Ierti, dar nu uiti. Cum vine asta?

Ierti, dar nu uiti. Cum vine asta?

Apr 21
Apreciaza postarea si da mai departe...

Intr-o lume in care predomina anxietatea, frica si resentimentele avem nevoie sa iertam si sa fim iertati. Oricine are de iertat pe cineva sau ceva.

Pretutindeni intalnim situatii din care rezulta conflicte in societate: in familie, intre prieteni, intre persoane divortate, intre patroni si angajati, intre vecini, intre rase si etnii, intre natiuni samd.

In urma acestor conflicte toti avem de suferit, intrucat nimeni nu ramane neafectat de suferinte fizice, frustrari, batai de cap, deceptii, traume emotionale.

Toti avem nevoie ca intr-o buna zi sa iertam pentru a putea restabili pacea si ordinea de a trai impreuna. Cineva trebuie sa fie mai intelept cu o secunda sau trei secunde ca sa faca pasul impacarii.

Am intalnit foarte multe persoane, care spun : “Da, il (o) iert pe el (ea) dar nu pot sa uit ce mi-a facut. Mi-a distrus viata, cariera, sanatatea, motivele sunt prea multe.”

Daca te gandesti bine este mai mult decat evident ca aceste persoane nu au iertat sau nu iarta cu adevarat.

Nu stim ce gandesc ei, insa ne dam seama ca indiferent ce spun prin cuvinte, inima lor nu a fost eliberata de tristete si resentimente.

Furia este inca prezenta in ei. Desi cunosc faptul ca Biblia, sau religia lor spune clar sa-ti ierti dusmanii sau “gresitilor nostri”, undeva intr-un coltisor al inimii lor nu gasesc puterea sa se elibereze pe deplin de sentimentele si emotiile negative acumulate.

Chiar si cei care au ani buni de formare religioasa, teologica sau pastorala nu reusesc sa ierte si ajung sa se comporte ca niste neexperimentati in arta de ierta, cu toate ca stiu tot ceea ce trebuie sa stie, spiritual vorbind, despre iertare.

Atunci ce pretentii sa mai avem de la oamenii care nu cunosc teorii filozofice sau teologice si nici nu au parte de practica spirituala zilnica ?

Poate nu o sa credeti, insa, oamenii simpli iarta mai usor, intrucat nu sunt macinati de atatea orgolii sau de Ego negativ, spre deosebire de cei cu inalte studii filozofice sau spirituale, unde vanitatea e mai concludenta.

Sa luam un exemplu al unui barbat de 50 de ani, profesor universitar, cu o credinta religioasa profunda. Munca istovitoare din activitatea sa, cele 2 mariaje esuate cat si problemele cu copiii, l-au macinat atat in interior cat si in exterior, pe corpul fizic.

Toate acestea l-au adus in pragul depresiei si cu ulcer la stomac. Furia sa impotriva fostelor sotii si a fiului sau, victima a drogurilor si a fiicei sale indragostita nebuneste de un tanar pe care el il detesta, l-a coplesit si l-a transformat dintr-un om sanatos si respectat intr-un om bolnav si evitat din cauza pornirilor sale depresive.

Si toate acestea pentru ca acest om NU IARTA SI NU UITA! Pe deasupra, Egoul sau negativ il face sa nu isi constientizeze propriile greseli, ci doar sa observe greselile, faptele, cuvintele altora, nicidecum pe ale lui.

Asa fac multi, caci nu trec de bariera Egoului lor negativ, devenind “victime” nevinovate ale celorlalti, asemeni unor  “mielusei trimisi la taiere”.

Dupa doua saptamani de terapie psihologica si retragere in interiorul sau, a constientizat ca raul in viata sa a fost produs si din vina lui, din cauza absentelor sale numeroase de acasa si a lipsei de implicare in familie si in educatia copiilor sai.

In tot acest timp a varsat multe lacrimi, cerandu-si iertare, la inceput, imaginar, fata de toti membrii familiei lui. Egoul sau s-a diminuat iar inima s-a despietrificat.

A mai constatat ca ulcerul i se cicatrizase, ceea ce inseamna ca recunoasterea vinei si iertarea a avut drept efect vindecarea bolii sale fizice.

De fapt, ce se intamplase cu acest om? A perpetuat in sine insusi raul suferit! S-a considerat atins in integritatea lui fizica, morala si spirituala. A trait permanent cu resentimente. A ramas agatat in trecut. Trecutul este prezentul si deopotriva viitorul!

Amintirile trecutului ii exacerbeaza suferinta iar momentul prezent este irosit in frustrari si ranchiuni inutile. Viitorul este plin de blocaje amenintatoare.

In acest proces de vindecare iertarea are rolul decisiv. Dupa recunoasterea ranii si curatarea emotionala  si-a eliminat si urmele de culpabilizare.

A ierta nu inseamna sa negi raul facut si nu inseamna a-l absolvi de greseli pe cel ce ti-a facut rau. Nimeni nu ar trebui sa se sustraga de la consecintele propriilor actiuni, vorbe, gesturi, atitudini. Nici nu inseamna ca prin iertare abandonezi in fata exigentelor dreptatii.

Iertarea inseamna altceva decat justitia. Pe cand justitia se ocupa cu restabilirea drepturilor persoanei lezate, iertarea reprezinta un act de bunavointa gratuita. Nu inseamna ca iertand renunti la a fi drept, cinstit, corect.

Iertarea, de asemenea, este un act de milostivire divina. Chiar daca am acordat iertarea, nu inseamna ca e posibil sa restabilim aceleasi relatii cu agresorii, gresitii nostri.  Dupa ce am facut omleta, mai putem recupera ouale?

Este imposibil sa te intorci din nou in trecut dupa ce ai suferit o nedreptate. Pur si simplu ierti, te eliberezi si iti continui viata.

Iertarea reprezinta si o intoarcere spre noi insine. Iertarea deplina are de-a face si cu iertarea de sine.

Nu ierti pentru ca vrei sa impresionezi pe altii, ci pentru ca asa simti. Falsa iertare (iert dar nu uit) intretine relatia dominat-dominator, se camufleaza sub aparentele unei false marinimii.

Revenind, la expresia : “Iert, dar nu uit!”  In realitate se intampla exact invers, adica: “IERT si UIT!”

Iertarea iti elibereaza memoria, o ajuta sa se vindece. Odata cu iertarea, amintirea ranii isi pierde din virulenta.

Evenimentul nefericit devine din ce in ce mai putin obsesiv si nu mai este retrait in momentul prezent. Amintirea ofensei nu mai amplifica durerea.

Prin faptul ca spui ca nu uiti, inteleg ca ai o buna memorie si o sanatate mentala. Dar in acelasi timp, mai poate insemna ca nu te-ai debarasat definitiv de ofensa, de rana care ti s-a facut.

Atunci care este SCOPUL UITARII? SCOPUL ESTE DE A DUCE LA BUN SFARSIT DEMERSUL IERTARII!

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *