O alta gaselnita a “dezvoltarii personale”: nu trebuie nimic!

O alta gaselnita a “dezvoltarii personale”: nu trebuie nimic!

Dec 14
Apreciaza postarea si da mai departe...

Este un trend la modă “să te dezvolţi personal”. A apărut o întreagă industrie a dezvoltării personale şi a spiritualităţii care propagă tot felul de concepte “soft”, metode de marketing, sâcâitoare, care nu au nici o legătură cu realitatea şi cu schimbarea profundă a omului.

De fapt, cei care au introdus cel mai mult aceste noţiuni sunt trainerii, sau cei care lucrează în vânzări şi care doresc să maximizeze profitul afacerii lor.

Poate nu în sens larg, însă în spatele accepţiunii de dezvoltare personală se află un motiv pecuniar, adică: cum să câştigi mai mulţi bani, cum să îţi maximizezi profitul companiei cu minim de efort, cum să convingi pe oricine de orice, cum să-ţi “ameţeşti” cumpărătorii din câteva cuvinte şamd.

Această dezvoltare personală, de cele mai multe ori, nu are nici cea mai mică legătură cu schimbarea profundă a omului.

Oamenii nu se pot schimba peste noapte doar pentru că unii “dezvoltatori personali” au spus nişte cuvinte pompoase, ci numai dacă ei înşişi au luat în mod efectiv decizia de a se schimba din interior şi de a merge singuri pe drumul autocunoaşterii.

Acest drum l-am parcurs şi eu, singură, învăţând din propriile experienţe, observând ce se întâmplă dacă nu mai recurg la automatisme, alegând să privesc viaţa din alte unghiuri, prin studiu intens, prin observarea realităţii şi autobservare, etc.

De obicei înveţi din experienţele personale şi ale celor apropiaţi (atunci când eşti în calitate de observator şi tragi învăţăminte din greşelile altora) “lovindu-te cu capul de pragul de sus al uşii până te doare”.

De obicei, până nu simţi suferinţa în mădularele tale, până nu te-ai săturat îndeajuns de suferinţă, nu vei face nici un pas, vei continua să faci mereu aceleaşi greşeli, dând vina pe alţii, repetându-le la nesfârşit, dar dorindu-ţi, bineînţeles, succes, sănătate şi prosperitate, doar, doar, Providenţa se va îndura de tine.

Bineînţeles, nu e treaba Providenţei, ci e treaba ta să schimbi ceva la tine. Dacă nu-ţi mai place ceva, schimbă scenariul, schimbă ceva, dacă vrei să-ţi fie bine.

Divinitatea te-a înzestrat cu dorinţă, voinţă, curaj şi conştiinţă. Şi cu multe alte lucruri. Dă-ţi seama singur(ă) de asta.

Şi cum spuneam, sunt aşa zişii consilieri de dezvoltare personală care îi învaţă pe oameni să elimine cuvântul TREBUIE din vocabular pentru că nu trebuie NIMIC.

Ţin să-i anunţ pe aceşti “dezvoltatori personali” că acest cuvânt TREBUIE se află în dicţionarul limbii române şi dacă este în dicţionar, ACEST CUVÂNT ARE ROSTUL LUI.

Faptul că abordez acest subiect este din cauză că, săptâmâna trecută un coleg “dezvoltat personal”, într-o discuţie, mi-a făcut observaţie când am folosit cuvântul TREBUIE, spunându-mi ironic că nu ştiu nimic (culmea, el având impresia că ştie totul, sau mai bine zis EGOUL LUI) pentru că de fapt nu trebuie nimic.

Mi-a mai spus că el şi-a educat fetiţa spunându-i că nu trebuie nimic şi să nu folosească cuvântul “trebuie”. Tot el, în infatuarea lui, mi-a mai spus că pământul este plat şi că el are dovezi pentru asta, în schimb eu nu am nici o dovadă pentru ceea ce spun.

La un moment dat, am polemizat cu el, deşi nu trebuia să fac asta. Şi eu mai greşesc, tot timpul e de învăţat câte ceva. Totul e să fii receptiv la ce te învaţă viaţa. Deşi vroiam să pun capăt discuţiei (care de altfel nu ducea nicăieri) şi în ciuda faptului că gândeam să nu mai vorbesc deloc despre acest subiect cu această persoană, totuşi am continuat, încercând să-l fac să înţeleagă şi punctul meu de vedere.

Ei bine, de înţeles nu era posibil, a continuat să se dea ţanţos în opiniile sale, m-a sâcâit verbal cu teoriile lui de 2 lei, eu m-am enervat şi stresat (pentru că nu mi-am ascultat vocea interioară să nu mai continui) şi am ieşit vampirizată şi cu dureri de cap din această situaţie.

Mi-am făcut-o cu mâna mea, cum ar spune o vorbă din popor. Cu oamenii de genul în care EGOUL ŢIPĂ TARE: EU AM DREPTATEEEE! nu te pui, întrucât nu ajungi la nici un rezultat.

Sunt oameni care oricât ai polemiza cu ei, aceştia se aud doar pe ei şi nu le pasă de ce cred interlocutorii lor. Nu te pui cu Gică Contra, dacă nu vrei să îţi strici ziua.

Dacă ai un astfel de coleg, şef, sau pe cineva în familie care seamănă cu acest personaj, încheie repede discuţia şi du-te la treburile tale.

“Scuze, am foarte multă treabă şi nu mai pot continua conversaţia cu tine. Crede ce doreşti!” Dacă nu spui aceste cuvinte, nu vei scăpa de el. Vampirii te storc de energie şi te trezeşti că ţi-a întors ziua pe dos şi nu ştii din ce cauză.

Egoul unor astfel de oameni se hrăneşte cu energii joase şi caută să găsească victime. Dacă te laşi victimizat, e la latitudinea ta.

Mi-am luat încă o dată angajamentul să nu mai intru în astfel de polemici cu astfel de oameni, şi sper să mă ţin de cuvânt.

Şă revenim la cuvântul TREBUIE. Personajul menţionat mai sus a spus că şi-a învăţat fiica să nu mai spună Trebuie.

Nu ştiu ce vârstă are fiica acestuia, dar, cu siguranţă, nu cred că i-ar conveni acestui personaj ca fiica lui să vină acasă de la şcoală şi să-i spună că nu vrea să-şi facă temele.

La un moment dat, părintele personaj s-ar înfuria şi i-ar spune acesteia ceva de genul: Treci şi fă-ţi lecţiile!

Atunci fiica sa i-ar răspunde calm şi liniştit: Nu trebuie să-mi fac temele! Chiar tu ai spus CĂ NU TREBUIE NIMIC. Aşa că nu fac nimic pentru că nu trebuie şi nu vreau!

Un alt exemplu ar fi: presupunem că ai un părinte bolnav care are dureri crunte de stomac, sau altceva. Ca să-l ajuţi, tu îi spui: Trebuie să mergi să te vadă un medic! El ţi-ar replica: Nu mă duc, nu trebuie nimic!

Nu-i aşa că nu te-ar mulţumi răspunsul părintelui tău?  Deci, care e faza cu NIMIC NU TREBUIE? Concluzia e că TREBUIE!

Bineînţeles că acest cuvânt se foloseşte în funcţie de context, însă nu trebuie scos din context şi nici să spui că nu trebuie folosit. Vedeţi, vrei nu vrei, TREBUIE FOLOSIT!

O altă expresie tot din “dezvoltare personală” care mi se pare pervertită este: “ACCEPTĂ-TE AŞA CUM EŞTI!”

Iarăşi o expresie generalizată şi pe care oamenii o iau de bună fără să se gândească, doar pentru că a fost spusă de cineva din industria dezvoltării personale sau spiritualităţii.

Să presupunem că ai o persoană dragă care a ajuns la 250 de kg şi nu mai poate ieşi pe uşă din cauza greutăţii corporale. Are obezitate morbidă şi tu îi spui : Trebuie să slăbeşti, nu mai poţi continua aşa, ruinându-ţi viaţa!

Dacă el va raspunde: Nu trebuie Nimic! Ce te faci? Va fi o legumă toată viaţa şi vei avea şi tu de suportat consecinţele ignoranţei lui.

Şi toate pornesc de la faptul că această persoană obeză a auzit pe cineva, un profet mincinos, care i-a spus să se accepte aşa cum este.

Sau, adolescenţii (şi nu numai ei) îşi fac SELFIE, mai ales fetele. Aceastea se filmează în timp ce se uită în telefonul mobil şi se admiră pe ele ţuguindu-şi buzele.

Am constatat că, în general, părinţii stau liniştiţi şi se consolează cu faptul că aşa fac toate adolescentele şi nu e nimic rău în asta.

Şi, NU TREBUIE să ia măsuri pentru aşa ceva.

Toţi iau aceasta ca pe un gest nevinovat, deşi psihologii şi psihiatri spun că nevoia obsesivă de a face selfie-uri este o boală psihică ( Vezi cercetările Asociaţiei Americane de Psihiatrie).

Dacă îi spui unui părinte că copilul său are obiceiuri ciudate, se va înfuria, replicându-ţi în faţă că copilul lui nu are nimic şi ţi-ar spune să îţi vezi de treaba ta.

Aşa sunt cei mai mulţi părinţi români. Nu sunt obiectivi când vine vorba de propriul lor copil, în schimb văd defectele copiilor altora.

De vină cine credeţi că este? Categoric EGO! Fără EGO nu am mai fi NOI, întrucât nu ne place să fim Zen, în schimb ne place suferinţa care e caracteristică Egoului. Ne place să negăm faptul că am avea vreodată nevoie de ceva. NU TREBUIE, când de fapt TREBUIE să luăm măsuri în ceea ce ne priveşte pe noi înşine şi cei dragi ai noştri.

O altă polemică care văd că se poartă pe reţelele de socializare: ce vrem SPITALE sau CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI? Pro sau contra SPITALE SAU BISERICI? Ce e mai de folos?

Majoritatea, care sunt obişnuiţi cu suferinţa (EGO întreţine suferinţa) doresc SPITALE. Pentru oamenii concentraţi pe boală şi nu pe sănătate şi prevenţie e de neconceput să nu aibă unde să se interneze în cazul în care şi-au şubrezit sănătatea, cu voie sau fără de voie.

În schimb, un om cu adevărat credincios preferă BISERICA pentru că acolo omul îşi găseşte liniştea, pacea minţii şi a sufletului şi ştie că CEL MAI MARE MEDIC este ÎNSUŞI DUMNEZEU şi că el poate face miracole.

Dacă eşti ancorat cu adevărat în spiritualitate ştii că “NIMIC NU ESTE INCURABIL. PUTEREA DIVINĂ AJUTĂ ŞI VINDECĂ.”(Bruno Groning)

Dacă eşti centrat în EGO (sinele fals) atunci eşti pesimist, nu crezi în vindecarea pe cale spirituală şi îţi doreşti mai multe spitale, ca unica posibilitate de a te vindeca de suferinţele şi bolile tale.

Fiecare alege cum să gândească şi cum să acţioneze potrivit nivelului său de conştiinţă. Pentru ce alegi, sau ai ales, nimeni nu e vinovat pentru asta. Tu eşti personajul principal din viaţa ta şi alegi să trăieşti în cunoştinţă sau necunoştinţă de cauză.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *