De ce ne e greu sa iubim toti oamenii

De ce ne e greu sa iubim toti oamenii

Ian 09
Apreciaza postarea si da mai departe...

A fi om este frumos. Mai ales când ai atuuri de OM ADEVĂRAT. E penibil ce spun, dar: Poate fi un OM mai puţin OM decât un alt OM?

Aparent, toti suntem la fel. Suntem creaţia aceluiaşi CREATOR. El ne-a creat perfecţi, însă noi am devenit PERFECTIBILI.

Avem această şansă, ca prin libertatea de alegere care ni s-a dat, să fim aşa cum ne dorim; să ne pliem după oamenii şi situaţiile care ni se par cele mai verosimile, potrivite pentru noi.

Avem puterea de alegere în a fi buni sau răi, treji sau nu în conştiinţă, maturi sau imaturi( indiferent de anii număraţi în calendare), veseli sau trişti, optimişti/pesimişti, fericiţi sau nefericiţi, în funcţie de capacitatea fiecăruia de a rezista rigorilor vieţii.

De asemenea, cu toţii avem capacitatea de a primi şi a dărui iubire, de a îmbrăţişa IUBIREA SAU NEIUBIREA.

Cu toţii, desigur, cunoaştem oameni de polarităţi diferite şi doar cu unii alegem să călătorim în aceeaşi barcă. În mod preponderent îi vom alege pe unii în detrimentul altora, pentru că doar aceştia credem şi simţim că ne pot face călătoria( viaţa) mai confortabilă.

M-am întrebat adesea, oare de ce nu putem iubi pe toţi cu acelaşi fel de iubire, aşa cum ni s-a spus prin porunca divină?

“Iubeşte-l pe Dumnezeu şi pe aproape ca pe tine însuţi!”

De ce ne îndeamnă Dumnezeu să ne iubim şi să acţionăm ca şi când am fi unul? De ce iubirea Lui este implicit legată de iubirea noastră pentru aproapele nostru? De ce ne spune:

“Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire”( 1 Ioan 4:7-8)

Rezultă din acest verset că, dacă nu îi iubim pe oameni înseamnă că nu-l iubim pe El. Suntem cu toţii legaţi de El, pentru că toţi suntem fiii Lui şi nu îndepărtează pe nimeni de la dragostea Sa.

Din inimă curată.” Iubiţi-vă unul pe altul din toată inima, cu toată stăruinţa”.( 1 Petru 1:22)

Însăşi Trinitatea ( Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) este un model de dragoste şi cooperare pentru noi. În Creaţie sunt ca unul. Un model de dragoste în unime.

” Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.”( 1Ioan3:18)

Iubirea nu poate fi decât o iubire adevărată, pură. Altfel, nu este iubire. Iubirea, din perspectiva lui Dumnezeu, e universală.

Desigur, dragostea noastră trebuie să se manifeste în primul rând faţă de cei cu care El ne-a pus într-o legătură mai strânsă ( familie, rude, prieteni, colegi(e), alte cunoştinţe). Totuşi, dragostea noastră trebuie să fie ATOTCUPRINZĂTOARE.

Şi totuşi, de ce nu putem să îi iubim pe toţi cu o iubire dumnezeiască? Adevărul este că îi putem iubi pe ei, dar ceea ce nu putem iubi şi accepta sunt, de fapt, FAPTELE LOR.

Nu am avea nici cea mai mică împotrivire în a iubi pe cineva dacă şi faptele acestuia ar fi pe măsura iubirii sale pentru noi. Este o chestiune de bun simţ să nu răspunzi cu rău la binele făcut sau la iubirea mărturisită a aproapelui tău faţă de tine.

Însă, de când lumea şi pământul, IUBIREA ADUCE CU SINE ŞI MAI MULTĂ IUBIRE!.

O să spuneţi că nu toţi răspund la iubire cu iubire. E posibil şi sunt cazuri de oameni care, datorită faptului că nu au primit iubire atunci când ar fi avut cea mai mare nevoie (cel mai probabil în copilărie) şi-au împietrit inimile şi nu au mai fost în stare să iubească. Cel mai adesea şi-au “protejat” inima de o eventuală suferinţă şi şi-au păstrat inima “închisă”.

Însă, iubirea are puterea de curăţare a apei; ea purifică tot, curăţă tot şi dă la o parte tot “balastul” negativ strâns în jurul inimii.

Ea topeşte până şi cea mai “încremenită” inimă. Uneori este nevoie de multă răbdare şi perseverenţă în a iubi, însă minunea despietririi inimii tot se va produce.

Şi chinul nostru, de a privi “încremenirea” inimii unor oameni, ni se va părea cu mult mai uşor dacă îi vom privi dintr-un alt unghi şi vom porni în înţelegerea lor de la esenţa lor divină.

Ei n-au fost aşa de la natură, ci au devenit ALTFEL din o mie şi una de circumstanţe şi motivaţii care i-au împiedicat să fie ceea ce erau de fapt : oameni frumoşi clădiţi de Dumnezeu în trup, în minte, cuget şi simţire.

Aşadar, când spunem că nu ne plac anumiţi oameni, de fapt nu ne plac faptele şi comportamentele lor vizavi de noi înşine.

Dar noi tot trebuie să îi iubim, ei fiind de esenţă divină ca şi noi, contribuind, prin iubire, la îndreptarea lor.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

0 comments