Destinul sau Karma omului

Destinul sau Karma omului

Jan 16
Apreciaza postarea si da mai departe...

Ca să vorbim despre destin, trebuie mai întâi să înțelegem marea lege universală a cauzalității, adică legea cauzelor și a efectelor, cunoscută în Orient sub numele de karmă (acțiune), iar în poporul român, sub numele de destin, lege oglindită în vorba românului: Ceea ce semeni, aceea vei culege!

Orice lucru existent are o cauză care l-a creat. Orice faptă produsă de un om are o cauză care a determinat-o.

Prin urmare, fapta nu este decât efectul unei cauze.

La rândul său, acest efect poate deveni, el însuși, o cauză care va genera un alt efect. Astfel, cauzele și efectele se înlănțuiesc la infinit.

Nimic nu este întâmplător. Cei neștiutori, pot crede că doar întâmplarea i-a făcut pe unii oameni mai bogați, mai fericiți, iar pe alții, săraci și suferinzi.

Însă, nu este așa. În viața noastră de acum, cât și în viețile anterioare, noi am generat o mulțime de cauze, care au produs nenumărate efecte, contra noastră și a semenilor noștri.

Nu poți trăi astăzi ca și sălbaticul primitiv, fără să cunoști nimic din legile care domnesc în lumea fizică.

Orice acțiune este urmată de o reacțiune și, chiar dacă nu înțelegi pe deplin acum despre ce este vorba, nu vei mai putea continua la nesfârșit să te lametezi de destinul tău, de soarta ta, rămânând în ignoranță, dacă nu îți înveți lecțiile ca urmare a greșelilor repetate și nu te ridici prin pârghia cunoașterii la o viață înțeleaptă.

Omul, pentru că în acest trup material nu are posibilitatea să își amintească viețile trecute și deci nici comportamentul său din acele existențe, nu va putea să facă legătura între viața sa actuală și faptele, sentimentele și gândirea ce i-au frământat ființa în alte existențe.

De aceea, atunci când i se întâmplă ceva dureros, el se simte nedreptățit de Divinitate pentru că a îngăduit să treacă prin acel eveniment, pentru că nu a fost scutit de acea încercare, mai ales dacă se consideră un om pios, care nu a făcut rău nimănui, care se roagă, merge la biserică, face milostenie, șamd.

Dacă ar cunoaște Legile Divine și ar afla despre fenomenul reîncarnării, el și-ar da seama că există posibilitatea ca în această viață să plătească pentru unele sentimente și acțiuni rele pe care le-a făcut cândva, dacă nu în această viață, cu siguranță într-o viață anterioară.

În Univers nici o datorie karmică nu rămâne neplătită și nu pentru că Dumnezeu este rău ci pentru că a fost încălcată o Lege Divină stabilită de El de la începuturile Creației.

Atunci când omul va ajunge din nou, prin moarte, în Lumea Spiritelor și va avea posibilitatea să își revadă ultima viață, cât și cele precedente, va înțelege perfect de ce a trebuit să treacă prin experiențe mai neplăcute și să învețe anumite lecții.

Atunci va înțelege că a trebuit să sufere pentru ce a pricinuit altcuiva altădată, sau de ce s-a bucurat acum pentru că a alinat pe alți oameni cândva, șamd. Dar, despre reîncarnare, voi face un material mai amplu, data viitoare.

Să revenim la destinul omului. În timpul existenței sale, omul emite trei feluri de forțe: gânduri, dorințe și fapte.

Cele mai puternice sunt gândurile, deoarece ele acționează asupra materiei.

Aceste 3 forțe determină destinul omului, cât și felul de viață pe care îl va avea într-o posibilă viitoare încarnare.

De fapt, în viața sa pe Pământ, are  două karme și anume:

-una din viețile trecute, care l-a adus unde este acum, cu fizicul, inteligența și starea socială;

-a doua, pe care și-o va întocmi, în prezenta viață, prin combinarea celor 3 forțe menționate mai sus.

Ferice de cel care își achită cât mai multe din datoriile trecute și, pe de altă parte, se silește să nu mai contracteze altele noi.

În acest caz, viața lui pământeană, va fi mai ușoară, lipsită de suferință și de nevoi trupești.

Omul singur este făuritorul karmei sale și meșterul care își țese haina viitoare.

Această haină poate să fie inferioară, dacă s-a lăsat târât în poftele trupului carnal, a dus o viață materială, iar gândurile i-au fugit mereu la lux, petreceri, onoruri, adică mintea i-a fost străfulgerată de idei pământene și nu l-a preocupat nimic din ceea ce l-ar fi apropiat de Sferele Cerești, spirituale.

Această haină poate fi frumoasă, dacă a avut voința să își clădească o viață bazată pe Suflet și Spirit, mai puțin pe aspectul fizic al lumii materiale.

Deci, noi suntem creatorii fericirii sau nefericirii noastre. Noi am determinat cauze care ne aduc într-o stare mizerabilă sau într-o stare de armonie și de belșug.

De aceea, trebuie să avem mare atenție la felul cum folosim aceste 3 mari forțe și anume: gândurile, dorințele și faptele.

Referitor la gânduri:

-ar fi cazul să nu mai gândim haotic, superficial, fără a ne concentra în mod serios la nici un subiect;

-să nu permitem să se nască în mintea noastră idei josnice, necuviincioase, de critică, sau de ură împotriva cuiva.

Concluzia este să ne străduim să acordăm atenție gândurilor noastre și din când în când să ne oprim mintea din inerția activității ei și să controlăm ceea ce gândim.

Gândurile ne pregătesc, aici și în viața următoare, un destin mai bun, ori mai rău, deci, să avem grijă cum gândim și ce gândim.

Să căutăm să înlăturăm orice imagini și gânduri inferioare, pentru că dacă persistăm asupra lor, le atragem înmiit.

Frica este încă o forță care lucrează asupra mulțimii și provoacă boală sau inactivitate, dar mai ales lucrează asupra celui ce se teme.

Frica îți face corpul mai slab. Mintea revenind mereu la obiectul fricii, micșorează rezistența corpului, până când într-o zi cade chiar lovit de ceea ce îi era frică, de ceea ce el mereu a născut cu gândul, adică boală, pagubă, etc.

Cât timp a trăit un om pe Pământ, tot ce a gândit un om, tot ce a simțit și a dorit de-a lungul seriei de vieți pământești, rămâne înregistrat într-o arhivă a Cerului.

Iatâ de ce trebuie să avem grijă mereu la ceea ce facem, gândim sau vorbim, pentru că totul se înregistrează și toate trebuie plătite.

Cele mai numeroase greșeli le face omul cu gândul, apoi, în ordine, cu vorba și cu fapta.

Rostul existenței pe Pământ este să înțelegem că totul în jur este Divinitatea manifestată, că toți oamenii sunt copiii acestui Creator și deci să fim buni unii cu ceilalți și să ne iubim.

În ceea ce privește dorințele, acestea sunt forțe care îl fac pe om capabil de a realiza un obiectiv, după care încetează să mai fie o forță care să conducă spiritul spre realizarea lui.

Să avem grijă ca dorințele noastre să nu fie inferioare, legate de bani, onoruri, de stăpânirea lucrurilor, averi, etc. ci, dorințe ce urmăresc cu nesaț să înnobileze sufletul, povățuirea altor suflete, altruismul.

În fine, faptele, a treia forță, pot folosi sau dăuna persoanelor cu care omul vine în contact. Toate faptele pe care le exercităm asupra ființei sau bunurilor unui semen de-al nostru, se înscriu în arhiva Cerului și vor determina felul nostru de viață, cât și în viitoarea reîncarnare.

Orice faptă este rezultatul unor cugetări și dorințe. Găndurile și dorințele au lucrat asupra spiritului, până l-au determinat să intre în acțiune.

Acestea sunt efectul, sunt exprimarea finală, a unor cauze-gânduri și dorințe-produse în existența actuală și anterioară.

Omul este o ființă socială, iar conviețuirea lui cu alții, aduce cu sine influențe reciproce. Ele pot fi în legătură cu bunurile pământești, cu trupul fizic, sau cu sufletul.

De exemplu: Dacă avem o cunoștință care are o nevoie materială și nu are bani de hrană, iar sufletul nostru este răscolit de compasiune pentru această persoană, ne vom duce și îi vom da banii necesari și lucrurile necesare, îl vom încuraja și îi vom ridica moralul.

Fapta aceasta nu va trece neobservată de Divin și va naște o legătură karmică între  noi, până ce această persoană ne va plăti, la rândul său, în alte existențe, sub forma unui oarecare sprijin material, atunci când cel care a ajutat, va avea și el nevoie de ajutor.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *