Lasati copiii sa fie liberi!

Lasati copiii sa fie liberi!

Apr 15
Apreciaza postarea si da mai departe...

Dupa o iarna lunga, primavara si-a intrat in drepturi. Pomii inmuguresc, iarba este verde, este soare, este frumos. Ce mult am asteptat clipa asta!

Este timpul sa iesim la plimbare, cu mic cu mare, sa petrecem cat mai mult timp in natura. Avem nevoie de Soare, de Lumina.

Noi suntem fiinte alcatuite din Energie, ca atribut specific materiei si din Lumina, ca atribut specific al spiritului.

Cand avem parte de lumina soarelui ne simtim bine, suntem in armonie cu tot ce exista. Soarele este ca o hrana subtila pentru noi.

Maestrul spiritual Omraam Mikhael Aivanhov spunea, in conferintele sale ca trebuie sa invatam sa ne hranim cu acele particule pe care Soarele le trimite, fara incetare, in intregul Univers. Aceasta este noua arta.

Nu trebuie sa ne hranim numai cu lucruri solide si lichide. Pe langa Soare, avem nevoie si de aer, iar cei mai multi dintre noi, nu stim sa respiram corect.

Dumnezeu, prin intermediul Soarelui, are grija de noi sa fim frumosi, armoniosi si vigurosi.  Cand soarele ne incalzeste, ne simtim mai fericiti si strangem mai multa caldura in interior.

Iarna, cand predomina intunericul, suntem mai tristi, mai apatici si anxiosi. Nu suntem noi cei adevarati.

Nu degeaba, Soarele a fost privit in vechime ca un Zeu. Asadar, sa ne bucuram de “Zeul Soare”, de Natura, impreuna, adulti si copii.

In parcuri, pe strazi si pe aleile blocurilor, la locurile de joaca, peste tot observam frenezia copiilor si bucuria din sufletele lor, atunci cand sunt lasati sa se joace liberi, neinhibati de vreun adult anume, fie el parinte sau bunic.

Sunt incantata sa vad tot mai multe mamici tinere cu copii mici, semn ca societatea se reimprospateaza. E o adevarata delectare sa treci sau sa stai pe langa ele si micutii lor.

Devii parte la realitatea prezenta si traiesti, chiar si pentru o clipa, bucuria de a fi impreuna cu acestia.

Imi place sa iau parte la toate experientele de moment ce se deruleaza in fata mea si astfel ma transform intr-un fin observator la tot ce se intampla in jurul meu.

Ieri am fost in parc si am stat  pe iarba langa lac vreo 2 ore. In tot acest timp am putut observa comportamentul micutilor care se zbenguiau pe langa mine, dar si pe cel al mamelor lor.

Spre exemplu, o fetita micuta care avea pana in 2 ani se juca cu surioara ei mai mare de vreo 5-6 ani pe langa mine. Cea mare se tot apropia de bordura lacului si arunca cu pietricele sau betisoare din lemn in apa lacului.

Cea mica, dorind sa o imite, fugea mereu spre lac. Cand sunt foarte mici, copiii nu au notiunea de bine sau de rau, de ASA DA! sau ASA NU!. Ei sunt liberi sa faca ce doresc, intrucat se nasc cu aceasta libertate de la Tatal Ceresc.

Mai tarziu, aceasta libertate le este ingradita de parintii si apropiatii acestora (bunici, rude, prieteni, cunostinte, etc).

In intersectarile mele, fie ele si intamplatoare, aud peste tot numai INTERDICTII de genul: nu te duce acolo, nu pune mana pe…, nu face aia, nu baga in gura…, nu te juca in/cu .. si multe altele.

Ma uit la fetele bietilor copilasi si vad mereu nedumerire pe chipul lor, intrucat ei nu inteleg cuvantul NU! Si parintii lor inca nu au realizat asta.

Astfel copiii strang nemultumiri si frustrari in inima lor micuta, pentru ca nu inteleg si nici nu li se explica de ce ASA NU ! sau ASA DA!

Revenind la fetita de 2 ani care se apropia tot mai mult de bordura lacului, am observat modul de abordare al mamei sale in ceea ce priveste inaintarea fetitei spre apa.

Tin sa subliniez ca mama fetitei era tanara, ca varsta sa tot fi avut vreo 20 si ceva de ani. A prins-o din spate pe micuta, a tinut-o de ambele maini si a apropiat-o de bordura lacului, de fapt, acolo unde dorea sa ajunga.

Fetita a privit apa, a ridicat de jos o pietricica si a aruncat-o in apa, asa cum facuse si sora ei mai mare inainte.

Dupa aceea s-a linistit si, indeplinindu-si obiectivul, nu s-a mai apropiat de lac.

Al doilea exemplu este al unui baietel ceva mai maricel, cam de vreo 4 ani, care si acesta fugea de zor spre lac.

Acesta venise in parc cu bunicii lui. Bunica, care il supraveghea mai mult, nu era o bunica in stil clasic, de 60 sau 70 de ani, ci sub 50 ani . Sa spunem o bunica “tanara”.

Acelasi scenariu ca mai inainte. Baietelul inainteaza spre lac cu pasi repezi, insa modul de abordare al “bunicii tinere” este total diferit.

Aceasta alerga dupa baiat, il prinde si ii spune astfel: De aici pana aici ai voie, de acolo E INTERZIS!. Il ia pe baiat, acesta se conformeaza un minut sau doua si fuge din nou spre lac.

Din nou bunica alearga dupa el, il prinde si ii spune a doua oara aceleasi cuvinte,”delimitandu-i teritoriul” asemeni speciei canine.

Am ramas stupefiata! Eram socata si nu-mi venea sa cred ce auzeam! De asemenea, gesturile , timbrul vocii cu care transmitea copilului interdictia nu erau in ordine.

Fata de prima mamica, care era mult mai tanara, aveam “asteptari” mai mari de la aceasta femeie adulta, care avea o oarecare vechime in ceea ce priveste “profesia de mama”, crescand la randul ei pe fata sau baiatul care ii daruise un nepotel.

Diferenta dintre cele doua femei era strigatoare la cer. Cred ca a-ti realizat si dumneavoastra diferenta.

Din start, mamica tanara isi merita rolul sau misiunea de mama. Am apreciat ca nu a folosit nici un moment fata de fetita ei cuvantul NU!, nu a folosit cu autoritate nici o altfel de interdictie, ci a supravegheat-o frumos din spate, a prins-o de manute si a dus-o la locul dorit. Astfel copilul a fost satisfacut si totul a fost bine atat pentru fetita cat si pentru mamica.

La polul opus femeia adulta, a interzis copilului sa mearga spre lac, cu autoritate, delimitandu-i teritoriul, fara macar sa ii explice copilului de ce e interzis sa mearga in locul respectiv.

Astfel pentru baietel, cele intamplate vor ramane un mare mister, nedeslusit de bunica sa, va trai de acum incolo cu intrebarea de ce nu este bine si, daca este un baietel ascultator, cand va vedea vreodata o apa se va speria si va crede ca e ceva rau daca se va apropia.

Sau, daca e un baietel curajos, cu un temperament energic, va cauta sa desluseasca misterul interzicerii si nu se va lasa pana ce nu va afla singur raspunsul.

Probabil ca, la un moment dat, va intreba alte persoane, care stiu sa comunice cu copiii pe limba lor si el se va edifica in privinta raspunsului.

Prea multi parinti folosesc negatii si ii deruteaza si mai mult pe micutii lor. Acestia vin in aceasta viata si au nevoie sa inteleaga ce se petrece aici.

Un parinte trebuie sa invete sa faca fata avalansei de “DE CE-uri” cu brio. Pentru meseria de parinte trebuie sa te pregatesti dinainte ca in orice alta meserie.

Nu lasi bietul sufletel in dilema! Daca il lasi asa, va ramane un frustrat, un inadapat in societatea haotica in care traim. El trebuie sa exploreze si sa se edifice asupra experientelor prin care trece.

Nu trebuie sa i se ingradeasca libertatea, ci doar sa fie lasat sa exploreze, supraveghindu-l cu blandete din umbra.

Fara interdictii, sau cel putin daca folositi NU! macar spune-ti ce aveti de spus cu blandete si dati explicatii pertinente de ce E NU! si de ce nu este DA!.

Copiii vor intelege. Va rog sa nu ii subestimati! Chiar daca au trupusoare micute, in ei se afla spirite inalte, puternice.

Din exemplele de mai sus rezulta ca varsta potrivita pentru a avea un copil este in tinerete, intre 20-30 de ani, maxim 35 de ani.

In tinerete, nu esti afectat de EGO prea tare, esti mult mai deschis sa te informezi, sa inveti din intelepciunea altora si sa discerni mai bine informatiile.

Esti mult mai relaxat/a, iar dorinta ta cea mai mare este sa fii prieten apropiat al copilului tau. Pentru ca esti tanar, te simti liber, in putere si ii oferi copilului tau libertatea, comunicand cu acesta ori de cate ori se impotmoleste si nu intelege ceva.

Incerci sa-i faci pe plac, iar atunci cand nu e spre binele lui ii spui si de ce lucrul nu este bun pentru el. De exemplu, am vazut in parc parinti care cumpara vata de zahar pe bat copiilor mici.

Ca sa le satisfaci pofta, pentru ca vad la alti copii, le dai un pic sa guste si le explici cat de mult se poate pe intelesul lor de ce nu le face bine la burtica. Sau, folositi-va imaginatia.

La fel procedati si in ceea ce priveste mancarea de la Mc Donald, sau fast food. Copiii inteleg, insa trebuie sa aiba parinti inteligenti si rabdatori.

Parintii nu trebuie sa-si piarda calmul in fata copiilor. Daca nu mai au rabdare cu progeniturile lor, inseamna ca i-au rasfatat prea tare si acum suporta consecintele.

Mai e o moda acum, sa duci copiii la mall in loc sa-i lasi sa se joace cu alti copii in parc sau in locuri amenajate. Lasati copiii sa se joace in natura si am mentionat mai sus de ce!

O alta tendinta, e sa chinui copilul punandu-i in carca prea multe activitati. Ma refer aici la parintii care isi obosesc copiii, ducandu-i peste tot si nu le ofera nici un pic de ragaz dupa scoala sau gradinita.

Cunosc astfel de persoane. Ei cred (de fapt EGOUL LOR crede) ca e bine sa ii duca la gimnastica, la muzica, ca sa invete un instrument, la dansuri, sau la meditatii la limba engleza.

De fapt, ii obliga pe micuti sa faca ce vor ei si nu ii cantoneaza pe acestia sa faca ceea ce le place acestora cu adevarat. Copiii trebuie sa aiba macar cateva ore libere ca sa se joace in voie cu alti copii-chiar si in nisip, murdarindu-se, sau punand mana pe catei sau pisici.

Nu e nimic rau in asta. Ei nu sunt bibelouri de portelan care nu trebuie atinse din cauza ca se sparg. Ei au dreptul sa aleaga liberi!

Nu le dictati, ci lasati-i sa aleaga liberi! Puteti doar sa le semnalati ceea ce ar putea sa li se intample daca alege una si nu alta.

Daca ii inhibati si le porunciti cu autoritate, se vor transforma in marionete, iar cand vor fi mari (spun asta in special mamelor de baieti) se vor transforma in “mamalai”, adica, in traducere, baieti deveniti barbati care nu pot sa-si traiasca viata cum vor sau cu cine vor, daca nu au acordul mamelor lor.

Sau, pentru ca au fost invatati gresit, nu vor “ridica un pai” in gospodaria lor, pentru ca asa i-a cocolosit “divina lor mama”.

Va dati seama de ce uneori, o femeie trebuie sa fie si femeie, in casa, mama la copii, la serviciu si barbat in acelasi timp. Sper doar, ca aceste exemple, sa fie accidentale si sa ramana doar de domeniul trecutului.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *