Normal, agresor sau victima?

Normal, agresor sau victima?

Jun 21
Apreciaza postarea si da mai departe...

Daca suntem atenti in jurul nostru, observam  2 tipare de oameni :

-tiparul omului agresor pe care il sesizezi foarte usor dupa comportamentul impulsiv si adresare, prin tonul si atitudinea negativ-dispretuitoare;

-tiparul omului victima care traieste o suferinta emotionala si psihica continua, fragil, aflat in imposibilitatea de a se desprinde din cursele si manipularile celui care il agreseaza.

Ceea ce il face pe om sa devina agresor sau victima sunt FRICA si LIPSA DE IUBIRE.

Intr-un anumit context poti fi agresor, intr-altul poti fi victima. Agresorul, victima sunt “persoane cu probleme”.

Al treilea tipar spre care tindem este cel al oamenilor normali, care nu sunt agresori si nici victime, prin faptul ca acestia au credinta in Dumnezeu, nu nutresc ura gratuita fata de nimeni, sunt armoniosi, calzi, capabili de altruism si iubire, politicosi, manierati, colaboreaza minunat cu semenii sai, initiind relatii si parteneriate solide si cordiale cu acestia.

Acestia sunt oamenii de echilibru, pentru o societate sanatoasa.

De fapt, toti ne-am nascut normali. Numai ca, sunt din ce in ce mai multi oameni care s-au lasat coplesiti de situatiile, abuzurile sau experientele traumatizante pe care le-au trait, ajungand sa le retraiasca mental mereu, aceasta retraire perturbandu-le functia afectiva a sufletului, trecand cu usurinta de la iubire la ura, de la iubirea neconditionata la iubirea conditionata de bani, statut social, statut profesional, bunuri materiale (vila, masina, alte proprietati imobiliare etc).

Acestia si-au creat programe autodistructive in subconstient si nu mai reusesc sa isi invinga frica, ura din suflet, alte patimi (furia, invidia, mania, lacomia, mandria etc), traiesc in fals si impostura, au un psihic slabit, autodistrugandu-se lent si tragand si pe altii dupa ei.

Agresorii au inclinare spre a face rau, nu conteaza daca este vorba de parinti, rude, copii, sau vecini, colegi, prieteni.

De exemplu, poate fi un parinte care isi agreseaza propriul copil, ingradindu-i libertatea si dreptul ca acesta sa isi exprime opiniile si propriile dorinte, impunandu-i doar vointa sa; altfel, daca il supara, va rupe cureaua pe fundul copilului pentru ca acesta sa stie numai de frica.

Poate sa ii saboteze copilului dreptul la educatie, la o sansa profesionala, se lupta sa ii limiteze viitorul in toate modurile posibile.

De asemenea, parintele agresor se poate razbuna pe celalalt sot, folosindu-se de copil.

Scopul principal al agresorului este sa creeze panica in familie, sa controleze absolut toate relatiile, partenerii, cariera, colegii, evolutia profesionala, absolut orice.

Daca iei masuri pentru a scapa de sub teroarea sa, isi va mari si mai mult agresiunea fizica, verbala sau emotionala.

Agresorii sunt suparati pe viata, nu se plac pe ei insisi, tocmai de aceea isi proiecteaza rautatea, invidia, sau mania asupra altor fiinte nevinovate, pentru ca li se pare lor, ca acestia au ceea ce ei nu au, ca arata mai bine ca ei, orice pretext sau scop putand fi luat in calcul, pentru a-si exprima ura, invidia, agresivitatea.

Cu siguranta ati intalnit astfel de oameni, spre exemplu,  la locul de munca, poate vreun coleg sau vreun sef care, folosindu-se de justificari precum profit, eficienta, mai multe incasari, diminuarea cheltuielilor, sa puna presiune maxima pe voi si ceilalti, storcandu-va si ultima picatura de energie din voi, pentru simplul fapt ca nu suporta sa va vada nici o secunda relaxati, incarcandu-va intentionat programul de lucru, lucrand nejustificat peste program.

Uneori sunt directori/proprietari care isi distrug firma si saboteaza eforturile salariatilor si partenerilor de afacere, daca acestia nu sunt de acord cu ei si viziunea pe care o au asupra afacerii.

Agresorii au o atitudine infantila asupra vietii pentru ca abordeaza viata de adult prin mandrie, orgoliu, rigiditate, ura, resentimente, incapatanare, razbunare, invidie, control, posesivitate, dominare, nepasare, neascultare, lipsa empatiei, raportare numai la bunuri materiale/bani/functii/interese personale, irascibilitate, aroganta, suparare din lucruri minore, aplecare spre barfa, lipsa de recunostinta pentru ceea ce primeste de la viata si de la oameni, iresponsabilitate, perceperea oamenilor in functie de interesele personale, etc.

Victimile acestor agresori, prin faptul ca se supun din cauza fricii pretentiilor lor, ii incurajeaza si mai mult sa isi continue agresiunea, prin faptul ca ele accepta sa primeasca si sa suporte comportamentul lor agresiv.

De fapt, cel care este victima, decide pana cand permite comportamentul agresiv al agresorului asupra sa si este principala vinovata daca acesta devine din ce in ce mai abuziv cu ea.

Nu sunteti obligati, voi victime si persoane normale, sa acceptati formele de exprimare emotionala si comportamentala ale unui agresor.

Acceptandu-i agresiunile emotionale initiale, acesta va crede ca sunteti indivizi slabi, fara prestanta, care puteti fi manipulati si controlati, capabili sa ii ascultati cu obedienta ordinele.

Daca doriti sa nu mai fiti tinta agresiunilor unui astfel de personaj din ce in ce mai raspandit in societatea noastra, nu-i  mai acordati acestui Eu infantil nici  macar un deget, pentru ca va fi capabil sa va ia la un moment dat toata mana.

Prin refuzul imediat al agresiunilor sale emotionale, aduceti la cunostinta acestuia ca nu sunteti dispusi sa acceptati tratamentele sale necivilizate.

O discutie politicoasa e necesara, fara sa va pierdeti demnitatea. Fara slabiciuni, caci acestea sunt exploatate abuziv de catre acest tip negativ de personalitate.

 

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *