Doar o clipa in locul celuilalt

Doar o clipa in locul celuilalt

Dec 16
Apreciaza postarea si da mai departe...

Doar o clipă în locul celuilalt

V-aţi întrebat vreodată de ce există atâtea certuri, scandaluri, fricţiuni între oameni? Oare ce-l aduce pe om în starea de a insulta, calomnia,  batjocori sau de a spune vorbe grele aproapelui său?
Sunt foarte multe motive secundare, care se trag dintr-un motiv principal, mai mare, care este LIPSA DE IUBIRE.

Nu este foarte greu sa vedem în jurul nostru oameni, mai tot timpul încrâncenaţi, furioşi, cu nervii întinşi la maximum, ce aşteaptă un cât de mic impuls, ca sa reacţioneze violent, fizic sau verbal.

Trăim printre oameni, şi, nu faptul că suntem atât de diferiţi reprezintă o problemă, ci faptul că suntem atât de dezbinaţi între noi.

Deşi suntem o ţară creştină, poate cu cele mai multe biserici şi lăcaşe de cult, nu s-ar putea spune că stăm foarte bine la capitolul moralitate, cu tot ce implică aceasta.

Înţelepciunea este o calitate rară şi lipseşte cu desăvârşire în zilele noastre.

Ştiu că suntem un popor încercat şi trecut prin multe umilinţe, dar asta nu ne dă dreptul de a ne abrutiza şi de a deveni fără pic de toleranţă.

Sunt foarte rare momentele în care omul îşi arată partea bună din el, partea de dumnezeire, căci în restul timpului, poartă o mască de “dur”, crezând astfel că îşi poate intimida semenul, care devine  “adversarul”.

Frica naşte frică, iar urmările sunt decăderea omului sub toate aspectele. Toată înclinaţia sa spre rău vine de la faptul că îi este frică ( adică  subminat, înşelat, batjocorit, rănit în egoul său, jefuit, subestimat şamd).

De multe ori, nimic rău nu se întâmplă, totul aflându-se doar în imaginaţia sa.  El interpretează doar din punctul său de vedere.  De multe ori, răstălmăceşte cuvintele celuilalt, ba chiar realizează cel mai cumplit scenariu în mintea lui.

Şi atunci , în această stare, reacţionează fără pic de discernământ şi fără a-l lăsa pe celălalt să îşi justifice, cât de puţin, acţiunile.

Din cauza stresului , frustrărilor, problemelor de orice fel,  nu mai avem răbdare cu ceilalţi, şi, dacă se întâmplă să fie prin preajmă cineva, descărcăm ” artileria grea ” de vorbe grele şi le eliberăm fără să ne gândim că putem răni oameni nevinovaţi.

Astfel am ajuns, noi, ca naţie, într-o stare acută de  surescitare  şi parcă nu se vede nici un semn că ne-am putea vindeca  prea curând.

Toate categoriile de vârstă sunt afectate de stres, agitaţie, nervozitate; chiar şi pensionarii şi copiii.

Într-adevăr, starea economică în care ne aflăm cu toţii, nu este deloc bună, dar, nici nu putem face ceva, în ţară, cu noi şi familiile noastre, dacă nu ne păstrăm starea de calm şi gândirea conştientă.

Energia negativă, pe care o răspândim şi care ne afectează nefavorabil pe toţi, ar trebui să o preschimbăm în energie pozitivă, tocmai  pentru a avea elan în găsirea de soluţii la problemele noastre.

Dar ce spun eu, e foarte dificil, întrucât suntem o naţie care se concentrează mai mult asupra problemelor decât pe găsirea soluţiilor.

Iar răutatea, dizarmonia  şi concurenţa dintre oameni nu a dispărut şi nu o să dispară prea curând.

Atâta timp cât vom privi lucrurile în termeni de ” Eu ” şi nu în termen de “noi”, nu ne va păsa de ce spune,  gândeşte sau simte celălalt.

Aşa se vede acum.  Influenţa răului este mai mare decât influenţa binelui.

Poate doar când vom avea răbdare, toleranţă, bunătate, compasiune unii faţă de alţii, doar atunci o să simţim că viaţa tuturor se îmbunătăţeşte în ţara noastră.

Dacă nu ne vom pune, măcar o clipă, în locul celuilalt, nu vom putea ştii care este punctul său de vedere şi din ce perspectivă vede el totul.

Sunt percepţii diferite , pentru că suntem diferiţi , dar, fără deschiderea noastră pentru analizarea datelor din unghiuri diferite, nu se poate ajunge la un adevăr unic, absolut.

Este foarte greu de schimbat mentalităţile şi felul de a fi al tuturor.  Ar însemna că fiecare individ înţelege că e mai bine pentru el să îşi schimbe modul de a privi toate lucrurile şi relaţiile, în special.

Un om nu se schimbă decât dacă vrea el să se schimbe.

Relaţiile cu ceilalţi nu ar mai fi atât de problematice, dacă nu am mai avea prejudecăţi,  idei învechite, impresii eronate, concepţii impuse cu autoritate sau agresivitate;  sau, dacă am privi mai detaşaţi lucrurile, nu am mai dori să avem tot timpul dreptate , am avea  mai multă răbdare şi  respect în relaţii.

De asemenea, educaţia şi  caracterul ( “materialul clientului”) îşi pun amprenta, în dorinţa de îmbunătăţire a relaţiilor.

În momentul în care vom considera că cel de lângă noi (matur sau copil) este egalul nostru, îi vom acorda prioritatea de a fi el însuşi, aşa cum doreşte, fără să intervenim în nici un fel  ca să îl modelăm după bunul plac.

Când îl ascultăm, este bine să reflectăm asupra vorbelor sale şi să încercăm să ne punem, pentru un minut în locul lui pentru a înţelege mai bine motivaţia  din spatele cuvintelor sau faptelor sale.

Fără răbdare, toleranţă şi empatie nu este cu putinţă să rezolvăm divergenţele relaţionale.

 

 

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0 comments