Tatăl s-a îndurat de noi şi ne-a trimis pe Fiul Său, Întâiul Născut, să preia toate păcatele noastre şi să fim “achitaţi” prin jertfa şi neprihănirea Lui.

Noi putem fi mântuiţi de păcatele noastre doar dacă CREDEM în Cel care a ispăşit pedeapsa în locul nostru şi Îl facem Stăpânul vieţii noastre. Numai atunci vom putea fi numiţi Fii şi Fiice de Dumnezeu.

Mântuirea e un DAR şi nu poate fi obţinută prin forţe proprii.

Noi nu trebuie să gândim astfel de lucruri cu mintea ci cu INIMA. Mântuirea este, pur şi simplu, un Dar de la Dumnezeu, dar pe o durată limitată. Este bine să îl primim pe Domnul Iisus ACUM în viaţa şi în inima noastră, pentru că nu ştim ceasul în care Tatăl Ceresc va hotări să oprească acestă ofertă.

Doar Iisus este CALEA CATRE TATĂL CERESC ŞI VIAŢA VEŞNICĂ!

Dacă nu Iisus este calea ta, atunci finalul, după ce se va fi stins oferta, este moartea veşnică. Dacă citeşti Biblia şi alte cărţi ajutătoare, ai să înţelegi mai bine cum stau lucrurile pentru tine, pentru noi toţi:

Pentru că plata păcatului este moartea, iar moartea este pedeapsa. Numai într-un singur sens, nu este.

Nimeni nu poate fi mântuit prin faptele sale bune, prin activităţile sale caritabile, sau prin preoţi, alţi sfinţi, biserică, prin moralitate, etc.

” Căci prin Har aţi fost mântuiţi, prin Credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este Darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni!”( Efeseni 2: 8-9)

Deci, nu prin fapte! Orice ai face, ai natura păcătoasă şi ai nevoie de Iisus Hristos, ca mijlocitor; nici biserica nu te poate scoate de sub osânda păcatului.

Mulţi “credincioşi” cred că dacă merg la biserică şi dau zeciuială vor fi mântuiţi; alţii, mai grav, cred că preotul este mijlocitorul pentru ei şi faptele lor, în faţa lui Dumnezeu. Mulţi farisei sunt în toate bisericile, cultele, religiile.

De fapt, religiile prin multitudinea de ritualuri şi tradiţii care sunt impuse oamenilor, nu fac decât să îi îndepărteze şi mai mult pe oameni de esenţa creştină, de mântuire şi de Dumnezeu. Mulţi se pierd pe drum din cauza aceasta.

De aceea, decizia ta, dacă accepţi Darul Mântuirii lui Iisus sau nu, trebuie să îţi aparţină; nimeni altcineva nu ar trebui să decidă pentru tine. La vremea judecăţii ( căci va fi o judecată pe care doar Tatăl Ceresc o stabileşte) vei sta singur, sau cu mijlocitorul Iisus, în cazul fericit în care ai ales Darul său, Mântuirea Sa.

Deci, concepţia că trebuie ca tu să faci ceva ca să fii mântuit, este falsă. Trebuie doar să faci alegerea potrivită pentru tine şi să alegi între Dumnezeu şi Diavol, între viaţa şi moartea veşnică.

Fiecare din cei doi stăpâni îţi oferă ceva : fie viaţă, fie moarte veşnică. Depinde doar de tine ce vrei să alegi, ca judecata de apoi să nu te prindă nepregătit!

www.eusuntdivin.ro

G.S.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0 comments