Romania mea frumoasa cu oamenii frumosi din ea!

Romania mea frumoasa cu oamenii frumosi din ea!

Nov 30
Apreciaza postarea si da mai departe...

Pe 1 decembrie 2019 este ziua ţării mele şi se împlinesc 101 ani de ROMANIA MARE!

Sunt româncă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că a ales să mă nasc în această ţară.

Îi mulţumesc pentru toţi OAMENII FRUMOŞI care trăiesc pe aceste meleaguri, pentru nobleţea lor sufletească şi pentru forţa lor interioară de a trece cu bine peste toate vicisitudinile şi nedreptăţile lumii în care trăim.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că locuiesc într-un colţ de Rai ( ROMANIA= OM ÎN RAI) şi pentru că am drept comoară credinţa creştină şi limba strămoşilor mei, limba română.

Poporul român, de-a lungul secolelor, a fost greu încercat, dar niciodată biruit. Bunătatea, credinţa şi smerenia poporului sunt virtuţi care au făcut ca ţara noastră România să fie mereu protejată de Însuşi Dumnezeu şi de sfinţi şi să aibă parte mereu, chiar în ultimul moment, de ajutor divin.

Însuşi Sfântul Apostol Andrei a păşit pe acest pământ, l-a binecuvântat şi cu toiagul în mână a cutreierat această ţară, descoperind frumuseţile dintre Dunăre şi mare: păduri nesfârşite, munţi şi râuri, câmpii mănoase şi lunci roditoare. El a locuit într-o peşteră în care am fost şi eu, Peştera Sfântului Apostol Andrei şi am băut din izvorul cu apă vie cu acelaşi nume din apropierea peşterii.

Nu întâmplător ziua României Mari este pe 01 decembrie, la o zi distanţă după sărbătoarea creştin-ortodoxă a Sfântului Apostol Andrei.

Rugăciune cu rugăciune, lacrimă cu lacrimă, Sfântul Andrei a zidit Biserica Neamului Românesc, deşi nu i-a fost uşor.

Mai întâi, a învăţat limba şi obiceiurile şi a văzut că acest popor are O INIMĂ BUNĂ ŞI UN SUFLET MARE. Nimeni nu i-a închis uşa atunci când l-a propovăduit pe Hristos.

În scurt timp, sfântul a hirotonit primii episcopi şi preoţi şi aşa avea să se nască un popor de sfinţi.

La plecarea sa din trup, Apostolul Andrei, printr-o scrisoare, a dat ultimile sale sfaturi:

Vin zile grele pentru voi, ca neam creştin! Sunteţi la întâlnirea dintre Occident şi Orient. La mijloc, între materialismul occidental şi mistica orientală. Să aveţi grijă, ce alegeri faceţi. Nu cumva să procedaţi ca acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc… Păstraţi comoara (credinţa şi limba română) aşa cum v-au lăsat-o părinţii şi bunicii voştri. Ţineţi-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!”

Din nefericire, vedem clar spre ce parte a înclinat balanţa poporul român, sau mai bine spus, politicienii pe care poporul i-a ales ca să îl reprezinte: spre materialismul occidental, în care ai grijă mai mult de plăcerile trupului şi ale celor 5 simţuri, asculţi mai mult de minte în loc de inimă, Divinitatea e ceva aiuristic sau aberant, posesiunile sunt mai importante decât sufletul, mândria şi lăcomia sunt la rang de virtute, samd.

Însă, partea bună este că acest popor începe să-şi trezească tot mai mult Divinul din el şi asistăm la un BOOM SPIRITUAL în toată ţara.

Oamenii sunt tot mai dornici să cunoască ADEVĂRUL despre ei înşişi ca fiinţe şi ca neam, căutând singuri răspunsuri din experienţele de viaţă, din cărţi de spiritualitate, Biblie, ca autodidacţi (aşa cum am procedat eu) sau mergând pe o cale spirituală corectă, învăţând de la maeştrii spirituali.

Eu îmi doresc din toată inima ca poporul român să încline balanţa spre ceea ce contează pentru SUFLET şi DUMNEZEIRE.

În primul rând să-şi pună fiecare întrebarea: Pentru ce am venit eu AICI? Cu ce scop? De ce sunt doar temporar în această lume? Care e CASA MEA ADEVĂRATĂ? E normal să strâng atâtea lucruri, funcţii, care să mă domine la un moment dat? Cu ce preţ? Cu ce o să mă aleg având toate acestea la sfârşitul vieţii mele?

E normal să alerg prin viaţă ca un zombi fără conştienţă şi conştiinţă? De ce mă las condus de alţii şi nu îmi ascult sufletul, Dumnezeul interior? Sunt toţi oamenii cu care convieţuiesc într-un areal numit Romania, fraţii şi surorile mele?

Dacă sunt în acest colţ de rai în care am fost pus de Dumnezeu, atunci e important să respect şi să am grijă de acest colţişor, trăind în pace şi prietenie cu toţi fraţii şi surorile mele.

Sunt absolut sigură că, în momentul în care toţi locuitorii acestei ţări îşi vor pune aceste întrebări şi vor găsi răspunsuri la acestea, poporul acesta va ascensiona spiritual şi va prospera folosind credinţa şi graţia divină tot mai mult.

Deocamdată, poporul român este asemeni unui copil care are bunătate, candoare, dar nu are maturitate. E necesar să crească şi să se maturizeze ca să poată discerne binele de rău şi, aşa cum spunea Apostolul Andrei, să facă alegeri bune pentru el şi urmaşii săi.

Deocamdată, mulţi români rătăcesc prin ţări străine, duc dorul de ţară pentru că au ales materialismul occidental în defavoarea sufletului lor.

Încă mai e timp să se întoarcă acasă şi să-şi pună experienţele de viaţă în slujba ţării, pentru viitorul naţiunii din care au venit.

Oriunde ai colinda în Occident nu vei găsi oameni prietenoşi şi ospitalieri ca în România.

Cei mai mulţi străini care ne-au vizitat ţara, au spus că principala resursă a României sunt OAMENII şi doar mai apoi au luat în considerare şi celelalte resurse (munţi, mare, fluviu, soluri, subsoluri, vegetaţie, alte frumuseţi).

Anul acesta am călătorit foarte mult prin ţară şi am rămas surprinsă cât de mulţi oameni frumoşi la suflet şi la chip am întâlnit.

Am să vă relatez câteva experienţe de călătorie, cele mai relevante, care pe mine m-au convins încă odată că oamenii obişnuiţi din ţara aceasta sunt oameni minunaţi.

Am de gând să merg în toate regiunile din ţară şi să simt căldura şi ospitalitatea românească, să văd particularităţile fiecărei regiuni în parte şi de ce nu, să fac un top al ospitalităţii şi bunătăţii românilor.

Prima relatare:

Anul acesta, în a doua zi de Paşte am călătorit la Iaşi. Veneam pentru prima oară în acest oraş şi nu cunoşteam pe nimeni în mod special.

În avion, am intrat în vorbă cu un domn care era ieşean, plecat în Spania de 24 de ani, dar care revenea în fiecare an în oraşul său natal. Din avion, îmi descria de sus exact zona Iaşului şi imprejurimi spunându-mi: Uite aici se vede cutare lac, cutare deal, cutare biserică, nu mai ţin minte exact cum se numeau fiecare.

La ieşirea din aeroport, pentru că nu ştiam încotro să mă îndrept spre pensiunea unde eram cazată, s-a oferit să mă ia în taxiul său pe care îl comandase în prealabil şi m-a condus direct la pensiune, fără să primească nici un ban, după care şi-a continuat drumul mai departe.

Cea mai frumoasă parte acum incepe. Plimbându-mă în neştire prin oraş, pe lângă Palatul Culturii din Iaşi, am nimerit în zona parcului de unde se vedea frumosul teatru Vasile Alexandri.

În parc erau două doamne pensionare şi prietene care stăteau de vorbă. Le-am întrebat ceva despre o biserică anume, ele mi-au explicat, dar una din cele două, mi-a propus că, dacă sunt de acord, ziua următoare, după slujba de liturghie de la biserica Trei Ierarhi, mă poate duce pe la toate bisericile şi mănăstirile din oraş să le vizitez.

Am fost de acord, am schimbat numerele de telefon cu doamna respectivă şi într-adevăr, în dimineaţa următoare am mers pe la cele mai importante biserici cu dânsa.

Am vrut să o răsplătesc, însă a spus că este plăcerea dânsei şi am păstrat legătura. Deşi eram o necunoscută venită de la Bucureşti, după ce am terminat de vizitat, doamna s-a oferit să mă invite la masă, în locuinţa dânsei, în a treia zi de Paşti.

