Nu judeca ca sa nu fii judecat?! Sa judec sau sa nu judec pe cineva?

Nu judeca ca sa nu fii judecat?! Sa judec sau sa nu judec pe cineva?

Dec 17
Apreciaza postarea si da mai departe...

În ev.după Matei 7:1-12, Iisus Hristos a spus:

Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi! Căci cu ce măsură veţi judeca, cu aceea vi se va măsura.

De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

Sau, cum poţi zice fratelui tău: Lasă -mă să scot paiul din ochiul tău şi când colo, tu ai o bârnă într-al tău?

Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. “

Să judeci sau să nu judeci, despre aceasta este vorba.

Cinstit vorbind, în viaţa noastră, toţi am judecat oameni, fără să ne gândim ce implică în plan spiritual această judecată.

Aşa suntem noi, oamenii. Suntem tentaţi să ne judecăm semenii, să vedem “de la o poştă” greşelile acestora, dar pe ale noastre să nu le vedem deloc.

Atunci când suntem supăraţi, enervaţi sau vexaţi în vreun fel de cineva, simţim nevoia să reacţionăm dur, dând drumul la cuvinte fără a ne gândi la consecinţe, plătindu-i astfel “cu propria monedă” şi scoţându-i în evidenţă greşelile.

Nu stăm să ne gândim: Oare, de ce el mi-a vorbit aşa? Ce i-a displăcut la mine, sau oare, ce i-am făcut?

Şi, pentru că nu ne întrebăm şi nu ne analizăm niciodată pe noi înşine, întotdeauna vom avea impresia că noi suntem nişte “biete victime” ale unor oameni rău intenţionaţi, nerecunoscători, mârşavi şi ipocriţi.

Dar, să o luăm metodic şi să vedem ce înseamnă “A judeca”.

Conform dex online, “a emite o judecată” înseamnă acţiunea de a judeca, adică:

-a emite o decizie, o sentinţă, o părere; a da în judecată, înseamnă a acuza, sau a exprima o sentinţă, o hotărâre definitivă despre ceva sau cineva.

-a califica o persoană într-un anumit mod, asupra căruia ţi-ai format o părere subiectivă sau obiectivă; a critica; a certa; a trage la răspundere pe cineva de ceva; a condamna.

Rezultă că, atunci când judeci, ai o părere proastă despre cineva. A judeca, are o conotaţie negativă.

Cu alte cuvinte, poţi spune, dacă nu ţinem noi cu noi, atunci cine?

Bine, bine, dar nu într-atât încât să nu ne facem niciodată “mea culpa” şi să nu ne corectăm niciodată, crezând că noi nu avem nimic de corectat.

A judeca, mai înseamnă şi a discerne lucrurile bune, de cele rele, a avea un discernământ bun, spiritual.

Poţi să “judeci”după dreptate, cercetând lucrurile, deosebind lucrurile bune de cele rele, având un bun discernământ.

În acest verset, Iisus Hristos nu ne interzice să avem o judecată dreaptă, dimpotrivă, el ne încurajează să deosebim binele de rău şi să cumpănim bine lucrurile, adică să avem un bun discernământ.

Iisus Hristos când spune: “să nu judecaţi, căci cu ce judecată veţi judeca, cu aceea veţi fi judecat!” de fapt, se referă, la judecata nedreaptă faţă de aproapele nostru, pe care îl învinuim, spre exemplu, de ceva, să zicem că a încălcat o lege, pe care altădată am încălcat-o şi noi, însă poate nu ne mai aducem aminte că am făcut aşa ceva sau negăm total.

Atunci când acuzi pe cineva de ceva, sau îl judeci, fără să ai probe evidente asupra lui, sau chiar dacă ai greşit şi tu, însă “nu-ţi vezi bârna din ochiul tău” încalci grav o lege universală, care spune “după faptă şi răsplată”, sau “culegi ceea semeni”.

Să nu crezi că dacă ai judecat strâmb, vei fi ocolit de judecata personală. Cu ce măsura ai judecat, cu aceeaşi măsură vei fi judecat!

Ar trebui să ne autoobservăm pe noi înşine şi să ne stăpânim impulsul de a mai judeca pe cineva.

Ar trebui să terminăm cu făţărnicia de a vedea paiul din ochiul altuia, atunci când noi înşine avem o bârnă într-al nostru.

Cu această ocazie, ar trebui să petrecem mai mult timp “în oglindă” şi aşa vom descoperi bârna din ochiul nostru.

Dacă judecăm pe alţii în aceleaşi lucruri pe care le facem şi noi, atunci judecata lui Dumnezeu faţă de noi va fi potrivit cu adevărul şi ne va răsplăti potrivit faptelor noastre.

Orice judecată cu privire la aproapele nostru se întoarce împotriva noastră. Iisus Hristos a spus că, în ziua judecăţii: din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Aşadar, nu te grăbi să judeci pe aproapele tău, ci verifică-te să vezi dacă tu nu faci aceleaşi lucruri. Atunci când judeci, te crezi superior celuilalt.

Dumnezeu ne cere să avem compasiune pentru oameni, în loc de judecată.

Cel care are milă, va avea şi el parte de milă lui Dumnezeu.

Atunci când vrem să ne disculpăm pe noi înşine, spunem ceva de genul: ” Dar nu am spus-o ca pe o judecată, ci ca pe o observaţie!”

Observatie-remarcă, constatare; obiecţie critică; mustrare, dojană, reproş.

Dacă observaţia, sau constatarea e făcută din compasiune şi nu din ego sau făţărnicie, nu greşeşti cu nimic.

Observaţia sau remarca ta pentru cineva, poate fii acceptată drept sfat, dacă vine dintr-o inimă bună, dintr-o voce blândă şi o privire sinceră.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *