Oameni obositi de atatea griji

Oameni obositi de atatea griji

May 05
Apreciaza postarea si da mai departe...

Trăim într-o lume în care viaţa devine tot mai aspră şi lucrurile se complică tot mai mult. Credeam că tehnologia, modernismul, era informaţională, vor simplifica mult lucrurile şi traiul nostru va deveni mult mai uşor.

Dar, e doar o iluzie! Suntem mai obosiţi ca oricând! Muncim la fel de mult, poate chiar mai mult şi adesea fără ca munca noastră să aibă un rezultat sigur; avem mai multe “nevoi” decât ar fi nevoie şi, deşi timpul s-a scurtat considerabil ( chiar dacă ceasornicul arată tot 24 de ore ajungând de fapt la 16 ore), încercăm să umplem un spaţiu de timp, care practic nu mai există.

Suntem ca într-un furnicar, adică o mulţime de oameni care mişună ici-colo, care aleargă spre nu ştiu ce şi nu ştiu unde, neavând un scop sau o traiectorie precisă în viaţă. De fapt, nici nu înţelegem prea bine ce este viaţa şi de ce suntem pe pământ.

Acum 25 de ani, erau acele casete video unde imaginile puteau fi derulate înainte sau înapoi iar oamenii suprinşi în derulare se mişcau cu repeziciune, cu viteză maximă.

Aşa îmi imaginez eu că am ajuns să fim: într-o mare roboteală, în viteză, pe pilot automat. Şi nu prea înţeleg de ce şi pentru ce am devenit aşa.

“Roboteala” fără rost naşte griji, grijile nasc probleme; problemele duc la alte probleme şamd.

Şi culmea, într-o ţară în care industrie nu mai există, agricultura la fel, nici comerţ de calitate( mai mult de speculă), poate doar servicii, noi românii muncim atât de mult şi, de cele mai multe ori, fără sens; mulţi dintre noi chiar acceptăm o retribuţie mică pentru o astfel de muncă.

Din ce realizez eu, am ajuns o ţară de birocraţi, unde “manevrăm” nişte hârtii, pe fondul unor legi confuze, pe nişte servicii de cele mai multe ori deplorabile. De asta avem atâtea “office buildings”( clădiri de birouri), unele chiar “sky scrapers” (zgârie nori) cum am văzut în zona de metrou Aurel Vlaicu, în jurul mall Promenada.

Mi-am pus această întrebare: Oare unde se duce atâta lume, în fiecare dimineaţă, în special pe magistrala Unirea II spre Pipera? Pentru că nici nu mai există cu adevărat zone industriale, cu fabrici şi uzine; dar, desigur, există aceste “OFFICE BUILDINGS” care nu ştiu ce “întreprinderi” înglobează în ele şi ce activităţi de primă necesitate desfăşoară acestea pentru ţara noastră.

De fapt, munca desfăşurată (peste 80%) în aceste clădiri de birouri sunt exact cum am spus mai sus: de manevrat hârtii, de “consulting”, de “recrutare”, comerciale (care vând produse de care nu avem neapărată nevoie-alimente, băuturi cu E-uri, produse toxice (telefoane, gadgeturi, etc), firme de contabilitate ( O PUZDERIE!!!) şi de avocatură sau notariate, la fel de ne necesare şi acestea.

Dacă am avea o viaţă simplă, nu ar mai fi nevoie de atâtea produse şi servicii care nu sunt neapărat necesare. Alte construcţii la fel de puţin necesare sunt mallurile; sunt atât de multe şi se construiesc în neştire.

Dacă nu ne-am arăta atât de interesaţi de ele, poate nu s-ar mai construi atâtea centre de tocat bani: valabil şi pentru cazinouri, pulic bet( jocuri de noroc), farmacii ( dacă am fi mai cumpătaţi, nu ne-am mai îmbolnăvi aşa des şi nu am apela la ele), bănci

(dacă am avea aspiraţii mai cumpătate şi tentaţii mai puţine, nu ne-am mai împrumuta) etc.

Însă, se pare că modernismul merge mână în mână cu snobismul. Nu ne limităm la lucrurile strict necesare traiului zilnic, ci dimpotrivă, avem aspiraţii exagerate, suferim de grandomanie.

Ne dorim să fim importanţi prin lucruri : cu casa, vila, maşina, cu smartphone-ul, cu alte gadgeturi; cu poziţia socială, cu conturile din bancă, sau alte exagerări ale Egolui nostru.

Asta înseamnă că ne dorim mai mult decât ne trebuie: mâncăm mai mult şi în general alimente slabe calitativ (se vede asta în supermarketuri), plătim mai mulţi bani pentru “mofturi”(cluburi, produse sau excursii de fiţe, case impozante, maşini scumpe, altele).

MAI MULT ŞI ÎN STIL MARE. De fapt, mai mult înseamnă şi MAI MULTE GRIJI, MAI MULTE PROBLEME. Avem impresia că suntem “cineva” dacă AVEM LUCRURI dar, numai sufletul din noi ştie cu adevărat cum ne simţim de fapt, pentru că el este barometrul nostru.

Dacă ne-am opri un pic să îl ascultăm, ne-am opri un pic mai mult din a asculta exagerările Egoului nostru şi bolboroseala obositoare a minţii noastre.

Am fi capabili să ne punem întrebarea: Oare unde duc toate aceste osteneli? Şi pentru ce atâtea griji şi zbatere inutilă?

Pentru un anumit număr de ani, care îmi sunt sortiţi să îi am în această viaţă, oare scopul nu este să fiu CU ADEVĂRAT FERICIT(Ă)?

Fericirea nu este dată de lucruri, ci de viaţa simplă trăită după principiile lui Dumnezeu. Acum înţeleg de ce Iisus Hristos, învăţătorul şi Mântuitorul nostru, insistă asupra renunţării la griji şi probleme. El spune să nu ne îngrijorăm de nimic şi să îi cerem ajutorul Lui; să căutăm Împărăţia Lui şi toate celelalte lucruri de care avem nevoie ni se vor da pe deasupra.

Nu deageaba, învăţăturile Sale sunt legate de grijile omeneşti. El a ştiut dinainte unde va ajunge omul: prins în plasa grijilor, copleşit de acestea şi fără scăpare din ele. Culmea că multe din grijile omului sunt inutile.

Viaţa este mai mult decât hrana, trupul, îmbrăcămintea sau alte lucruri pieritoare. A te îngrijora înseamnă LIPSĂ DE CREDINŢĂ.

A presta o muncă mai mult decât poate îndura corpul tău e şi asta o lipsă de credinţă; înseamnă că nu Îl crezi pe Cuvânt când spune să nu ne îngrijorăm în legătură cu ziua de mâine; că El poate împlini nevoile noastre de bază.

De ce am avea nevoie de mai mult? Ca să cădem în extrema cealaltă? A bogăţiilor deşarte?

Tocmai pentru a nu cădea în această capcană, El ne îndeamnă să trăim o viaţă simplă şi să ne odihnim în El, căci doar prin El avem pace sufletească şi nu prin lucruri materiale.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *