Mai sensibili ca oricand

Mai sensibili ca oricand

Noi 07
Apreciaza postarea si da mai departe...

Zilele acestea, noi românii, suntem copleşiţi de durere, nutrim emoţii profunde, sentimente amestecate de vinovăţie şi mâhnire în legătură cu evenimentul tragic petrecut acum o săptămână în clubul Colectiv. Suntem mai sensibili ca oricând.

Nu am vrut să avem parte de un astfel de eveniment, dar cel puţin, prin mobilizarea pe care am avut-o,  prin empatia şi compasiunea de care am dat dovadă în aceste cumplite momente, am arătat că nu ne-am pierdut simţul civic şi moral, nu ne-am pierdut umanitatea.

Am arătat lumii întregi că în clipe de grele încercări suntem mai solidari ca oricând. Nu cred să fi fost vreun om de bine căruia să nu îi fi curs o lacrimă în colţul ochilor la auzul sau la vederea celor întâmplate.

Noi, prin felul nostru de a fi, ca popor, suntem paşnici, nonviolenţi, amabili, cumsecade, prietenoşi şi excesiv de toleranţi; aceste calităţi uneori sunt duse la extrem şi din această cauză, am dat şi dăm posibilitatea altora, din interior sau din exterior, să profite şi chiar să abuzeze de bunătatea noastră, să ne exploateze şi să ne umilească în propria demnitate şi chiar în propria noastră ţară.

Uneori se întâmplă să primim lecţii dure (cum a fost acest eveniment) ca să ne trezim şi să începem prin a ne apăra demnitatea naţională. Pe undeva şi noi am greşit prin faptul că am acceptat tacit ca multe nereguli să se întâmple chiar sub ochii noştri.

Atât cei din exterior, clasa politică şi toţi cei care au avut vreun interes economic, financiar, cultural, sau de orice altă natură, şi-au permis să facă legi şi regulamente sau au acţionat după bunul lor plac, pentru că nu s-au lovit de reacţii şi riposte dure din partea societăţii civile, a oamenilor de bine, obişnuiţi, care constituie majoritatea în această ţară.

Sau, chiar dacă au fost voci care au ripostat, acestea au fost nesusţinute.

Câteodată te întrebi : cum este sau cum a fost posibil ca o majoritate să se lase condusă şi manipulată de o minoritate de oameni? Oare nu majoritatea trebuie să deţină controlul? Oare nu aşa este normal?

Am fost extrem de emoţionată văzând reacţiile străzii! În toate oraşele! O aşa coeziune nu s-a mai întâmplat de la Revoluţie.

Poate că, într-un fel, toţi ne pierdusem speranţa. Mai ales noi, cei care la revoluţia din 1989 am avut între 19-30 ani, adică vârsta celor care defilează acum, în majoritate,  în toată ţara, pentru SCHIMBAREA GENERALA ŞI DEFINITIVĂ A SISTEMULUI CĂPUŞAT.

Căci ce face o căpuşă? Căpuşa este o insectă mică de vreo 2-3 mm, parazitară, care se hrăneşte cu sângele animalelor şi chiar al oamenilor. Boala Lyme pe care o dă căpuşa este mortală, dacă nu este tratată LA TIMP.

În sens metaforic, aşa s-a întâmplat şi cu poporul român: căpuşarii au supt sângele gazdei şi nu s-au lăsat până nu l-au îmbolnăvit sub toate aspectele: economic, politic, social, cultural, educaţional, moral, al valorilor şi modelelor tradiţionale.

Noi, cei care am trăit o parte a vieţii şi în aşa zisa”epocă de aur” recunoaştem că tot ceea ce s-a realizat vreodată în ţara asta ( infrastructură, industrie, agricultură, servicii, artă, cultură, etc) provine din comunism.

După revoluţie, mai degrabă a avut loc marea demolare şi migraţia economică a românilor, de nevoie.

Nu mai contează acum să găsim vinovaţi. Este inutil. Important este să construim o lume nouă, cu oameni şi valori cu totul noi.

Sensibilitatea noastră să ne determine să “trecem la acţiune”. La vremuri noi, oameni noi, mentalităţi noi, conştiinţe noi, sisteme noi.

Cu siguranţă, nu se va putea face totul dintr-o dată. Dar toţi putem începe MAREA SCHIMBARE, începând cu noi înşine. Nu mai e timp de ” cârpeli”.

Căci aşa cum se spune într-o pildă din Scriptură:

” Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic, ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche.” ( ev.Luca 5:36)

Aşadar, noul cu vechiul nu se amestecă. Dacă e să înnoim totul, începem cu mintea noastră.  Reînnoirea minţii este de importanţă capitală.

Vindecarea sufletului şi a minţii vine din transformarea noastră spirituală. Înseamnă, înainte de toate, transformarea viziunii noastre nu numai asupra propriei fiinţe, ci şi asupra lumii în care trăim.

Transformarea noastră spirituală profundă ne va face să renunţăm o dată pentru totdeauna la egoism şi meschinărie.

Vom înceta să ne mai manipulăm semenii. Vom stopa exploatarea abuzivă a resurselor ţării noastre şi vom devenii mai responsabili în administrarea acestora.

Vom avea grijă să ne iubim ţara şi să o vedem ca pe o mamă iubitoare, pământul hrănitor, dând dovadă de un comportament plin de iubire.

Dar, pentru aceasta trebuie să se petreacă transformări profunde în fiinţa noastră interioară. Numai aşa vom putea reinstaura o nouă lume: pornind de la noi înşine.

Unde-s mulţi, puterea creşte! Cu cât mai mulţi vom face pasul transformării, cu atât mai mult vom avea parte de o lume mai bună, cu indivizi împliniţi pe plan personal, spiritual şi social.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

0 comments