Respectul copiilor fata de parinti si vice versa

Respectul copiilor fata de parinti si vice versa

Aug 19
Apreciaza postarea si da mai departe...

Am cateva cunostinte pensionari care desi primesc pensia de batranete intrucat indeplinesc conditiile pentru aceasta (anii de vechime si limita de varsta) ei continua sa munceasca in loc sa se relaxeze.

Desigur, majoritatea invoca faptul ca au o pensie foarte mica si nu reusesc sa isi acopere cheltuielile, mai ales ca mai mult de un sfert din acestea o reprezinta cheltuielile cu medicamente.

Unii din ei mai sunt ajutati de copii, insa cei mai multi nu doresc sa apeleze la acestia, la rude sau prieteni pe motiv ca toti au poverile si obligatiile lor.

Altii au o pensie medie, suficienta, dar continua sa lucreze pentru ca au anumite datorii care ii impovareaza (spre exemplu diverse imprumuturi sau datorii la banci) sau vor sa isi ajute copiii din punct de vedere financiar.

In opinia mea, e nefiresc ca dupa ce 75% din viata ti-ai petrecut-o muncind inca din adolescenta, sa continui sa iti petreci si celelalte 25 % in acelasi fel, mai ales ca la varsta inaintata nu prea iti mai permite sanatatea si nu stii cat mai ai de trait.

Si astfel, omul timpurilor noastre ajunge sa traiasca doar ca sa munceasca desi nu se alege cu nimic de pe urma vietii sale, intrucat nu ia nimic cu el dincolo de moarte.

A trait ca si cum n-ar fi trait niciodata, daca intentia sa permanenta a fost doar de supravietuire, sau din contra doar de imbogatire cu tot mai multe lucruri materiale.

Multi spun ca muncesc ca sa acumuleze lucruri (case, masini, mobile, lucruri, terenuri, etc) pentru copiii lor, care in speta nu doresc cu ardoare averile parintilor lor, nu le impun nimic acestora, ci doresc doar sa fie lasati in pace si sa isi urmeze drumul lor.

Asa simt in general copiii care nu s-au lasat “deturnati” de la calea lor de catre parinti, nu se considera “vinovati” pentru poverile si munca asidua a parintilor lor, sunt independenti si doresc sa isi indeplineasca menirea lor, iar succesul sa le apartina in totalitate.

La acestia n-a mers “vaicareala parintilor” pe motiv ca au facut totul pentru ei si drept urmare copiii trebuie sa suporte impunerile si obiectiile lor, chiar si in viata lor personal-sentimentala dupa maturitate.

E ca atunci cand obligi pe cineva sa iti primeasca cu forta cadoul, dupa care ii reamintesti tot timpul cat de dragut ai fost tu cu persoana respectiva si ii reprosezi ori de cate ori aceasta nu pare demna de atitudinea ta si de cadoul tau.

Copilul curajos, independent, intuitiv, creativ, perseverent, care isi traieste propriile experiente si invata din propriile lectii de viata este tipul de copil benefic pentru o familie si pentru societate.

Acesta va reusi in tot ce isi va propune pentru ca a invatat sa treaca singur peste obstacole si a considerat intotdeauna ca intentia si vointa sunt ale sale, iar puterea si forta se afla in el.

El cere bani parintilor poate la inceput, ca un imprumut, pentru ce intentioneaza sa faca ca si activitate, in rest nu are nevoie decat de incurajarea acestora si sa fie mandri de el.

La polul opus, sunt copiii care nu si-au luat viata cu putere in propriile maini si depind in continuare de parinti, acceptand conditionarile si obiectiile acestora in toate aspectele vietii lor.

Poate sunt copii bine intentionati, ascultatori dar care nu s-au putut desprinde de parinti si nici nu s-au putut opune restrictiilor acestora. Sunt ca si marionete pentru acestia.

Pentru ca nu au o locuinta stau la parinti, pentru ca nu au un job ( dar nici nu cauta sa se angajeze cu adevarat in orice fel de munca) depind de banii parintilor, in concluzie sunt copii care s-au lasat pe tanjeala, s-au lasat dominati de parintii lor, care inca ii mai considera a fi ca niste copii mici, neputinciosi, care nu se descurca fara interventia lor.

“Lasa mama, tata, ca fac eu totul pentru tine. Doar sa nu imi aduci fata, sau baiatul nepotrivit cu care nu sunt de acord pentru casatorie”. Stai la mine, ca iti e bine, doar pentru tine m-am spetit si ma spetesc o viata intreaga ca sa nu iti lipseasca nimic. Tu pune mana si invata, du-te la facultate (de multe ori cea impusa de mama sau tata) ca iti dam noi toti banii de care ai nevoie si pentru micile distractii cu prietenii si colegii”.

De la banii de facultate si de buzunar se ajunge uneori la masini sau apartamente, alte bunuri, gadgeturi de ultimul timp, tot felul de asa zise “daruri” ale parintilor pentru progeniturile lor. Acestia doar sa faca ce le zic ei si cum vor ei, pe masura darurilor primite.

Si uite asa, acest tip de copii ajung sa isi consume viata intr-un mod parazitar si ma intreb daca aceasta mai e viata, fara nimic semnificativ pentru care sa traiesti, ci doar o viata umpluta de bunuri materiale si distractii, sau alte banalitati.

De multe ori acesti copii nu-si respecta parintii si sunt nepoliticosi cu acestia. Daca ma gandesc bine, acesti copii ii considera pe parinti un fel de sclavi ai lor care fac si desfac lucruri pentru ei. Pe buna dreptate, asa i-au invatat, punandu-le la dispozitie mai mult decat confort, chiar lux si traiul in puf pentru care nu au de ce sa le multumeasca parintilor.

Sufletul lor e gol, viata lor e searbada si lipsita de satisfactii, talentele, creativitatea si abilitatile lor inexistente, caci vointa si puterea lor au fost inabusite.

Ei n-au facut nimic de care sa fie mandri de propria viata. Si acum toate emotiile negative, dispretul si lipsa de respect se intorc impotriva parintilor lor.

Mai degraba sunt respectati parintii care nu isi cocolosesc copiii si care ii lasa sa-si ia singuri zborul in viata la maturitate, prin sfaturi si indrumare atunci cand li se cer.

Pana cand copilul lor a implinit 18 ani, parintii au avut suficient timp sa se ocupe de trupul si sufletul copilului lor si sa il pregateasca pentru adevarata sa viata dupa majorat.

De respect au parte parintii care au actionat in acest mod, dar si parintii procedand in acest fel si-au respectat copiii pregatindu-i pentru viata.

Nu acelasi lucru pot spune despre cealalta categorie de parinti care, spun ei, au oferit toata munca si agoniseala lor pentru odrasla lor, neavand odihna nici la batranete, intervenind de fiecare data in viata copiilor lor si nelasandu-i pe acestia sa isi invete propriile lectii si misiunea pentru care au venit in aceasta viata.

G.S

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *