Mini curs cu fragmente din cartea: Fii constient de tine insuti! Cunoaste-te pe tine! 2

Apreciaza postarea si da mai departe...

fiiconstientdetineinsuti-simpluCartea :Fii conştient de tine însuţi!

Autor: Gabriela Stochian

Capitolul 2.1 -din 2.7: Cunoaşte-te pe tine însuţi din interior spre exterior!

www.eusuntdivin.ro

Noi, oamenii, dăm un sens adevărat vieţii noastre, numai dacă descoperim în noi înşine, imaginea lui Dumnezeu, Creatorul nostru, întrucât suntem creaţi după chipul şi asemănarea sa, iar noi trebuie să lucrăm pentru a ne regăsi în acest chip.

„ Când oamenii se gândesc la Dumnezeul pe care nu îl pot pricepe, ei în realitate se gândesc la ei înşişi, şi nu la El; ei nu pe El îl compară, ci pe sine, nu pe El vor să îl cunoască, ci pe sine. Îmi doresc să îl cunosc pe Dumnezeu şi sufletul şi nimic în plus.” (Fericitul Augustin )

Dacă devenim conştienţi de Dumnezeul interior, vom constata că avem în noi toate bogăţiile şi resursele spirituale, resurse, pe care, de-a lungul vieţii, trebuie să le dezvoltăm şi să le valorificăm.

Adevărata putere a omului stă în Spiritul său şi nu în materie, în corpul fizic.

Cu cât ne-am adâncit mai mult în materialitate, în toate aspectele ei: putere, faimă, bani, succes material şi personal prin orice mijloace, temeri, cu atât mai mult ne-am blocat Spiritul.

De aceea, Divinitatea a trimis mereu pe Pământ, în diferite perioade ale umanităţii, mesageri precum Moise, Budha, Iisus, Mahomed, Bruno Groning şi alţii, care au iluminat omenirea, la timpul lor şi o iluminează şi astăzi.

Datorită faptului că, mulţi dintre noi, nu ne simţim legaţi în mod conştient de Sursa vieţii, care este Dumnezeu, suntem descumpăniţi, îngrijoraţi, fără credinţă şi fără să cunoaştem vreo modalitate de a trăi fericiţi.

În acest fel, viaţa trece, timpul se scurge şi, temători, ne îndreptăm spre un final necunoscut, obosiţi de bătrâneţe şi lipsiţi de energie şi vitalitate.

Mulţi pendulează fără orientare, fără un scop, fără vreun interes cât de mic de a se cunoaşte pe ei înşişi, sunt la voia sorţii şi manipulaţi din exterior.

Ei se lasă angrenaţi de natura lor inferioară şi din afara lor, să trăiască clipa, satisfăcându-şi poftele şi capriciile de tot felul, în mod necontrolat şi necugetat, având parte, în cele din urmă, numai de conflicte, dezamăgiri, bârfe, înşelătorii, suferinţe, depresii şamd.

Dacă s-ar cunoaşte pe ei înşişi, ar putea să se dezvolte şi să îşi trăiască viaţa fericiţi, folosindu-se, în mod eficient, de capacităţile şi talentele native cu care au fost înzestraţi de la Divinitate.

Dacă nu vom începe să lucrăm pentru a ne cunoaşte din interior şi nu fizic, pentru scopuri materiale, atunci nu ne vom putea bucura de tot ceea ce există şi vom rămâne limitaţi, fără să ştim că suntem expresii ale Celui fără de Sfârşit (Dumnezeu), păşind pe calea mai îngustă către fericire şi împlinire, datorită neîncrederii în El.

Cine nu înțelege aceasta, va depinde mereu de condiţiile exterioare, va rămâne mereu la dispoziţia fluctuaţiilor de tot felul şi nu va obţine nimic din tot ceea ce îşi va dori cu ardoare.

Cel care dobândeşte cunoaşterea, se înalţă tot mai mult.

Cei care caută să trăiască cât mai bine pe Pământ, îmbogăţindu-se şi satisfăcându-şi propriile plăceri lumeşti, nu au înţeles sensul vieţii lor şi vieţuiesc în neştire şi fără vreun scop anume, aşteptând „ un nu ştiu ce” la finalul vieţii lor.

Orice persoană care vrea să ajungă la Adevăr, trebuie să lase deoparte limitările impuse de familie, societate, alţii.
Dacă ne uităm mai bine în jurul nostru, observăm că omul, în toate activităţile sale, depinde numai de exterior.

De dimineaţă pleacă de acasă şi se îndreaptă spre şcoală, servici, facultate, pentru a se întâlni cu prieteni şi cunoştinţe, pentru a se distra, pentru a cumpăra hrana necesară traiului zilnic şamd.

El se lasă angrenat în toate aceste activităţi exterioare, astfel că, el ajunge să depindă tot mai mult de exterior şi să piardă contactul cu Sinele său superior.

De fapt, el nici nu mai ştie cine este cu adevărat.

Este normal să ai contact cu lumea exterioară, pentru că societatea în care trăim te obligă la aceasta; însă, el ar trebui să vegheze mereu şi să nu îşi consume puterea interioară pe lumea exterioară şi să stabilească un echilibru între exterior şi interior.

Totul în exterior, este făcut în aşa fel, încât să îi îndepărteze pe oameni de esenţa lor reală.

În aceste condiţii, omul trebuie să rămână echilibrat şi centrat în sine însuşi, fără a renunţa la legătura cu divinitatea din el.

Menţinând această legătură, vie, preocupările sale în majoritatea timpului său, nu vor mai fi de natură materială, cuprinse între cele două verbe „A AVEA şi A FACE”, ci va avea obiceiuri bune şi activităţi înălţătoare, având la bază verbul „ A FI”.

Omul trebuie să „ardă” propria natură inferioară, tot ceea ce a acumulat rău în interiorul său: impulsuri josnice, manifestări egoiste, pasionale, trăsături care îl împing spre lumea întunecată.

În această viaţă noi nu suntem cu adevărat liberi. Mereu suntem influenţaţi din exterior, trebuie să ne supunem mereu vreunei autorităţi, oricare ar fi aceasta.

Pentru a fi cu ADEVĂRAT LIBER, trebuie să fii asemeni CELUI CARE ESTE LIBER ÎN ÎNTREGUL UNIVERS, DUMNEZEU.

Avem această libertate din libertatea LUI ÎNSUŞI, altfel nu există nici o libertate autentică.

În universul nostru interior, totul ne aparţine. Împlinirea apare atunci când Îl găseşti pe Dumnezeu, în interiorul tău.
„ Cunoaşte-te pe tine însuţi”!

minicurs-sageata-inainteminicurs-sageata-inapoi