Am acceptat şi după câteva ore serveam prânzul la doamna Margareta, o femeie deosebită, fostă inginer proiectant acum pensionară.

Mi-a povestit despre familia dânsei şi despre soţul decedat, întru pomenirea căruia mă chemase la această masă, cu ciorbiţă de miel, sărmăluţe cu mămăliguţă, ţuică de casă, vin şi cozonac.

În a treia zi de şedere, nu mai eram singură prin Iaşi, aveam deja două prietene, cele două doamne, cu care am mers mai apoi în Parcul Copou şi Grădina Botanică.

Cireaşa de pe tort: În a cincea zi de şedere în Iaşi, la ora 16.20 trebuia să plec şi să iau trenul de întoarcere spre Bucureşti. Am sunat-o dimineaţă pe doamna Margareta să-mi iau rămas bun, spunându-i că dacă se hotăreşte să vină prin Bucureşti, oricând e binevenită, întrucât mă voi ocupa eu personal de cazarea dânsei şi îi voi arăta oraşul, aşa cum şi dânsa de bună voie făcuse acest gest faţă de mine.

Ce e foarte frumos este faptul că dânsa a insistat să îi spun ora de plecare, întrucât dorea să mă însoţească la gară. Pentru mine acest fapt era FORMIDABIL, era semnul unei bunătăţi şi al unei maniere moral creştine deosebite, pe care nu mi le-aş fi putut imagina vreodată din partea unei persoane cunoscute doar de 3 zile.

M-a însoţit până la gară, m-am urcat în tren şi dânsa a stat neclintită pe peron în faţa compartimentului meu, până în momentul în care trenul s-a pus în mişcare. Fantastică poveste, nu-i aşa?

ASTA-I ROMÂNIA ADEVĂRATĂ! AŞTIA SUNT OAMENII ADEVĂRAŢI!

A doua relatare:

Spre Slănic Moldova, trebuia să iau un microbuz din Târgu Ocna. Deşi era foarte aglomerat, am văzut cum din primul rând de scaune îmi face semn cu mâna o doamnă, tot necunoscută, ca să mă aşez lângă dânsa.

S-a prezentat şi, parcă mă cunoştea de când lumea, mi-a povestit pe tot traseul până la Slănic despre suferinţa ei. Parcă mă aştepta de undeva să-i dau un sfat, măcar o încurajare.

Problema dânsei era că fata ei, de o cuminţenie rar întâlnită, crescută cu credinţă în biserica ortodoxă, tot singură, s-a îndrăgostit de un musulman şi trăia în concubinaj cu acesta.

Această femeie nu concepea acest lucru şi avea lacrimi în ochi când îmi povestea.  Se învinuia pe sine că poate nu a crescut-o destul de bine, deşi a luat-o cu sine în biserica ortodoxă unde lucra. Am ascultat-o cu atenţie. La finalul călătoriei am reuşit să o fac pe doamna respectivă să se liniştească.

Am întrebat-o cum se poartă bărbatul musulman cu fata ei şi ea mi-a spus că el o divinizează pe fiica ei şi că e bun cu ea. Turcul ştie româneşte şi se poartă bine şi cu ea, ca soacră. I-am spus că bărbaţi cu suflet bun sunt în toate religiile şi chiar dacă fiica e născută ortodoxă, dacă are credinţă, Dumnezeu o va proteja, iar bărbatul văzând bunătatea şi credincioşia ei, de ce nu, poate acest fapt îl va determina pe el să accepte religia ortodoxă. Religia nu ar trebui să constituie un impediment atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat.

A fost un fel de spovedanie pe care nu o voi uita niciodată. Această mărturisire către mine i-a făcut foarte bine acestei femei, pentru că a coborât înaintea mea descărcată de povara ei şi cu zâmbetul pe buze. Scăpase de o preconcepţie şi acum era eliberată, având încredere în fiica şi ginerele ei.

Ajunsă la Slănic Moldova, la pensiune, vorbind cu propietarul pensiunii, mi-am exprimat dorinţa de a avea camera care dădea spre zona verde şi râul Slănic ce curgea prin spatele pensiunii. Printre altele, i-am mai spus că doresc ca în ziua următoare să merg la Salina Târgu Ocna, iar dacă ştie o familie care e cazată la el în pensiune şi care merge la salină, să îi roage să mă ia şi pe mine.

Am obţinut camera cea mai bună cu vedere la râul Slănic, iar în ceea ce priveşte plecarea la Salină s-a rezolvat şi aceasta. Pur şi simplu, dimineaţa la ora 8, când încă mai eram în pat, mă trezeste propietarul bătând la uşă de trei ori, spunându-mi să mă grăbesc, întrucât este o familie din Buzău, care pleacă la tratament la Salina Târgu Ocna şi că a vorbit să mă ia şi pe mine.

Aşa că, am mers cu această familie din Buzău şi cu care am petrecut mai mult de o jumătate de zi la Salină, după care eu am rămas la ştrand, iar dânşii s-au întors din nou la pensiune.

Mă întreb, unde în altă ţară din Occident aş fi putut avea parte de o asemenea bunătate şi de dorinţa unei persoane de a face un bine?

A treia relatare:

A treia experienţă de călătorie s-a petrecut în Secuime, la Sovata. În Sovata, se ştie, că populaţia majoritară este cea de etnie maghiară.

Şi aici am întâlnit oameni absolut minunaţi. În a doua zi, vroiam să merg la lacul Ursu şi nu ştiam în ce direcţie să o iau. Din nou, nimeresc două doamne, prietene, care vorbesc pe stradă.

Le întreb în ce direcţie să merg, ele îmi răspund, le mulţumesc şi merg agale în direcţia respectivă. Între timp, una din doamnele respective, mă ajunge din urmă şi îmi propune, dacă nu mă grăbesc, să merg cu dânsa până la casa ei, ca să îşi ia costumul de baie şi ceva fructe că şi ea vrea să meargă împreună cu prietena la nămol, dar nu la lacul Ursu, ci la Lacul Mierlei.

I-am spus că nu mă deranjează, pentru mine e totuna, oricum sunt în concediu şi am tot timpul din lume. Doamna Onico (Ana) mi-a dat nişte mere din grădina ei, mi-a arătat prin curte, animale şi grădina cu flori şi-a luat costumul de baie şi am plecat către casa celeilalte prietene românce, Ileana parcă o chema.

Împreună cu cele două am petrecut prima parte a zilei la Lacul Mierlei după care am mers singură către celelalte lacuri.

Într-una din zile am mers la un magazin din Sovata şi mi-am cumpărat un rucsăcel mov. Ce m-a frapat la propietarul magazinului a fost că din start mi-a făcut o reducere de 50 de lei, pentru că am cumpărat rucsăcelul şi un portofel albastru. De asemenea, am obţinut o curea din piele gratuit, culoarea mi-am ales-o eu. Şi cireaşa de pe tort: ca să nu îmi dea portofelul gol, mi-a pus în el, din buzunarul său, în mod simbolic 3 lei ca să am prosperitate.

Extraordinar, nu-i aşa? Sunt oameni minunaţi în toate colţurile ţării, indiferent de etnie. Am foarte multe relatări, dar o să mai urmeze şi partea a doua.

ASTA-I ROMÂNIA MEA FRUMOASĂ CU OAMENII FRUMOŞI DIN EA!

Nu aş părăsi niciodată această ţară şi consider că e un mare privilegiu că m-am născut în acest colţ de rai. Toţi locuitorii ar trebui să îşi exprime recunoştinţa pentru faptul că avem o ţară minunată şi nu ar trebui  să ne întrebăm ce face ţara pentru noi, ci dimpotrivă, să ne întrebăm ce facem noi pentru această ţară?

Oameni răi, potrivit proverbului, pădure fără uscături, vor exista, dar nu sunt semnificativi în acest popor, în această ţară, aşa cum vor unii să ne facă să credem.

La mulţi ani români! La mulţi ani ROMÂNIA! La mulţi ani OAMENI FRUMOŞI-ROMÂNI, MAGHIARI, GERMANI, TURCI, TĂTARI ŞI DE ALTE NAŢIONALITĂŢI.

Cu toţii iubim România , căci e Pământul pe care Dumnezeu ni l-a dat să creştem şi să evoluăm spiritual.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

1 comment

  1. sorry new to computer, I don’t see link for clay. LOVE you videos!! I’m glad I don’t have to clean up after your fun is done!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *