Oau! Tinerii nostri citesc!

Oau! Tinerii nostri citesc!

Mar 23
Apreciaza postarea si da mai departe...

Îmi place foarte mult să circul cu metroul, nu numai pentru că este un mijloc de transport practic şi rapid, dar şi pentru că îmi dă posibilitatea să observ oamenii.

Ca să ajungi să te cunoşti mai bine sau să îi “cunoşti” şi să îi înţelegi pe ceilalţi, cea mai bună metodă este observarea directă şi desigur, prin comunicare.

În metrou, nu am cum să comunic cu oameni pe care nu îi cunosc ( deşi câteodată mi se întâmplă şi asta), dar pot să îi privesc şi să îi observ.

Eu consider că e un lucru minunat aceasta şi chiar este mult mai bine decât dacă aş circula cu propria maşină, desigur, cu condiţia să nu călătoresc la ore de vârf, când aglomeraţia este foarte mare şi epuizantă.

Dintotdeauna mi-a plăcut să “citesc ” pe chipurile oamenilor ( durere, tristeţe, bucurie, mulţumire sau resemnare), să îi văd cum se manifestă în funcţie de temperament, caracter, cei 7 ani de acasă poate, gălăgios sau ostentativ din nevoia  acută de atentie, să “ghicesc” chiar după gesturi, comportament sau îmbrăcăminte, dacă sunt persoane naturale sau doar “măştile” lor, ce anume  scot în relief prin gesturi sau comportamente, altele.

Îmi place să observ toate acestea mai mult dimineaţa, când sunt mai detaşată şi mai dispusă de a privi realitatea din jurul meu.

Noi, oamenii, suntem legaţi, unii de ceilalţi, ca într-o pânză de păianjen, chiar dacă aparent nu ne cunoaştem între noi.

În primul rând suntem legaţi prin acelaşi Spirit etern care sălăşluieşte în noi, pentru că toţi provenim din aceeaşi Divinitate.

Ca o paranteză (ca să vă demonstrez cât de legaţi suntem unii de alţii), poate aţi observat, dar poate nu v-aţi gândit în această manieră, că atunci când un om suferă, sau este abătut ori îndurerat, automat şi noi, într-un fel, devenim parcă mai trişti sau la fel de abătuţi, având parcă părere de rău pentru ceea ce  i se întâmplă omului respectiv. Sau simţim aceeaşi bucurie şi ne înseninăm feţele sau ne schimbăm atitudinea, devenind mai pozitivi, dacă în faţa noastră este un om fericit, entuziast, optimist.

Şi multe alte exemple. Dar să revin la subiectul de mai sus.

În această dimineaţă, în timp ce făceam transbordarea de la o staţie de metrou la alta,  am fost plăcut surprinsă să observ mai mulţi tineri până  în 30 de ani ( vreo 12 la număr) care aveau cărţi de citit ( tipărite sau cărţi electronice) în mână, în locul telefoanelor smart cu touch screen folosite ca mijloace de pierdere a timpului pe durata călătoriei către locul de muncă.

Mi s-a părut genial că tot mai mulţi tineri sunt pasionaţi de lectură şi nu risipesc timpul în van, ci dimpotrivă, îl valorifică într-un mod atât de plăcut şi util totodată.

Erau mai mult fete, dar am observat şi 2 băieţi care citeau cărţi, ceea ce este un lucru foarte bun. Se ştie că băieţii, în general, sunt mai “tehnici” dar asta nu este un motiv ca să nu citească pentru a fi mai elevaţi.

Mi s-a părut un lucru minunat, mai ales că eu am încredere în această tânără generaţie, care poate să vină cu o schimbare radicală în atitudine şi în gândire, dar şi pentru faptul că tinerii pot “mişca” lucrurile în sensul bun, iar entuziasmul, inteligenţa şi creativitatea lor pot să aducă un nou reviriment, o înviorare, atat în ceea ce priveşte economia, starea societăţii, în toate domeniile de activitate.

Desigur au fost perioade când era aproape imposibil să nu observ că din 10 oameni asezaţi pe scaune, mai mult de jumătate aveau telefonul mobil în mână, jucând jocuri sau butonând în neştire tastele acestuia.

Faptul că tinerii noştri citesc, reprezintă un semn că noi, ca ţară, ne aflăm pe o cale ascendentă şi constituie un mare avantaj pentru cultură şi activităţile educative.

Pentru că tinerii noştri aleg să folosească şi să valorifice timpul atât de preţios la maxim, investind în dezvoltarea lor personală şi spirituală, constituie un mare atu pentru viitorul nostru ca popor, ca naţiune.

Eu sunt genul de persoană care am tot timpul în geantă câte o carte sau mai multe. Când trebuie să călătoresc, chiar o staţie sau două, îmi place să scot cartea şi să citesc. Mi s-a întâmplat chiar să fiu atât de absorbită de lectură, încât uneori am uitat să cobor în staţia respectivă.

Dragostea pentru cărţi a fost dintotdeauna foarte mare. De mică mi-a plăcut să scriu şi să îmi împărtăşesc gândurile prin scris. Aşa am ajuns să scriu cărţi, la rândul meu. Îmi place să citesc, să observ, să experimentez şi apoi să împărtăşesc din cunoştinţele mele mai departe.

Consider că niciodată costul cărţilor nu e atât de mare, mai ales atunci când pui în balanţă bogăţia de informaţii şi învăţăturile bune pe care ele le oferă.

Întotdeauna îmi aleg cărţile cu care rezonez. Atunci când mă hotărăsc să iau din raft o carte, îmi place să o răsfoiesc şi, primul lucru la care mă uit este stilul în care este scrisă acea carte. Dacă scrisul este lin, curgător, exprimarea este simplă, plină de farmec, iar tot ceea ce este redat în carte este din experienţa autorului, atunci acea carte este pentru mine.

Cărţile au şi ele energia lor. Ele poartă vibraţia autorului. Dacă a fost scrisă din suflet se va simţi acest lucru.

Îmi place că putem învăţa unii din experienţa celorlalţi.

Cărţile sunt şi vor fi ghidul nostru către cunoaşterea noastră personală şi a realităţii în care trăim.

Ca să înţelegi, trebuie mai întâi să dobândeşti cunoaştere. De unde anume? Din CĂRŢI ŞI DIN EXPERIENŢELE PERSONALE.

Un om informat este un om bogat. Un om informat este, de asemenea, mai greu, chiar imposibil de manipulat.

Când citeşti sau te instruieşti, faci acest lucru şi pentru că nu vrei să fi doar ” unul dintr-o mulţime”.

Ceea ce este îmbucurător, este faptul că, tot mai mulţi oameni ajung să fie ei înşişi exemple de urmat pentru semenii lor.

Aceasta şi pentru că au refuzat să fie simpli roboţi sau doar să fie “unii dintr-o mulţime”.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

0 comments