Iubire sau atasament?

Iubire sau atasament?

Iul 18
Apreciaza postarea si da mai departe...

Deşi suntem fiinţe emoţionale, pentru mulţi oameni iubirea este o necunoscută.

Credem că ştim să iubim dar, de fapt, nu prea recunoaştem că nu ştim. Dovadă stau multitudinea de conflicte, convieţuiri dificile şi divorţuri din societatea contemporană.

Deşi la prima vedere pare simplu să iubeşti pe cineva, în practică  nu este chiar atât de simplu. De ce?

Pentru că şcoala şi nici familia nu ne învaţă despre iubire şi ce presupune ea.

Ne petrecem ani din viaţă învăţând la tot felul de materii inutile şi ale căror cunoştinţe nu le vom aplica deloc în viaţă, dar niciodată nu urmăm vreun curs despre iubire, pentru simplu motiv că şcolile nu oferă astfel de cursuri.

Ele nu predau ceea ce este mai important în viaţă şi anume, ce trebuie să faci ca să primeşti şi să dăruieşti iubire, iubirea fiind condiţia de bază pentru a fi fericit.

Pur şi simplu, ăsta este adevărul !

Nu poţi să fii fericit decât dacă iubeşti şi dăruieşti iubire. Iar iubirea, pentru majoritatea oamenilor, este un concept neînţeles.

Aproape nimeni nu ştie cu adevărat ce este iubirea, iar cei care poate ştiu la nivel teoretic, nu transpun în realitate ceea ce ştiu.

Dacă ne uităm în jur, la alţi oameni, constatăm că ei confundă iubirea cu altceva; de fapt, cu opusul iubirii.

Ei se întreabă mereu ce pot face alţii pentru ei.

Chiar dacă oferă iubirea lor altora, pentru aceasta, doresc mereu ceva în schimb.

Dacă nu primesc acel ceva, ei nu mai dăruiesc iubire; îşi închid inima.

Aceasta nu este IUBIREA REALĂ şi nu are această semnificaţie.

Iubirea este CEA MAI MARE FORŢĂ CARE VINDECĂ, TRANSFORMĂ ŞI DIZOLVĂ ORICE URMĂ DE NEGATIVITATE; EA POATE REPARA ORICE. Înseamnă PUTERE ŞI TĂRIE DE CARACTER.

Este putere, dacă este o IUBIRE PURĂ, NECONDIŢIONATĂ, fie că este direcţionată spre persoana însăşi, spre aproape sau ambele variante.

La cei mai mulţi oameni, iubirea este o iubire condiţionată. Nu trebuie să aduc multe argumente despre asta; ştim că iubirea nu este veritabilă sută la sută.

Oamenii sunt defensivi; ei se apără de ceilalţi, ca să se “protejeze” pentru a nu fi răniţi sufleteşte de aceştia; sunt mereu în expectativă, iar dacă nu au siguranţă, ei refuză să investească sentimente de iubire.

Ei nu îşi proiectează iubirea lor asupra tuturor oamenilor şi situaţiilor.

Gândurile şi sentimentele lor de teamă atrag numai circumstanţe negative, făcându-i vulnerabili.

Se privează singuri de iubirea adevărată şi atrag în viaţa lor doar nefericire.

Iubirea nu trebuie să fie “protejată” de ceva sau de cineva. Iubeşti, şi atât! Fără condiţii!

Deşi ne dorim toţi iubire şi fericire, suntem adesea incapabili să le avem pentru că le căutăm acolo unde nu trebuie.

Iubirea adevărată începe în inima noastră şi apoi se propagă la exterior.

Când ai pace şi ştii că eşti iubit şi preţuit de Dumnezeu, atunci nu ai temeri, pentru că ştii că valoarea ta ca OM nu este stabilită de cei din jurul tău, de anturaj sau societate.

Nu dai importanţă la asta, nu opui rezistenţă, pentru că ai învăţat să dăruieşti iubire indiferent de circumstanţe, chiar dacă anterior iubirea pentru tine a fost compromisă de alţii, fiind condiţionată de anumiţi factori.

Experienţa iubirii necondiţionaţe începe în inima ta, nu în inima altcuiva. Nu condiţionezi capacitatea ta de a iubi de capacitatea altcuiva de a te iubi.

Sursa iubirii eterne se află în tine, este prezentă în tine şi nu trebuie să cauţi iubirea în afara ta.

În viaţă, oamenii vin şi pleacă. Unii se vor purta frumos, alţii urât.

Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire aşa cum este; dar, nu vei suferi din cauza asta pentru că ştii că sursa iubirii eterne nu este la oameni, ci la Dumnezeu.

Dacă iubeşti fără frică şi necondiţionat, nu vei impune limite şi condiţii altor oameni şi nici nu vei încerca să o păstrezi numai pentru tine.

Iubirea posesivă prin control,  este o ” iubire bolnavă” , de fapt este NEIUBIRE. Este mai degrabă un ATAŞAMENT,  o ” iubire fragmentată” cu intenţii ascunse.

Iubirea este FLEXIBILĂ, în timp ce ataşamentul este INFLEXIBIL.

Ataşamentul de o persoană sau de un lucru, conduce la nefericire.

Dacă devii realist că eşti ataşat , observi cum îţi condiţionezi fericirea.

Dacă privim un copac, în jos, trunchiul său e neclintit; iar în sus, coroana sa se află în bătaia vântului, fiind flexibilă.

Cu toţii ar trebui să fim precum acest copac: să fim flexibili în toate situaţiile din viaţa noastră, dar,  în acelaşi timp, să ne păstrăm tăria de caracter şi să rămânem drepţi şi înrădăcinaţi în momentul prezent, lăsând viaţa să se deruleze cum ştie ea mai bine.

Este bine să dăm şi să primim fără să ne mai bazăm pe ceva din exterior.

Nu mai gândim la recompensă, pentru că A DA-ESTE CEL MAI MINUNAT DAR.

Miracolele vin în momentul în care inima s-a deschis iar mintea a renunţat la nevoia de a controla şi de a şti.

Dacă inima e ” închisă”, nu auzim Vocea Divină cum ne şopteşte şi ne îndeamnă pe căi perfecte.

Dumnezeu este o prezenţă vie, fericită, liberă care sălăşluieşte în toate. Este o prezenţă iubitoare, Cel care protejează şi Cel care ajută. Iubirea Sa este necondiţionată şi tot aşa trebuie să iubim şi noi: necondiţionat.

Pare destul de greu aceasta, pentru că trebuie să renunţăm la ataşamente.

Nu trebuie să uităm că nimeni şi nimic din afara noastră nu ne întregeşte şi nu ne face fericiţi.

Fericirea este în noi şi numai Dumnezeul lăuntric poate umple golul din inima noastră.

Noi spunem ” Te iubesc!” de foarte multe ori fără să ne gândim ce impact au aceste cuvinte în viaţa celuilalt. Cel care aude vrea să creadă că este pentru veşnicie. Dar nu este aşa.

În majoritatea cazurilor, după ” Te iubesc!” urmează “pentru că”:

-mă simt bine în prezenţa ta,

-eşti frumos( ă),

-ai simţul umorului,

-eşti un spirit liber,

-ai o carieră frumoasă,

-mă simt în siguranţă cu tine,

-îmi dai încredere şi forţă să merg mai departe în viaţă, etc.

Întotdeauna există la oameni o nevoie pentru care iubesc o persoană; dar, la Dumnezeu nu este aşa.

El, pur şi simplu, ne iubeşte necondiţionat. Acesta este modelul Iubirii desăvârşite.

El vrea ca noi să iubim o persoană, doar pentru simplul fapt că ESTE, nimic altceva.

Dar ce vedem noi astăzi în cupluri sau în grupuri de oameni, sunt doar forme de ataşamente.

Ataşamentele ne fac vulnerabili şi ne lipsesc de bucuriile vieţii. Întotdeauna  cel ataşat va depinde mereu de “obiectul” sau de persoana de care este ataşat. Şi asta nu din cauză de iubire, ci din frică, control şi nesiguranţă.

Persoana care iubeşte e liberă ea însăşi şi oferă libertate şi persoanei pe care o iubeşte;pentru că iubirea este dezinteresată şi lipsită de orice urmă de suspiciune şi control.

Sunteţi voi liberi în iubire? Iubiţi o persoană doar pentru că ESTE, sau iubiţi dintr-un motiv sau o nevoie? Ce este atunci?

Iubire sau ataşament? Reflectaţi voi înşivă la toate acestea.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

.

 

 

 

 

 

 

0 comments