Doar un om constient poate fi fericit

Doar un om constient poate fi fericit

Ian 19
Apreciaza postarea si da mai departe...

Doar un om constient poate fi fericit

În viaţă nu există accidente, capricii ale destimului, ghinion, întâmplări nefericite sau orice altceva de acest gen. Fiecare întâmplare, bună sau rea, face parte din ceea ce suntem. Evenimentele sau situaţiile sunt create numai de noi şi nimeni altcineva; nici Dumnezeu sau vreo altă forţă din exterior nu sunt responsabili pentru ceea ce trăim. Doar noi suntem răspunzători.

Simplul fapt că te gândeşti la un lucru, faci ca lucrul acela să se întâmple. Legea universală îţi dă orice lucru în care crezi cu convingere. Convingerile noastre, de cele mai multe ori, sunt influentate de alti oameni sau de societate.  Acestia ajung să ne impună propriul lor control şi să ne îngrădească libertatea. Ajungem să credem doar în ceea ce ei cred, de fapt.  Se  merge până într-acolo încât  ajung să ne traseze reguli şi principii generale de viaţă, care trebuiesc urmate dacă nu dorim să fim priviţi ca nişte ciudaţi sau îndepărtaţi de majoritate.

Mintea pervetită te poate face să crezi că eşti  liber şi fericit doar în aparenţă.  Potrivit acesteia, eşti fericit, dacă ai o casă frumoasă, o maşină cu care să te deplasezi în călătorii, o meserie bănoasă , o carieră şi suficient de mulţi bani ca să te bucuri de alte plăceri care doar aparent aduc fericire. Realitatea pe care o vedem este doar realitatea materială.

Aceste posesii te ţin legat(ă) de materie şi te fac dependent(ă) de ele. Pe de altă parte, acest gen de gândire ne îndepărtează de noi înşine, de Dumnezeul interior. Astfel că omul modern trăieşte îngrădit într-un sistem de credinţe ciudate, pe care el le percepe în mod greşit ca adevărate.

E ca o pasăre într-o colivie, care, chiar dacă are tot ce îi trebuie şi este iubită de stăpânul său, totuşi este nefericită, pentru că este privată de adevărata libertate.  Ea tânjeşte după starea de nesiguranţă pe care ar avea-o în sălbăticie, alături de alte păsări libere.

Omul nu se bucură de spontaneitatea momentului, de trăirea adevăratei libertăţi potrivit sufletului său şi nu poate fi ceea ce el ar dori să fie.

Nu el decide cum este să fii fericit şi de ce ai nevoie pentru această fericire. El nu îşi consultă sufletul şi trăeşte după standardele impuse de majoritate. Realitatea lui nu este o realitate spirituală.

Doar oamenii cu adevărat puternici, reuşesc  să treacă dincolo de aceste reguli şi credinţe şi încearcă să găsească soluţii de ieşire din acest cerc vicios.

Primul lucru pe care trebuie să îl facă este Conştientizarea stării în care ei se află.

Al doilea pas, este recăpătarea forţei interioare, afirmarea ei pentru a se simţi bine şi a fi autentic;  Eul cel adevărat. Scoaterea măştilor e imperios necesară.

Dumnezeu trebuie să primeze în viaţă, ca izvor de energie.  Cu Dumnezeu alături, un om poate învăţa să supună realitatea materială existentă pentru a o conforma obiectivelor sale.  Şi va descoperi, o dată cu obţinerea rezultatelor favorabile şi creştere spirituală.

Prin confruntare cu cele mai incomode zone din viaţa sa, creşte spiritual, pentru că învaţă despre sine însuşi. Având curajul să îşi înfrunte tot ce e negativ în el, depăşeste tot ce s-a întâmplat rău în trecut şi intră pe un făgaş pozitiv al vieţii sale.

Nu este important cât trăieşti, ci important este cum trăieşti. Scopul este să trăieşti frumos, făcând acele lucruri care îţi încântă sufletul; Eul tău adevărat vede viaţa ca pe o oportunitate de a trăi întâmplări spontane, magice. Şi nu doar în imaginaţie.

Dacă vrem libertate, dacă vrem bucurie, dacă vrem fericire, trebuie să ne dorim ACUM aceste stări de bine, fără să ne mai punem condiţii. Sunt fericit dacă am asta, sau ailaltă. Dacă punem aceste condiţii înseamnă cu nu vrem cu adevărat să fim fericiţi.

Vrei fericire? Vrei libertate? Debarasează-te de convingerile false! Nu poţi schimba lumea, dar te poţi schimba pe tine. Eşti conştient că doar tu pe tine te poţi schimba. Când eşti conştient de cuvintele tale, de gândurile tale, de acţiunile tale, viaţa capătă sens. În schimb: “Viaţa inconştientă nu merită trăită!” ( Socrate)

Cei mai mulţi oameni nu trăiesc vieţi conştiente! Nu-şi trăiesc viaţa lor, ci pe a altora!

Ei trăiesc vieţi mecanice, gânduri mecanice, emoţii mecanice, acţiuni mecanice, reacţii mecanice.  Gândiţi-vă la asta!

Oare, fericirea voastră depinde întotdeauna de alţi oameni sau de alte lucruri? Cum apare fericirea? Sunteţi pur şi simplu fericiţi?

Observă-te! Dacă devii conştient, înseamnă că eşti mai atent cu tine însuţi şi îţi doreşti să vezi şi să trăieşti lucrurile altfel decât le-ai văzut sau trăit până acum.

Nu o să mai te întristezi pentru orice fleac şi nu o să mai faci din tânţar armăsar din orice conflict sau problemă în mod inutil.

Înveţi să te bucuri de clipa prezentă cu tot ce vine ea. Acorzi mai multă importanţă vieţii, reacţionezi mai puţin şi acţionezi mai mult întru fericirea ta.

Păşeşti în afara ta şi priveşti depresia sau starea negativă în care te afli fără a te mai identifica cu ea.

Eşti disponibil(ă) să îţi urmezi viaţa indiferent de ce va mai fi. Nimic nu te mai deranjează, pentru că ai devenit conştient de viaţa şi fericirea ta înainte de toate lucrurile acestei lumi pieritoare şi lipsite de importanţă.

www.eusuntdivin.ro