Nu gandi cu mintea, ci cu inima!

Nu gandi cu mintea, ci cu inima!

Ian 19
Apreciaza postarea si da mai departe...

De ce este atât de complicat să înţelegem că nu putem să trecem totul prin filtrul raţiunii? Oare e atât de complicat să ne lăsăm în voia inimii noastre? De unde vine conştiinţa de sine, faptul că suntem un întreg, de unde provine?

Cine ne dă statutul nemuririi ? Nu cumva Dumnezeu pe care îl căutăm toţi în felul nostru?

Nu cumva El este Cel care p0ate fi părtaş la găsirea răspunsurilor noastre interioare?

Oare de ce eu sunt atât de hotărâtă că nu sunt doar o frunză în bătaia vântului? De unde gândul acesta? Nu cumva de la o Forţă Superioară infinit mai mare decât mine?

Cum de sunt eu capabilă să gândesc ceea ce gândesc? Gândesc de la mine sau sub influenţa a ceva infinit mai mare decât mine?

Cu siguranţă, gândurile mele sunt sub influenţa a ceva ceea ce eu în cuvinte puţine şi cu mintea mea limitată nu pot să explic. Dar, simt şi ştiu că e ceva mai presus decât mine care vrea să cunosc, să înţeleg ROSTUL MEU/ ROSTUL NOSTRU ca fiinţe pe acest tensionat Pământ.

Dacă gândesc cu MINTEA, nu îmi voi putea explica niciodată de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă; dacă îmi folosesc inima, îmi voi putea explica că tot ce mi se întâmplă este un fapt înainte mergător spre CEL MAI ÎNALT BINE !

Dacă mă întreb de ce trec prin anumite situaţii şi cunosc anumiţi oameni, mintea nu o să îşi poată da răspunsul şi o să se revolte!

Dar inima, va ştii că întotdeauna în tot ceea ce se întâmplă este un substrat spiritual care, deşi mă conduce pe căi nebănuite, mă va conduce negreşit spre evoluţia sufletului meu.

Stau adesea şi mă întreb: Doamne, aş fi dorit, asta, aia şi ailaltă, de ce nu s-a întâmplat aşa?

De fapt ştiu: pentru că tu m-ai alcătuit şi mă cunoşti din “toţi rărunchii” şi vei ştii întotdeauna ce mi se potriveşte şi ce nu ! Sau, ce relaţii ar fi potrivite pentru mine în această viaţă sau nu!

Uneori, Doamne, chiar dacă nu înţeleg întotdeauna pe deplin, îmi dau seama, că AI AVUT DREPTATE!

M-ai ferit de ceea ce, cu mintea mea,  aş fi crezut că este mai important pentru mine! Dar îţi mulţumesc că nu a fost aşa cum am crezut eu!

Însă, a fost altceva, înzecit mai bine pentru mine!

Tu nu umbli cu jumătăţi de măsură, iar când oferi unui om îi oferi cu galanterie mai mult decât s-ar fi putut aştepta vreodată, spre marea sa stupoare!

Pentru acest fapt îţi mulţumesc din inimă că nu m-ai abandonat atunci când poate m-am răzvrătit asupra ta! Acum ştiu că tu ai întotdeauna dreptate şi îmi vrei doar binele!

Altfel, de ce m-ai fi creat? Cu siguranţă numai din iubire şi în numele iubirii poţi face ceea ce faci azi pentru mine şi pentru atâţia alţi oameni!

Şi ne înveţi şi pe noi să facem cu toţii la fel pentru semenii noştri din iubire şi în numele iubirii moştenite de la tine!

Mulţumesc că, a mea conştiinţă s-a trezit, iar viaţa mea s-a luminat datorită intervenţiei tale! Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla altfel în viaţa mea!

Probabil, aş fi rămas în umbra vieţii, nu aş fi înţeles viaţa, ca de altfel nici pe mine şi nici pe semenii mei şi aş fi trecut ca o minge de ping-pong la cheremul vremurilor, oamenilor şi situaţiilor din lumea aceasta, fără a ştii că am posibilitatea să te aleg pe TINE, un altfel de viaţă şi fără a putea face diferenţa între ce e nobil şi ce e rău.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

0 comments