Mai vine intelepciunea odata cu inaintarea in varsta?

Mai vine intelepciunea odata cu inaintarea in varsta?

Feb 23
Apreciaza postarea si da mai departe...

O expresie populară românească spune: Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere! Propoziţia aceasta are o mare însemnătate în plan psihologic.

Mesajul pe care îl putem deduce din această expresie este următorul: vârstnicii, sau persoanele mature, având o vastă experienţă de viaţă, pot deveni modele veritabile pentru noi, mai ales pentru felul lor de vieţuire şi prin sfaturile pe care aceştia ni le pot oferi în momentele noastre de cumpănă sau de nesiguranţă.

Acest mesaj este mai degrabă un îndemn pentru persoanele tinere, care au nevoie de echilibru, mai ales în plan emoţional.

Se spune că începi să capeţi adevărata maturitate după vârsta de 40 de ani, cel mai târziu după 60 de ani.

Noi, generaţiile care acum avem peste 40, 50,60, 70 de ani, de cele mai multe ori ne-am obişnuit să dăm vina pe tineri pentru teribilismele din viaţa lor, catalogându-i obraznici, impulsivi, nepăsători, aroganţi, fără “cei 7 ani de acasă”, leneşi şi plini de răutăţi, uitând că aceştia sunt, de fapt, FOTOCOPIA PĂRINŢILOR LOR SAU AI ACELOR OAMENI CU CARE EI AU CRESCUT SAU CU CARE S-AU ÎNCONJURAT.

Referitor la întrebarea : Mai vine înţelepciunea odată cu înaintarea în vârstă? Eu aş răspunde ” Da şi nu”, “Depinde”.

În societatea de astăzi, persoanele “mai în vârstă” nu mai sunt neapărat modele, întrucât oamenii s-au cam uniformizat, tocmai pentru a fi “în trend” cu timpurile noii ere, cu ceea ce promovează mass-media, sau cu “nonvalorile”, care de fapt sunt antimodele.

Valorile fundamentale sunt înlocuite cu cele artificiale şi de multe ori, din cauza vitezei în care trăieşti şi a tehnologiei care te asaltează, nu mai ştii exact dacă eşti OM sau dacă ai ajuns ROBOT.

Desigur, bătrânii (în special cei care au apucat războiul sau vremuri de foamete şi de comunism aspru), prin înţelepciunea şi sfaturile lor pot să mai tempereze comportamentele infantile ale celor tineri sau aşa zişilor maturi trecuţi de 35, 40, 50, 60 ani.

Numai că bătrânii autentici (la care se referea expresia populară românească) au rămas foarte puţini sau deloc. Aceştia au trecut de mult “dincolo” şi au luat cu ei înţelepciunea, credinţa şi valorile moral-creştine adevărate.

Dar, Slavă Domnului, ne-au rămas în scris PROVERBELE, ZICERILE, ZICĂTORILE, POVEŞTILE POPULARE, SCRIERILE LOR PLINE DE ÎNŢELEPCIUNE şi putem avea acces la ele, numai dacă nu ne-a dispărut râvna de a citi o carte, două sau mai multe (atât cât încă mai avem librării, care şi aşa sunt destul de puţine).

Încă mai sunt cărţi în librării cu autori creştini ortodocsi care scriu despre virtuţi, despre o Împărăţie nestricăcioasă şi cum putem prinde şi noi un loc în această Împărăţie, adică Împărăţia lui Dumnezeu.

Oamenii uită că trăiesc atât de puţin în această lume: trăim 9 luni în pântecele mamei noastre, după care este posibil să mai rămânem pe această planetă, să zicem, nu mai mult de 100 de ani şi plecăm spre o a treia locuinţă în care vom trăi veşnic. Cu alte cuvinte, ne ostenim aici, ca să ne odihnim veşnic acolo.

Pentru a ajunge în Raiul Ceresc, începând de aici, de pe Pământ, trebuie să nu mai depunem râvnă pentru lucrurile vremelnice, să nu ne mai ostenim mai mult decât e firesc pentru lucrurile materiale şi să nu ne mai trezim prinşi într-o continuă alergătură pentru acumularea unor lucruri irelevante pentru sufletul nostru.

Să spunem că fiecare din noi are trei lucruri pentru care se zbate în această viaţă. Primul lucru ar fi AVEREA sau lucrurile materiale dobândite pentru care muncim atât de mult şi pentru care suntem atât de înverşunaţi. Al doilea lucru este FAMILIA, aici incluzându-se copiii, părinţii şi rudele noastre.

Al treilea lucru este CREDINŢA şi FAPTELE pe care le-am făcut din iubire pentru alţi oameni.

Când plecăm “dincolo” primul lucru pe care îl pierdem este AVEREA, care va rămâne aici, neclintită şi nepăsătoare. Urmează familia, care cu siguranţă, va simţi lipsa noastră puţin timp, după care va reveni la viaţa şi obisnuinţele ei fireşti şi ne va uita.

Mai rămân CREDINŢA şi FAPTELE BUNE pe care le vom lua cu noi şi care ne vor ocroti atunci când va fi vorba să trecem prin judecata divină.

Mulţi MATURI se luptă să aibă controlul asupra celor două lucruri Averea şi Familia (in cel mai bun caz), însă foarte puţini se mai preocupă să îşi sporească CREDINŢA ŞI FAPTELE BUNE.

Astfel că, OMUL (MATURUL SAU TÂNĂRUL) care a acumulat VIRTUŢI în această viaţă mai poate fi numit un EXEMPLU pentru ceilalţi, nicidecum cel care s-a dedat patimilor şi s-a lăsat subjugat de acestea.

Tinerii copiază comportamentele adulţilor şi nu îi putem face vinovaţi dacă în familia sau în conjunctura lor au dus lipsă de modele.

“Cei 7 ani de acasă” pentru majoritatea nu mai există, mai ales din motive pecuniare, de job, altele şi, la un moment dat, avem copiii “pe care îî merităm” şi pe care i-a crescut în special mass-media, Mc. Donalds, emisiunile de jocuri tip pokemon, desene cu dragoni, ţestoase ninja si alte arătări, tableta, telefonul smart, etc.

Dacă vrei să scapi de ei ca să nu mai ţipe, îi ţii la televizor până la 11 noaptea să se uite la ce emisiune vor ei,  le pui repede tableta sau telefonul în mână şi te consideri un părinte bun pentru copilul tău “căruia îi faci toate plăcerile”, pentru că îţi spui în sinea ta, că nu ai avut parte de toate acestea. E o judecată greşită care te va costa pe tine şi pe copilul tău.

Pe de altă parte, toţi suferim, dacă aceşti copii, ajung mai târziu să se drogheze, să se sinucidă, să practice sporturi extreme, să devină teribilişti, cu belciuge în nas, în sprincene, etc, pentru că nu prea ţin la viaţa lor. Nu au primit “în cei 7 ani” şi mai încolo, dragostea părinţilor, bunicilor, profesorilor, etc.

Pentru că, dacă nu au avut parte de dragoste, de fapt au avut parte de IAD, iar acum “răsplata” pentru adulţii din viaţa lor este răutatea pe care au acumulat-o de-a lungul multor ani.

Copiii care au avut parte de dragoste şi educaţie autentică sunt mai echilibraţi, iubesc viaţa şi sunt animaţi să facă fapte bune prin credinţă.

Un om care a îmbătrânit urât, nu are ce să ofere bun celorlalţi. Un om frumos, interior şi exterior, este de fapt BĂTRÂNUL PE CARE TOŢI NE DORIM SĂ-L AVEM APROAPE DE NOI.

Din experienţă, vă dau un exemplu de AŞA DA şi AŞA NU; de fapt, voi o să concluzionaţi, potrivit, valorilor şi stadiului vostru de inţelepţire.

Acum o săptămână, mă aflam într-un autocar cu şcoala de ghizi (nu contează care) în care preponderent erau tineri studenţi şi vreo câteva persoane mature (45-60 ani). Megeam să vizităm cetatea fortificată de la Biertan, cetate care mie mi-a plăcut foarte mult.

Atât studenţii cât şi persoanele mature prezente care doreau să devină viitori agenţi de turism sau ghizi, puteau opta să vorbească la alegere despre un anumit obiectiv turistic întâlnit pe traseu, sau despre oricare altul.

Înainte să ajungem la cetatea Biertan, studenţii au devenit gălăgioşi, râdeau şi vorbeau între ei, astfel încât, cei care doreau să asculte ce prezenta persoana aflată în faţă la microfon, erau incomodaţi de această rumoare.

La un moment dat, colega mea de scaun (una dintre persoanele mature) s-a ridicat ca să meargă la microfon şi să îşi prezinte tema sa.

Înainte de a începe, i-a rugat pe tineri să facă linişte, astfel încât ea să îşi poată prezenta lucrarea şi le-a dat câteva sfaturi, printre care, în mare, enumăr câteva: să manifeste respect pentru cel care vorbeşte la microfon, întrucât a muncit şi a depus eforturi ca să pregătească o lucrare; le-a spus că şoferul, are nevoie de linişte, ca să se concentreze asupra drumului şi să ne ducă spre casele noastre fără probleme; în caz că nu sunt interesaţi, eventual să citească sau să facă altceva decât să deranjeze pe ceilalţi care vor să asculte; mai bine să privească pe geam Natura, căci era o zi superbă cu soare; că aseară s-au distrat în club, dar că acum ce facem e un lucru serios, etc.

Bineinţeles că unii tineri au fost deranjaţi şi au început, pe alocuri, cu un comportament de tip Gică-Contra. Însă alţii, se pare că au fost mişcaţi de aceste vorbe, dar tot s-a auzit rumoare.

După ce colega mea a revenit la scaunul său, o altă doamnă ( tot cam de vreo 50 ani) s-a repezit să vină la microfon, pesemne ca să-şi spună tema, însă înainte de asta, a ţinut să-i dea o replică colegei mele spunând exact opusul la ceea ce spusese colega mea şi anume: sunteţi tineri, vă rog să vă DISTRAŢI, şi noi am fost ca Voi şi făceam aceleaşi lucruri, deci într-un cuvânt TRĂIŢI-VĂ VIAŢA şi distraţi-vă, căci de asta sunteţi tineri, sau ceva de genul.

După aceste “sfaturi conjuncturale” această persoană şi-a spus tema, însă, pentru că a fost în asentimentul tinerilor, a fost aplaudată şi chiar ascultată, după care rumoarea a devenit şi mai mare.

Am urmat să prezint şi eu ceva despre strămoşii noştri TRACI, dar tinerii, fiind atât de destabilizaţi de persoana de dinainte, nu au mai fost atenţi deloc.

La oprire la cetatea Biertan, înainte să intrăm în autocar, am oprit-o pe doamna cu distracţia şi i-am spus: “Vi se pare corect ceea ce aţi făcut?

Aţi vorbit exact la polul opus şi aţi contestat ce a spus colega mea de scaun care a fost de bun simţ şi care le-a transmis tinerilor nişte sfaturi înţelepte; dvs. nu aţi făcut decât să îi destabilizaţi şi mai tare pe tineri, că nu au mai ascultat pe nimeni.

Pe mine, care am fost şi am prezentat despre TRACI nu m-au ascultat, din cauză intervenţiei dvs. Pe cine aţi vrut să FLATAŢI? Dumneavoastră aveţi copii? şi tot aşa le spuneţi? Că viaţa e o permanentă distracţie?”

La care ea, ce credeţi că îmi răspunde: Da, doamnă, nu retrag cele spuse şi noi am fost tineri, adolescenţi, lăsaţi-i să se distreze!Şi nu interesează pe nimeni ce aţi vorbit dvs. despre traci!

Eu îi răspund: “Dar, doamnă, este vorba de identitatea noastră naţională, care e pe cale să ne-o pierdem. Şi tocmai dvs, care aveţi o vârstă matură aveţi asemenea opinii?”

Doamna cu distracţia atacă :” Ce aţi prezentat dvs. era complet greşit, probabil aţi luat de pe Wikipedia sau de pe Net, că în spatele autocarului avem un istoric care n-a fost de acord cu dvs. în ceea ce aţi spus!”

Spunând acestea, s-a îndepărtat de mine vorbind singură! Eu am rămas şocată, spunând-mi că nu mai avem nici o şansă să se întâmple ceva pozitiv în ţara asta şi nu din cauza tinerilor, ci datorită acestor specimene care vorbesc doar ca să se audă vorbind din mega orgoliu, din mega prostie sau din mega răutate.

Şi ca să fie tot tacâmul, l-a trimis pe aşa zisul istoric (tot în jur de 60 de ani şi acesta) să mă combată la microfon, fără argumente, spunând că ce am spus eu este greşit, sunt informaţii luate de undeva de pe internet.

După ce a terminat de vorbit şi acest tip cu comportament de Gică Contra ca şi doamna cu distracţia, m-am dus din nou la microfon, le-am transmis celor doi Gică Contra să îşi ia o foaie şi un creion şi să îşi noteze titlul cărţii, editura, cei trei autori (un lingvist, un antropolog şi un arheolog) şi cu asta i-am linistit pe cei 2 Gică.

Ca şi Bulă şi Dorel, personajul Gică Contra inventat de înţelepciunea populară capătă din ce în ce mai mare însemnătate în ţară noastră, devenind un personaj cu comportament toxic şi prezent la tot mai mulţi români.

Deci, la capitolul înţelepciune, poporul român din vremurile acestea nu mai stă deloc bine, iar expresia populară amintită mai sus, s-ar putea să îşi piardă tot mai mult sensul iniţial.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *