Curajul de a ramane demni in aceste vremuri tulburi

Curajul de a ramane demni in aceste vremuri tulburi

Jul 18
Apreciaza postarea si da mai departe...

Trăim acum nişte vremuri haotice, în care se atentează voit prin legi abuzive asupra îngrădirii drepturilor şi libertăţilor noastre, a cetăţenilor români.

Timp de 30 de ani ni s-au limitat drepturile şi libertăţile, însă acum, în anul 2020 este apogeul.

Anul acesta se va testa “culmea rezistenţei noastre” ca popor, ca cetăţeni ai acestei ţări. Oare există o limită de suportabilitate a acestui popor român, care se ştie că e îndurător din fire şi rezistent la tot ce i se face?

Sunt mulţi români care au pus cap la cap jocul de puzzle creat de politicieni şi au înţeles ce li se pregăteşte, tocmai de aceea, s-au pregătit să ia atitudine.

Există totuşi un segment de populaţie destul de important care încă nu a înţeles ce se întâmplă de fapt şi care cred în “letalitatea virusului corona”.

Aceşti oameni încă mai cred că acest virus îi poate “agăţa” oricând din aer, din faţă, din spate, lateral dreapta şi stânga, din iarbă, din soare, din mare, de oriunde şi cred toate statisticile mincinoase ale autorităţilor statului; acestea, la rândul lor, se bazează pe credulitatea acestora şi “dovedesc” iminenţa virusului, fără o bază legală (încă nu e stipulat nicăieri în vreo lege că ar fi epidemie sau pandemie), doar prin mărturiile mincinoase ale unor şefi de spitale, medici, sau ale mass media aservită sistemului politic actual.

Nu trebuie să fii expert în virusologie ca să îţi dai seama de “bâlbâielile” politicienilor care se contrazic în declaraţiile lor, de exemplu:

peste tot, prin toate megafoanele din staţiile de metrou, la radio şi TV, prin mass media aservită, ni se spune să purtăm mască “pentru sănătatea noastră”,  în schimb într-un interviu, ministrul sănătăţii Nelu Tătaru, a spus clar că oamenii sănătoşi nu trebuie să poarte mască, ci doar cei bolnavi;

sau, aflăm de existenţa unor evenimente în care politicienii apar nestingheriţi fără mască, în mijlocul unor mulţimi mai mari de 30 de oameni (zile de naştere, paranghelii, zile onomastice, nunţi, alte evenimente), ca să nu mai spun că nici acum nu a fost elucidat momentul în care 2000 de români s-au înghesuit, fără nici o distanţare, în autocare şi în aeroportul de la Cluj, pe motiv că trebuia să meargă la cules sparanghel german.

Atunci se putea, nu era letal, nu era covid, sau ce să înţelegem?

Sunt foarte multe astfel de bâlbâieli, contraziceri şi exemple în care, orice om normal la cap, şi-ar da seama că trăim într-o mare minciună, o minciună mondială.

Drept urmare, multe state, sau mai bine zis populaţiile altor ţări, au luat atitudine, nu mai respectă nici o măsură impusă abuziv şi îşi urmează cursul normal al vieţii lor.

Problema noastră este că multor români le este frică să gândească liber şi preferă să tacă şi să se resemneze, pentru că acest mod aparent “confortabil” nu le creează şi mai multe necazuri, decât dacă ar spune ceea ce gândesc.

Este o laşitate tipic românească, care a făcut posibilă starea de lucruri în care ne aflăm acum.

De fapt, nu este nici o problemă să spui ceea ce gândeşti, dimpotrivă, denotă că eşti viu, că trăieşti, că ai liberul arbitru şi numai tu poţi să decizi pentru viaţa ta.

Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista oamenii curajoşi, care schimbă cursul istoriei.

Avem nenumărate exemple de oameni patrioţi, în toate domeniile de activitate, care au schimbat radical viaţa comunităţii din care au făcut parte, au adus progres şi îmbunătăţiri substanţiale în traiul românilor.

Este normal să avem credinţă şi să credem în Dumnezeu, dar asta nu ne absolvă de faptul că trebuie să acţionăm, într-un fel sau altul, la bunul mers al vieţii noastre şi al naţiunii în care trăim, atunci când e imperios necesară această acţiune.

În popor se spune: “nu pică pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.” Oare câţi nătăfleţi mai cred că fără muncă, fără acţiune concertată, fără unire, e posibil să ne eliberăm pe noi înşine şi naţiunea în care trăim?

Dumnezeu nu te-a adus în această lume ca să cânţi la harpă şi să numeri stelele de pe cer, ci te-a adus ca să ai credinţă în el, să te conectezi cu el şi în acelaşi timp, având această credinţă şi conexiune, să acţionezi spre binele tău şi al semenilor tăi, în modul tău specific.

Este mare lucru ca, într-o lume anormală luată drept normală în aceste timpuri, să-ţi păstrezi omenia, cinstea şi demnitatea.

Mulţi se mulţumesc cu supravieţuirea şi sunt mulţumiţi dacă au un job, mâncare şi confort şi eventual familia aproape.

Însă, viaţa noastră înseamnă mai mult, înseamnă comuniune, compasiune, înseamnă bucurie, înţelepciune, linişte sufletească, pace, armonie, iubirea a tot ceea ce există în jurul nostru, ordinea fiind aleatorie.

Nu poţi să-ţi pierzi umanitatea, doar pentru a avea, să zicem la nivel fizic, o bucată de pâine sau mai mult, pentru a rămâne în zona ta confort, chiar dacă în afara ta este multă nedreptate, opacitate şi umilinţă.

Cum ai putea să fii fericit în condiţiile în care ştii că sufletul tău doreşte ceva, iar tu îi dai altceva din motive raţionale?

Oare ce este bine să primeze în această viaţă? Sufletul sau Raţiunea? Adevărul sau Minciuna? Conştiinţa morală sau Imoralitatea? Libertatea sau Oprimarea?

Oricât de mult ţi-ai înăbuşi adevăratele simţăminte şi ai nega situaţia existentă, această negare nu îţi va putea îmbunătăţii situaţia, dimpotrivă, ţi-o va înăspri.

Pentru că eşti OM, esenţa divină din tine nu va pierii niciodată. Nu vei putea trăi cu adevărat, decât atunci când această esenţă dumnezeiască va străluci în tine.

Altfel, eşti o realitate palidă a ceea ce ar trebui să fii cu adevărat.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *