Ganduri despre un bun inceput

Ganduri despre un bun inceput

Ian 01
Apreciaza postarea si da mai departe...

Gânduri despre un bun început

Astăzi e 01 Ianuarie 2015!

Noul an a intrat deja în casele românilor. Cu emoţie şi speranţă, toţi ne dorim un nou început.

Cu emoţie, pentru că nu ştim încă ce ne aşteaptă în acest an,  ce obstacole vom avea de întâmpinat, ce suişuri şi coborâşuri vom avea de trecut.

Cu speranţă,  pentru că suntem optimişti şi nădăjduim că orice început e bun şi poate preschimba în bine toate lucrurile.

Aşa gândim la începutul fiecărui an şi încercăm să credem într-un viitor mai “cumsecade” pentru noi.  Dar viaţa  este imprevizibilă:  obstacole  vor mai apărea, incidente sau alte evenimente neprevăzute vor mai fi.

Important este să nu ne pierdem nădejdea, care vine din credinţa noastră puternică în bunul Dumnezeu, atoatecreator.

În această zi,  facem bilanţul anului care a trecut şi proiecte pentru anul care tocmai a sosit.

Însă, înainte de toate, trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu că am încheiat cu bine anul 2014 (trecutul)  şi ne-a îngăduit să începem noul an,  2015, care reprezintă viitorul.

Este în firea lucrurilor, ca după vechi să urmeze nou,  iar după sfârşit, un nou început.

Un an pleacă, altul vine,  iar noi ne PETRECEM VIAŢA CA ÎNTR-O GARĂ,  AŞTEPTÂND MEREU SĂ LUĂM TRENUL CARE SĂ NE DUCĂ SPRE DESTINAŢIA DORITĂ.

Suntem veşnic călători ( pentru că viaţa este o călătorie din punctul A- Naştere spre punctul terminus  B – Moarte),  parcurgând diverse rute sau itinerarii ( Etape ale vieţii) care au drept scop să ne conducă spre destinaţia finală. ( înapoi în împărăţia cerească  ).

Suntem catapultaţi în vâltoarea vieţii,  dar nu suntem lăsaţi de izbelişte de Dumnezeu.  Chiar dacă avem o anumită misiune de îndeplinit, care presupune, pe alocuri,  încercări şi suferinţe,  El ne oferă întotdeauna soluţii de ieşire din crizele noastre existenţiale, dacă avem încredere în cuvântul său (Scriptura) şi în dragostea Sa necondiţionată faţă de noi.

Viaţa este o şcoală şi nu este lipsită de probleme.  Cu cât  vom încerca să ne rezolvăm singuri aceste probleme,  cu atât mai mult, nu vom reuşi.

Vom claca iremediabil.

Singurul nostru scop ar trebui să fie : EVOLUŢIA SPIRITUALĂ.

Nu mai putem să ne continuăm viaţa fiind mereu în stadiul de adormire şi trăind la întâmplare; trebuie să ştim exact cine suntem, de unde venim, încotro mergem, de ce am venit aici pe Pământ în această existenţă şi ce misiune avem de îndeplinit.

Ca să putem răspunde la aceste întrebări, trebuie să dorim, înainte de toate, să ieşim din starea de amorţeală şi să cerem ghidare de la Dumnezeu pentru găsirea răspunsurilor.

Cu siguranţă, vom fi ghidaţi, pas cu pas, doar dacă nu ne împotrivim lăsând Egoul nostru să preia controlul asupra noastră.

Aceasta ar însemna Relaxare şi non rezistenţă, adică lăsarea în mâinile Domnului, ceea ce pentru noi, ca fiinţe profund adâncite în planul material, pragmatice sau excesiv de raţionale,  este foarte greu.  Dar nu este imposibil.

Doar în momentul în care vom vedea că prin felurite încercări, a fost practic imposibil să rezolvăm ceva prin forţe proprii,  de abia atunci vom putea să spunem , în sfârşit, “ Facă-se voia ta!”, prin rugăciune.

Când spunem această rugăciune magică ” Facă-se voia ta!”, înseamnă că am înţeles,  că toate problemele şi încercările noastre au un sens, întru desăvârşirea noastră şi acceptăm acum,  faptul că,  noi , fără Tatăl Ceresc,  suntem atât de neputincioşi şi nu putem trăi o viaţă fericită fără ajutorul Său.

Cei care clachează, ajung la depresie.

Ea apare datorită suferinţelor emoţionale repetate şi a vidului spiritual al celor care nu cred în Dumnezeu şi nu se văd ca o creaţie a Lui;  sau, sunt cei care nu perseverează în credinţă, fiind,  de obicei, acei oameni, care se întreabă mereu ” de ce mie, Doamne? De ce?” , sunt cei vulnerabili, care se lasă înspăimântaţi şi dominaţi de fricile care vin din orice încercări sau probleme şi nu văd nici o soluţie de scăpare pentru ei, întrucât aceste frici  i-au îndepărtat tot mai mult de sursa lor divină.

Aşadar, un bun început nu poate fi fără Dumnezeu şi ajutorul Lui.

Un bun început nu poate fi fără credinţă, nădejde şi dragoste.

Un bun început nu poate fi fără autocunoaştere şi instruire personală şi spirituală permanentă.

Rămâne la latitudine fiecăruia să decidă dacă vor să schimbe ceva în viaţa lor, hotărâţi fiind pentru un BUN ÎNCEPUT, sau să trăiască, la nesfârşit, aceleaşi drame existenţiale, nefăcând nimic pentru înţelegerea şi îmbunătăţirea vieţii lor.

Este doar o chestiune de LIBER ARBITRU şi de ASUMARE A RESPONSABILITĂŢII pentru fiecare individ în parte.

 

G.S.

www.eusuntdivin.ro