Mentalitatea de invingator in sport si in viata

Mentalitatea de invingator in sport si in viata

Jun 28
Apreciaza postarea si da mai departe...

M-am hotărât să scriu despre mentalitatea de învingător după ce am vizionat ultimele 2 meciuri de fotbal susţinute de tricolorii mici la Euro Under 21, în ţara organizatoare, Italia.

Echipa de juniori a României nu a mai fost prezentă la un campionat european de fotbal timp de 20 de ani.

Însă, în 2019, o echipă de tineri jucători, în majoritate proveniţi din Academia de fotbal a lui Gheorghe Hagi, au uimit o ţară întreagă, cât şi o Europă întreagă.

Tricolorii mici au făcut parte din grupa C (cea mai grea), alături de jucători din ţări importante precum Anglia, Franţa şi Croaţia, au încheiat grupa pe locul I şi au reuşit o calificare în semifinale, numărându-se printre primele patru echipe de fotbal la categoria Under 21 din Europa.

Aceşti tineri frumoşi şi talentaţi, prin determinarea lor, prin unitate şi atitudinea lor de învingători, ne-au amintit de vremurile de dinainte de 1989, când în ţara noastră se făcea sport de calitate, iar sportivii români erau prezenţi la toate manifestările sportive, interne şi internaţionale şi obţineau medalii la toate sporturile.

Nu se punea atunci problema de infrastructură în sport, condiţiile erau grele, se antrenau aşa cum se putea atunci, dar ei nu se plângeau, ambiţia lor era maximă, căci obţineau performanţe după performanţe, medalii după medalii, din dorinţa de a fi cei mai buni şi din dragoste de ţară.

Jocul lor era curat şi sănătos şi neîntinat de zeul Ban sau mai ştiu eu de ce pretenţii sau ambiţii deşarte .

Nu are sens să denumesc aici campionii generaţiilor trecute, care acum au vârsta mea sau mai mult, căci cu toţii îi ştim şi ne amintim cu drag de ei pentru că ne-au produs nenumărate bucurii şi emoţii pozitive.

Practic, pe vremea aceea, ne hrăneam cu realizările din sport, din teatru, cinematografie şi muzică pentru că aduceau optimism şi fericire în viaţa noastră.

Însă, sportul a fost principalul domeniu care ne-a adus satisfacţie şi aşteptam cu sufletul la gură competiţiile sportive; când sportivii români aduceau medalii, creştea inima în noi la gândul că suntem români, contemporani cu aşa o pleiadă de sportivi ambiţioşi şi învingători, care sunt primii în lume în toate ramurile sportive.

Cu toţii, cu siguranţă, am plâns ori de câte ori vedeam ridicat drapelul pe cel mai înalt catarg şi în momentul când se intona imnul ţării noastre.

Aşa cum ştim, după revoluţia din 1989, totul a intrat în declin şi nu am mai avut nici sport, nici muzică, nici teatru şi nici film de calitate.

Chiar dacă pe alocuri mai apăreau câteva “luminiţe”, pe ansamblu, totul rămânea inert, sau aceste luminiţe apăreau şi dispăreau, lăsându-ne adânciţi în nostalgia trecutului.

Odată cu această performanţă a tricolorilor mici, am simţit cum această generaţie vine să reînvie sportul de altă dată, performanţa şi seriozitatea de altă dată.

Şi nu numai ei, ci şi alţi sportivi de la alte sporturi (tenis de câmp, tenis de masă, scrimă, lupte, canotaj, caiac canoe, tir, gimnastica aerobică, handbal feminin samd) încep să practice sportul cu seriozitate, de plăcere şi pentru a fi cei mai buni, pentru ei şi pentru ţara lor natală.

Mi-a plăcut să-l aud pe Ianis Hagi, spunând într-un interviu că el şi colegii săi au foame de turnee finale, de rezultate bune şi de trofee.

Mi-a plăcut, de asemenea, faptul că atâţia români au venit să îi încurajeze pe sportivi, ceea ce înseamnă că nu au uitat să se bucure de sport şi de satisfacţia ce o dă acesta pentru ei şi pentru ţara întreagă.

Gheorghe Hagi a dat startul educaţiei prin sport şi pentru viaţă. Sportul te provoacă să dobândeşti mentalitatea de învingător, pentru a putea fi fericiţi şi de succes.

Părinţii ar trebui să îşi crească copiii cu mentalitate de învingători, să recunoască lucrurile bune pe care le fac copiii lor, să îi lase să practice sportul lor preferat, să elimine abuzurile verbale şi emoţionale din viaţa copiilor, aplicând educaţia pozitivă în fiecare zi.

Numai aşa vom putea avea o generaţie nouă, echilibrată, responsabilă, curajoasă, fericită şi de succes. Pentru acest deziderat părinţii trebuie să conlucreze cu profesorii, cu antrenorii, cu psihologii, etc.

Eu îl admir foarte mult pe Gheorghe Hagi. Este un om modest, bun român şi un foarte bun părinte, nu numai pentru cei doi copii ai săi, ci pentru toţi cei 300 de copii din academia sa.

Pentru că fotbalul l-a răsplătit cu o carieră de succes şi cu mulţi bani, el acum oferă ce a câştigat copiilor, oferindu-le o academie în care aceştia învaţă despre sport şi viaţă. El a spus că nu îl interesează banii, drept dovadă că el se ocupă doar de ceea ce iubeşte mai mult: fotbalul.

Fără să aibă doctorate în psihologie, el şi-a dat seama că mai întâi unui copil trebuie să îi antrenezi mintea şi să-l ajuţi să aibă o mentalitate de învingător.

Un copil trebuie pregătit pentru performanţă dar şi pentru un stil de viaţă sănătos. Trebuie de asemenea să aibă iniţiativă şi să fie curajos, în sensul de a nu fi doborât de orice supărare, tristeţe sau nereuşită.

Un sportiv trebuie să facă totul de plăcere şi să nu se gândească la câţi bani ii vor veni în cont. În orice domeniu, atunci când alimentezi cu energie munca ta, roadele se vor vedea şi banii vor veni şi ei. Dar nu aceştia trebuie să fie scopul primordial, ci pasiunea, plăcerea pentru ceea ce iubim să facem, pentru munca şi activitatea noastră.

Din cauza că după 1989, toţi vor doar să facă bani, bani şi iar bani, a dispărut mentalitatea de învingător şi plăcerea jocului.

Toţi oamenii care gândesc aşa, îşi pierd integritatea şi demnitatea morală, pot deveni depresivi şi impulsivi, lacomi şi plini de defecte.

De aici porneşte declinul: de la a fi prea adâncit în material, deloc relaxat şi mereu epuizat din cauza gândurilor de supravieţuire sau de magalomanie.

În viaţă îţi trebuie atât de puţin ca să fii fericit. Iar munca, sau ceea ce iubeşti să faci dezinteresat din toată inima, este principala ta sursă de fericire.

Să îi învăţăm pe copii să practice sportul şi să aibă un stil de viaţă sănătos. Având o preocupare, făcând ceea ce le place, nu se vor lăsa cuprinşi de tristeţe, depresie sau emoţii distructive.

Ei pot să crească frumoşi şi talentaţi, cu spirit de echipă, zvelţi, armonioşi şi cu un mental echilibrat. Nicidecum, graşi, plictisiţi de viaţă, letargici.

Educaţia pozitivă mişcă lucrurile în sensul bun, iar generaţiile de acum vor ridica această ţară, pentru că vor creşte altfel decât noi, şi anume, încrezători în propriile forţe şi fără frică.

Îi îndemn pe toţi tinerii să îşi facă propria educaţie personală, dacă nu au avut parte de aceasta de la părinţii lor. Nu trebuie să găsim vinovaţi, ci trebuie să avem încredere că doar noi putem face ceva, schimbându-ne pe noi, în primul şi în primul rând.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *