Mancarea ca necesitate sau ca o desfatare?

Mancarea ca necesitate sau ca o desfatare?

Sep 24
Apreciaza postarea si da mai departe...

Suntem fiinţe divine şi am venit pe Pământ ca să dobândim titlul de Fii ai lui Dumnezeu, altfel spus, Fii ai Luminii sau Fii ai Cerului.

Pentru împlinirea acestui deziderat trebuie să ne ostenim mai mult şi mai mult, în funcţie de lecţiile pe care le avem fiecare de învăţat în această lume.

Lumea în care am venit nu este deloc un loc confortabil. De-a lungul secolelor şi mileniilor, au fost războaie, a fost foamete, au fost crize economice, financiare, crize de tot felul, au fost revolte politice, sociale, au fost tot felul de asupriri şi nedreptăţi şi continuă să fie tot felul de conjuncturi nefaste.

Bine, bine, o să spuneţi, dar ce legătură au toate acestea cu mâncarea? Are legătură, ajungem şi în acest punct.

De la bun început vreau să clarificăm un aspect: în această lume există BINELE şi RĂUL, două izvoare diferite din care ne putem adăpa noi umanii.

În spiritualitate nu se acceptă zone de GRI:

-nu poţi face binele şi în acelaşi timp răul;

-nu poţi să spui, cu mâna pe inimă, că alegi Lumina şi totuşi să sfârşeşti în întuneric, ceea ce înseamnă o mare înşelăciune;

-nu poţi să spui că eşti cu Dumnezeu şi să lucrezi pentru Mamona (Lumea, Banul, societatea lumească).

Nu există ŞI CU ŞI CU. Există ORI CU UNUL, ORI CU ALTUL.

Alegi să fii ori cu stăpânitorul Cerului şi al Pământului, al universului şi al multiversurilor, Dumnezeu, ori cu Stăpânitorul Lumii materiale, pieritoare, Diavolul sau Fiul Întunericului.

Întotdeauna Diavolul a fost înşelător şi pierzător de suflete, pentru cei care nu sunt puternic ancoraţi în credinţă, în iubire, în Dumnezeu, în facerea binelui.

El este foarte abil şi a întins numeroase capcane de-a lungul timpului, chiar şi celor mai experimentaţi oameni în chestiunile spirituale.

Capcane sunt foarte multe. Doar în calitate de observator detaşat le poţi recunoaşte. Atunci când eşti ataşat de ceva sau de cineva, eşti împotmolit până peste cap în iluzie şi eşti prins “în lanţuri” de cel rău.

Important este să le recunoşti atunci când ele apar, la tine şi la alţii şi apoi să cauţi cât mai repede să ieşi din ele.

Diavolul îţi stăpâneşte mintea şi îţi înlocuieşte mintea cu a lui, gândurile tale nu mai sunt ale tale, emoţiile nu mai sunt ale tale, ci ale lui.

Prin ataşamente şi prin frici, tu îi dai voie să te domine şi să rămâi în iluzie. În ziua de azi, vedem cum Diavolul nevăzut, prin acoliţii lui de pe Pământ a înrobit lumea prin patimi şi plăceri, a înrobit raţiunea, conştientul oamenilor.

Una din capcanele moderne se referă la mâncare. Astăzi, se vorbeşte într-una despre mâncare, despre diete, despre cum să arăţi bine în timp ce mănânci bine şi eşti fericit.

Pentru că societatea aceasta te manevrează cum vrea ea prin mass-media, adică TV, Radio, reviste, ziare, internet, etc, totul se propagă prin intermediul reclamelor, vedetelor de carton, emisiunilor de divertisment şi culinare, etc.

Uneori totul este atât de subtil încât foarte puţini îşi dau seama. Trebuie doar să rămâni conştient şi ancorat în realitate şi în Dumnezeu, altfel eşti prins de valul înşelării.

După revoluţia din 1989, au apărut la TV, foarte multe emisiuni culinare cu bucătari şefi şi vedete în direct, emisiuni-concursuri între bucătari şi emisiuni talk-show în care se discutau diferite teme, iar undeva într-un colţ al ecranului, era un bucătar care prepara ceva anume, bucătăria era prezentă în formatul emisiunii.

Ei bine, bine, o să spuneţi, pentru că e distractiv, de aceea există aceste emisiuni culinare, despre mâncare, diete, etc.

Uitaţi-vă şi veţi vedea în librării ce număr mare de cărţi există pe piaţă despre mâncare, reţete culinare, diete de tot felul, etc.

A fi bucătar şef în zilele noastre este un privilegiu. Nu v-aţi întrebat vreodată, de ce este toată această avalanşă de emisiuni culinare, bucătari şefi, cărţi  de specialitate, concursuri, produse alimentare, supermarketuri, hipermarketuri, magazine de produse alimentare, restaurante?

“Mâncatul” a devenit o modă. E la modă să fii bucătar, să mănânci la restaurant, mâncare cât mai multă şi cât mai variată, să cumperi mâncare în neştire, chiar dacă îţi prisoseşte, chiar dacă e toxică, cu Euri, dar arată bine, etc.

Aceasta este o capacană. Suntem îndemnaţi să consumăm cât mai multă mâncare, chipurile ca “să fim sănătoşi”, să facem excese, să mâncăm mai mult de plăcere, nu de foame, ca necesitate fiziologică; mâncăm când socializăm, când mergem în concedii, de exemplu, pe plajă, ne aşezăm la o masă pe terasă dimineaţa, la prânz şi seara ca să mâncăm.

Oriunde mergem, TREBUIE SĂ MÂNCĂM. Primul gând este la mâncare. Când facem o oprire undeva cu maşina, mergem într-o benzinărie care are şi produse alimentare sau într-un restaurant ca să mâncăm.

Oamenii de afaceri au speculat “nevoia de mâncare” a oamenilor şi au înfiinţat magazine, supermarketuri, gogoşerii, patiserii, o mulţime de covrigării, iar industria alimentară înregistrează profituri uriaşe de pe urma dependenţei de mâncare a oamenilor.

Gândul nostru este mai tot timpul la mâncare.

Am fost de curând într-un mic sejur în partea de sud-vest a ţării, iar în restaurantul hotelului la care am fost cazată, mâncarea a fost foarte multă şi variată.

Am stat la masă cu o doamnă, pe care nu o cunoşteam destul de bine, însă, în momentul în care şi-a umplut două farfurii pline cu mâncare şi dulciuri, mi-am dat seama că dpdv. psihologic nu era deloc bine.

Şi, faptul că era prima întotdeauna în faţa bufetului suedez, era şi acesta un semn că era dependentă de plăcerea de a mânca ca să se simtă mai bine.

Şi apoi, de dimineaţă sau în timpul zilei, se gândea la mâncare şi chiar îmi spunea că nu poate să stea “nemâncată”, că îi e foame.

De fapt, simţea nevoia să se simtă bine, mâncarea o liniştea, pentru că altfel, era destul de agitată şi preocupată datorită unor probleme pe care le avea în familie.

Nu e singura persoană pe care am văzut-o acţionând aşa, punându-şi cât mai multă mâncare în farfurie şi apoi lăsând mâncare în farfurie, făcând risipă în acest mod, întrucât mâncarea lăsată în farfurie trebuia aruncată.

De fapt, la multe persoane, ca şi la cea menţionată mai sus, mâncarea reprezintă senzaţia de bine pe care aceasta le-o conferă, prin liniştirea minţii şi a emoţiilor sale, pentru puţin timp.

Spun pentru puţin timp, pentru că aceasta este o dependenţă şi nu se tratează decât prin conştientizare şi vindecarea traumelor interioare.

Deci, putem spune că foarte mulţi pot ajunge în stadiul de a fi înrobiţi de mâncare şi, din multe puncte de vedere, dependenţi de mâncare nesănătoasă, junk food.

Aici este înşelăciunea: mâncarea nu mai este o necesitate fiziologică, ci a devenit o DESFĂTARE.

De aceea a înflorit industria alimentară şi a mâncărurilor de tot felul. Cei care ţin diete sau vorbesc mult de reţete, sau mâncare, de fapt, sunt concentraţi mai mult pe FIZIC, decât în ceea ce priveşte SUFLETUL, care este FFFF.IMPORTANT, pentru fiinţa divină care sunt.

Aceasta este capcana: concentrarea mai mult pe fizic decât pe suflet; concentrarea mai mult pe temporar decât pe ce este veşnic; concentrarea pe lucruri nesemnificative lumeşti, decât pe evoluţie şi creşterea spirituală a sufletului, pentru că nu se vrea ca omul să devină conştient de el, ca fiinţă divină.

Legea necesităţii biologice se anulează în zilele noastre şi îi ia locul pofta şi risipa. Oamenii devin iraţionali şi acţionează iraţional.

Prin aceste dependenţe, pofte şi patimi, Diavolul îi stăpâneşte. De bună voie, ei şi-au cedat puterea acestuia.

Sunt foarte multe dependenţe importante: de alcool, de tutun, de calculator, de jocuri de noroc, de telefon şi gadgeturi, de sex, de shopping, foarte multe.

Concluzia este că noi oamenii ar trebui să spunem STOP la tot ce ne ţine în dependenţă, lucruri sau persoane şi să Îi dăm lui Dumnezeu voie să ne vindece din interior, ascultând doar Vocea Lui, nu a celuilalt.

Numai aşa vom putea fi fericiţi.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

Vă rog să daţi SUBSCRIBE pentru materiale video www.youtube.com/Gabriela Stochian

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *