Omul nu traieste numai cu paine

Omul nu traieste numai cu paine

Dec 20
Apreciaza postarea si da mai departe...

Mergem în continuare pe firul învăţăturilor lui Iisus Hristos şi astăzi am ales să desluşim versetul din ev.Matei 4:3-4, în care El a spus:

“Ispititorul s-a apropiat de El şi i-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.

Drept răspuns Iisus i-a zis: Este scris: “Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt din gura lui Dumnezeu.”

După cum observăm în acest verset, Satan are în vedere nevoile de bază pentru ispitirea lui Iisus, pentru că ştie că fără mâncare şi apă, omul nu ar putea trăi, deci nici măcar Omul Iisus.

El nu s-a gândit, în întunecimea minţii lui, că ar putea fi învins, dacă recurge la o astfel de ispitire, întrucât Iisus, fiind în acest corp alcătuit din carne şi oase, nu va putea să reziste nemâncat şi nebăut.

Însă, nu i-a mers, iar Satan încasează o nouă înfrângere, întrucât, spre deosebire de el, Iisus ascultă de Tatăl Ceresc şi îi demonstrează că, dacă îl ai pe Tatăl Suprem alături, nimic nu este imposibil şi e de ajuns să fii în viaţă, conectat la El.

Tatăl Ceresc a hrănit cu mană cerească sute sau mii de evrei în drumul lor prin deşert spre ţara promisă.

Mana era o hrană miraculoasă căzută din cer, care mai era numită pâinea din cer.

Cercetătorii din timpurile noastre au fost destul de curioşi să afle ce conţinea această mană şi au descoperit că, odată cu roua, cădeau din cer un soi de seminţe albe şi strălucitoare şi dulci ca mierea.

Fiecare om trebuia să culeagă doar cât avea nevoie, ca să ajungă la toţi. Unii, măcinau acele seminţe, făceau turte, iar alţii, le fierbeau.

Însă, cei care se lăcomeau şi luau mai multe seminţe, acestea se umpleau de viermi.

Acest fapt arată că Dumnezeu dorea ca oamenii să se mulţumească cu strictul necesar, fără excese, care putea să îi strice la minte şi la trup.

Prin aceasta, El dorea ca oamenii să aibă moderaţie, răbdare, smerenie şi credinţă.

Numai astfel, oamenii învăţau să nu fie lacomi, zgârciţi, să nu adune mai mult şi să împartă cu ceilalţi.

Iubirea lui Dumnezeu era peste toţi şi nemărginită pentru fiecare în parte.

Această hrană miraculoasă este un simbol spiritual al iubirii şi generozităţii.

Acestea fiind spuse, Iisus a demostrat pe propria piele că mâncarea nu este totul, ca să supravieţuieşti în viaţa aceasta.

El nu a mâncat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Prin acest post, el ne-a arătat că se poate renunţa la o activitate exterioară, aceea de a mânca şi de a bea şi s-a dăruit pe sine lui Dumnezeu, detaşându-se de lucrurile materiale.

El a mai spus: ” Mâncarea mea este să fac Voia Celui care m-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.”

Haideţi acum să ne uităm la oamenii din zilele noastre şi să ne răspundem la întrebarea:

Oare, câţi oameni l-ar lăsa pe Dumnezeu pe locul al doilea, sau ar renunţa definitiv la El, ca să supravieţuiască, având hrană şi lucruri materiale?

Probabil că foarte mulţi. Simplu fapt de a trăi, presupune să-ţi satisfaci necesităţile de bază, cele fiziologice şi după aceea şi altele.

Oare, câţi oameni îl pun pe primul plan pe Dumnezeu şi îşi spun: “Omul nu trăieşte doar cu mâncare, ci cu orice cuvânt care vine de la Dumnezeu”?

Omul trăiește și cu pâine, este adevărat, dar nu peste Voia lui Dumnezeu, sau mai bine spus, împotriva Voii lui Dumnezeu.

Satan, când i-a spus, că Iisus poate să facă pâni din pietre, s-a referit la faptul că El este Fiu de Dumnezeu şi putea să facă aceasta.

De fapt, el dorea să îl ispitească pe Omul Iisus ca să nu facă Voia lui Dumnezeu şi să decadă aşa cum a decăzut şi el.

Observăm că El nu numai că nu a decăzut din starea de Fiu de Dumnezeu, ci dimpotrivă, i-a dat lui Satan o lecţie pe măsură.

Revenind la noi, oamenii, care suntem acum în trupuri umane, putem deduce de aici că hrana spirituală este mai importantă decât hrana materială.

Atâta timp cât vom căuta idoli falşi la care să ne închinăm (bani, averi, posesiuni materiale, faimă, cariere, etc) vom suferi mereu de foame şi de sete.

Singurul mod prin care ne putem potoli foamea şi setea este să ne oferim viaţa şi întreaga fiinţă lui Dumnezeu.

Asta înseamnă să ne conducem viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu.

“Rămâneţi în mine, iar Eu voi rămâne în voi”, adică să rămânem mereu conectaţi la Dumnezeu şi nu vom duce lipsă de nimic. Doar să facem Voia Lui.

Desigur, este crucial să mâncăm şi să bem, atunci când ne este foame şi sete, însă să nu exagerăm cu mâncarea, cu băutura, nici cu lucrurile materiale.

Mai ales, că suntem în această lume, însă nu aparţinem acesteia. Suntem temporar aici, pe Planetă, avem o misiune şi nişte lecţii de învăţat.

Oamenii care se ataşează de bunurile lumeşti, de lume, în general, au numai de suferit. Aşa apar bolile, prin ataşarea sufletului de lucrurile materiale, specific umane.

Pentru aceştia, viaţa va fi totdeauna un calvar. Le va fi întotdeauna “foame şi sete” şi nu se vor sătura niciodată, pentru că au decăzut şi pentru că au pus pe primul plan supravieţuirea şi nu cuvintele şi învăţăturile sănătoase, hrana lui Dumnezeu.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *