Ingamfarea si trufia in “spiritualitate”

Ingamfarea si trufia in “spiritualitate”

Sep 18
Apreciaza postarea si da mai departe...

Noi romanii suntem un popor spiritual. De ce spun asta? Pentru ca suntem foarte deschisi catre invataturi spirituale. Suntem atat de deschisi, incat am “importat” chiar si practici sau invataturi ale altor popoare ( yoga, invataturi budiste, teozofiste, altele) si care nu rezoneaza absolut deloc cu invatatura crestina predominanta pe meleagurile noastre.

O fi bine, o fi rau, pana la urma, fiecare este liber sa isi gaseasca singur calea spre autocunoastere si catre Dumnezeu. Fiecare este direct responsabil pentru ce fel de credinta practica in scopul evolutiei sufletului sau.

Cunosc foarte putini oameni care spun ca nu cred in divinitate; sau, cel putin nu neaga posibilitatea ca ar putea exista o forta supranaturala care guverneaza tot universul, sau, mai corect spus, multi-versurile.

Chiar daca “credinta” lor e mica cat un strop de ploaie, este totusi o credinta moarta, incorporata la nivel mental. Ei raman doar cu supozitia “ca ar putea exista ceva dincolo” si nu fac cercetari de nici un fel.

Nu ii intereseaza sa inteleaga, ci intrepreteaza tot ce li se intampla cu propria lor minte limitata si potrivit cu experientele acumulate zi de zi.

Eu nu la acestia vreau sa ma refer in acest articol, ci la cei care au imbratisat anumite invataturi spirituale bune, au parcurs mai multe etape in evolutia lor spirituala, au dobandit ceva mai multa cunoastere decat ceilalti, au primit in conformitate cu evolutia lor diferite daruri divine ( darul vindecarii, darul clarvederii, darul profetiei, alte daruri), insa comportamentul lor nu s-a schimbat si pana la urma nu difera foarte mult de comportamentul oamenilor obisnuiti.

Chiar daca au dobandit cunoastere si detin mai multe informatii, acestea au ramas stocate in mintea rational-logica si nu le-au “coborat” si in inima, in planul sufletesc.

Sunt experti in a face dizertatii, in a diseca subiecte de natura spirituala, dar, nu trec niciodata de bariera mentalului lor rational-logic.

Neavand si latura sufleteasca activata, ei trec toata cunoasterea spirituala prin propriul lor Ego, Maretul Ego!

Iar convingerile sau comportamentul lor sunt tot atat de defecte pe cat le este de umflat propriul ego! Asa se face ca in acest domeniu vast al “spiritualitatii” se nasc si foarte multi sarlatani!

Acestia poate chiar poseda anumite daruri spirituale, insa datorita egoului lor sporit, ajung sa se supraevalueze ( de exemplu vindecatorii ), iar reusitele lor in terapie ii determina sa aiba o atitudine de ingamfare sau trufie.

Reusitele noastre in plan spiritual nu ar trebui sa ne conduca spre trufie.

Faptul ca am devenit un bun vindecator si cu oarece renume, un  pastor/preot respectat de oamenii simpli, un maestru apreciat intr-o invatatura spirituala benefica, sau pur si simplu, mai evoluat sau initiat decat orice alt membru al unei comunitati spirituale, nu trebuie sa ne “infoaie in pene”, ci trebuie sa ne responsabilizeze si mai mult, iar ochii nostri sa exprime chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre.

Ingamfarea si trufia reusitei noastre ne coboara si ne face sa iesim de pe calea spirituala adevarata.

Raul ia locul binelui, iar odata cazuti in diverse patimi ( ale lacomiei, invidiei, mandriei, vanitatii samd), trebuie sa o luam din nou de la capat si sa cladim, pas cu pas, tot ce ne-am caznit sa construim bun in noi pana la momentul caderii, desigur, daca mai avem timp.

Ce mai conteaza:

Daca ai cunoastere si daruri spirituale si nu ai iubire pentru oameni, ce folos ca le ai?

Daca esti doldora de informatii si de invataturi bune si nu le aplici intocmai, prin ce te deosebesti de ceilalti, care nu au atins asa numitul tau “palmares”?

Daca judeci, invidiezi, dispretuiesti, te mahnesti sau vorbesti de rau aproapele, iar mahnirea ta se prelungeste peste o zi lumina, cum de indraznesti sa te mai numesti spiritual?

Desigur, esti om si ai incercari, dar spre deosebire de altii, care nu au atins inca anumite de trepte de cunoastere si de constientizare a naturii lor divine, datorita drumului spiritual parcus, te poti interioriza si poti avea capacitatea de a opri “pornirile” rautacioase la adresa altor oameni si bineinteles capacitatea de a opri gandurile negative atunci cand acestea se ivesc in minte.

Mai intai tragi aer in piept, te calmezi si doar apoi dai frau liber cuvintelor, cu toate ca un om spiritual este mai degraba un om tacut decat un om reactiv.

Un om spiritual autentic actioneaza din iubire si pentru binele semenilor.

Chiar daca este mahnit, nu apune soarele peste mania lui, iar cand mustra, mustra cu iubire si se infraneaza de la a spune sau a face ceva rau.

El se incarca cu energii bune si respinge tot ce e negativ.

Chiar daca anumite circumstante mai putin placute apar in viata sa, le accepta si nu le priveste ca pe niste probleme, ci le vede ca pe niste provocari pe calea evolutiei sale spirituale.

Nu da amploare raului prin ganduri, cuvinte si fapte negative, ci isi directioneaza gandurile spre lucruri si solutii pozitive.

Are smerenie si modestie, curaj si credinta in Dumnezeu manifestata prin fapte bune si iubire.

Nici vorba de ingamfare sau trufie. Acestea sunt uneltele Raului si nu au de a face cu spiritualitatea.

Spiritualitatea cuprinde in ea IUBIREA ca forta suprema ce sta la baza tutuor lucurilor.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

0 comments