Frica inseamna lipsa de credinta

Frica inseamna lipsa de credinta

Aug 21
Apreciaza postarea si da mai departe...

Viata se masoara intr-un numar de ani: 10, 20, 40, 60, poate pentru cei mai norocosi, 80, 100 sau peste 100.

Dar, ce ne impiedica pe noi sa traim (atat cat traim) o viata extraordinara? FRICA, sau mai exact spus: LIPSA DE CREDINTA.

De cand ne nastem si pana murim suntem mai mult preocupati de legile lumii fizice si de respectarea “regulilor” nescrise ale acesteia.

Pentru aceasta lume, se stie, cea mai importanta lege este SUPRAVIETUIREA, iar ca sa supravietuiesti, ACI SI ACUM, trebuie sa te increzi in tine si NUMAI IN TINE.

Oricine altcineva iti este potrivnic si total lipsit de incredere, pentru ca si acesta, la randul sau, se gandeste tot la el si la modul cum sa supravietuiasca pe cont propriu.

Desigur, este un MOD EGOIST de a te raporta la VIATA si la SEMENI, dar  numai asta se propaga.

Poate ca exista pe alocuri, COOPERARE si solidaritate intre oameni dar,  mai mult in cazuri exceptionale, mai ales cand este incalcata VOINTA si suprimata CONSTIINTA UNUI GRUP cu interese similare.

Chiar si aici in aceste grupuri solidare, vor exista si oameni neutri, care din frica, nu pot avea pareri pro sau contra, tocmai in ideea de a nu se pune rau nici cu grupul, nici cu altii.

Acestia sunt “caldiceii” care din principiu nu militeaza pentru nici un adevar, oricare ar fi acesta, neavand o parere sau o credinta proprie.

Singura lor credinta este de fapt necredinta; la ei viata este ca un drum care are un inceput si un sfarsit pe care il vor strabate nestingheriti pana la disparitie, fara sa dea acestui parcus un sens sau scop existential.

Desi traiesc cu teama de ce ar putea sa li se intample la capatul drumului, ei nu incearca sa cerceteze si sa gaseasca ADEVARUL.

Traiesc impasibili, avand griji materiale, frica, suferinte si nevoi: insa, NU VAD NIMIC dincolo de acestea, asteptandu-si cu resemnare finalul destinului lor.

Gloata caldiceilor este foarte mare, caci sunt cei fara de speranta. Pot fi oameni moralmente buni, dar ce conteaza, daca nu cred in nimic decat in hazardul vietii lor?

Sunt cuprinsi de o frica fara margini, pe de-o parte, pentru ca nu stiu ce va fi cu viata lor de azi pe maine, si pe de alta parte, ce va fi dupa ce totul se va termina?

Avand in vedere ca nu cred in existenta lui Dumnezeu si in continuitatea vietii in El si cu El, sunt intr-adevar niste oameni lipsiti de speranta si bucuria vietii.

Bucuria vietii lor este atat de infima si restransa la cele cateva bunuri materiale sau proprietati acumulate pe pamant sau in avantajele materiale dobandite in timpul vietii.

Din nefericire, gloata caldiceilor e din ce in ce mai mare.

Pur si simplu, tu ca simplu muritor, este bine sa iti pui din ce in ce mai des problema unde te incadrezi, tu cu credinta sau necredinta ta.

Cea mai mare tragedie pentru un om este atunci cand este caldicel.

Sa ne ajute Dumnezeu sa nu fim caldicei, pentru ca acestia vor avea cel mai mult de suferit prin indolenta si impasibilitatea lor.

La polul opus, sunt oamenii care au credinta adevarata in Dumnezeu, care nu traiesc la intamplare si care nu considera nici o clipa ca viata lor e doar hazard.

Acestia sunt plini de speranta, pentru ca au certitudine si cred in continuitatea vietii de apoi, in vesnicie.

Chiar daca au anumite griji, nevoi materiale sau suferinte, ei le pun in mana Tatalui Ceresc si le preda unui Tata Viu si iubitor. Ei sfideaza frica si “miracolele” sunt obisnuite in viata lor.

In Biserica Otodoxa nu exista slujba in care sa nu se faca mentiunea: ” Toata grija cea lumeasca sa o lepadam”. Foarte adevarat!

Aceste griji ne indeparteaza de la credinta si produc frici in viata noastra.  Insa, avand incredintarea ca la carma vietii noastre este Insusi Dumnezeu, nu mai avem motive de ingrijorare.

Sa avem credinta ca El este intotdeauna cu noi in orice imprejurare; nici un fir de par din capul nostru nu poate cadea fara stiinta Sa.

Precum un Tata Iubitor , se ingrijeste atat de trupul cat si de sufletul nostru, daca noi ii incredintam bolile trupesti cat si suferintele sufletesti.

Inchei cu o povestioara si va las pe voi sa faceti conexiunea intre Tatal Fetitei-Pilotul de avion si Tatal Ceresc:

Intr-un avion se afla mai multi pasageri, printre care si fetita pilotului. La un moment dat, a izbucnit o furtuna care clatina foarte tare avionul.

Astfel, s-a produs panica mare intre pasageri. Numai singura, fetita, statea linistita, fara sa se ingrijoreze ca avionul se va prabusi.

Nedumeriti, ceilalti pasageri, cuprinsi de disperare, au venit la ea sa o intrebe de ce este atat de linistita; ea le-a raspuns calma si plina de speranta:

“Sunt linistita pentru ca stiu ca avionul este condus de Tatal Meu, iar tatal meu stie ce sa faca in aceste conditii”. Spunand acestea, a adormit. Furtuna a trecut, iar avionul a ajuns cu bine la destinatie si toti pasagerii au fost teferi.

Morala: Ai incredere in TATAL TAU !

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

0 comments