Rostul vietii

Rostul vietii

Iul 25
Apreciaza postarea si da mai departe...

Viaţa ar trebui să fie doar bucurie şi încântare pentru toţi! Aşa am fost creaţi: pentru a avea pace, bucurie, libertate!

Dar ca să le găseşti, este nevoie să faci lucrurile bine şi să trăieşti în mod corect. Există nişte reguli universale, iar viaţa îşi are legităţile ei.

Trebuie să le cunoaştem şi să ţinem cont de ele, altfel vom ajunge să fim în viaţă dar, de fapt, să trecem pe lângă ea.

Există o măiestie în a-ţi trăi viaţa, însă foarte puţini, extrem de puţini oameni ajung să devină maeştrii ai vieţii. Cei care au reuşit să devină sunt în acord cu Dumnezeu- Forţa din interior şi Dumnezeu- Forţa din exterior.

Au reuşit să descopere taina vieţii şi anume: cum să îşi acordeze bătăile propriei inimi cu bătăile Inimii Universale.

Au ştiut să îşi acordeze sufletul la vibraţiile macrocosmice în felul în care le e specific, pe o cale doar lor destinată, prin menirea lor spirituală.

Doar împlinirea menirii aduce pace, bucurie şi libertate în viaţă.

Omul nu îşi cântă propria lui partitură; adeseori el cântă partitura altuia, ceea ce îl face să treacă fără rost pe lângă acest miracol numit Viaţă.

El face ceea ce nu a fost menit să facă şi nu este atent la Marele Dirijor-Dumnezeu şi la bagheta Sa magică, care îl ghidează prin semne utile şi preţioase; îl ghidează doar şi nu îi impune niciodată să facă ceea ce are de făcut.

Omul îşi alege singur varianta destinului său. De fapt, aici e marea încercare a omului şi arta prin care el îşi arată măiestria.

Dacă ţine cont de GHIDAREA SUPREMĂ în viaţa sa, el ajunge să aibă acces la minunile vieţii. Din păcate, nici o şcoală pe care o face nu îl învaţă asta; trebuie să se descurce singur.

Nu este uşor; pentru că, oamenii vor să fie “liberi” doar făcând ce vor ei, eventual alţii să le cânte în strună.

Vor să fie proprii lor dirijori! Doar că, nu sunt pregătiţi de la început pentru asta; au nevoie, mai întâi, să cunoască legile fundamentale ale vieţii şi să descopere secretul artei dirijării.

Cei ce au descoperit secretul:

-sunt plini de energie,

-îşi împlinesc menirea dată de Creatorul suprem,

-au credinţă şi sunt de un entuziasm molipsitor.

Pentru ei viaţa nu este o luptă, ci un act de creaţie permanent.

Cu toţii suntem creatori în sensul că folosim gândurile, cuvintele (care sunt puteri) şi acţionăm în favoarea sau defavoarea noastră. Rezultatul final depinde numai şi numai de noi.

Ca urmare a gândurilor, cuvintelor şi faptelor noastre putem avea: armonie, încântare, pace, fericire; sau putem avea: dizarmonie, nelinişte, suferinţe, dezamăgire, dezgust.

La nivel profund suntem unici, însă societatea a încercat prin toate metodele şi prin demersuri diabolice să ne uniformizeze şi să ne împingă pe toţi în turmă, ca să ne poată controla mai bine.

Aceste demersuri diabolice sunt menite să degradeze fiinţa umană către o fiinţă instinctuală, animală.

Orice conducător pământean îşi doreşte o turmă şi nu un individ ca să raţioneze conştient sau să gândească cu luciditate; el preferă turma pentru că aceasta acţionează instinctual, după impuls.

Aşa se face că oamenii astăzi, în mare majoritate, fac parte integrantă din gloată şi acţionează după regulile acesteia deoarece altfel ar putea fi excluşi din ea şi batjocoriţi.

Mulţi fac compromisuri, îşi “calcă pe inimă” şi fac ce face sau spune gloata, ca să nu fie eliminaţi din ea.

Sunt tot mai mulţi oameni care şi-au pierdut individualitatea specifică fiinţei umane, tocmai pentru că au fost obligaţi să adere la principiile majorităţii.

Pentru că sunt slabi, ei îşi pierd esenţa lor cu toate componentele personalităţii cum ar fi: talentul, cunoştinţele, aptitudinile, înzestrările, dorinţele, aspiraţiile cât şi identitatea lor cea mai profundă de la nivelul sufletului, acel mod unic în care se reflectă divinitatea în ei.

Dacă nu suntem atenţi şi dacă ne lăsăm duşi de valul convingerilor majorităţii, riscăm să ne pierdem viaţa înainte de a crede că am găsit-o deja.

Suntem împinşi de o Forţă negativă (căruia putem spune Forţa întunericului, Satan, Diavol, Antihrist, etc) ca să facem lucruri şi să acţionăm în moduri plăcute lui şi care sunt contrare lucrurilor şi modurilor prin care funcţionează Forţa Binelui.

Suntem conectaţi la două izvoare: al binelui şi al răului; depinde numai şi numai de noi cărui izvor îi dăm din forţa, energia şi puterea noastră.

Forţa răului ne îndeamnă să nu ţinem cont de suflet şi chiar doreşte să ajungem la concluzia că nu avem un suflet, ceea ce este o mare greşeală.

Mulţi oameni şi-au pierdut sufletul pentru că au crezut în minciunile răului; şi, ceea ce este mai important, şi-au pierdut mântuirea întrucât au crezut şi au cedat din puterea lor acestei forţe distructive.

De la început, această forţă diabolică a înşelat pe oameni şi îi înşeală şi astăzi; şi, pe zi ce trece, devine tot mai abilă în a-i face să se creadă în minciunile ei şi să se autodistrugă.

Am fost de curând la Biserica din satul Drăgănescu unde timp de 20 de ani a slujit părintele Arsenie Boca.

Acest mare sfânt al românilor a pictat pereţii bisericii redând aspecte principale din evanghelii, unele porţiuni fiind profetice şi chiar împlinindu-se sau pe care le trăim în prezent ( telefonul mobil, rachete în spaţiu, viaţa de huzur prin conturi cu sume mari în bancă, maşini scumpe, etc).

Această biserică este unică în ţară, pentru că, văzând picturile şi mesajele părintelui Arsenie, poţi să îţi faci o imagine de ansamblu asupra vieţii tale şi să înţelegi mai bine motivele care au condus la degradarea ta cât şi a întregii umanităţi ( în partea denumită “Omul şi lumea”).

Dacă eşti o persoană care ai o cât de mică conştienţă asupra răului făcut de-a lungul vieţii şi dacă te mustră conştiinţa pentru păcatele tale (care incontestabil există la orice muritor), este imposibil să pleci de aici fără să îţi dea lacrimile şi fără să îţi iei angajamentul că vei face tot posibilul de acum încolo să alegi calea corectă de vieţuire pentru a nu îţi pierde mântuirea.

Părintele Arsenie avertizează asupra pericolelor care ne vin în mod subtil din toate direcţiile: de la lumea înconjurătoare, de la plăcerile instinctuale ale trupului care duc la dependenţă, de la diavolul care ne ispiteşte în special prin gânduri ca să facem lucruri ce întinează şi  ne degradează fiinţa.

De când s-au deschis porţile largi către lume, au năvălit peste noi tot felul de ideologii, practici şi învăţături străine care ne smintesc şi ne îndepărtează de adevărul cuprins în Sfânta Scriptură.

Unele din acestea, enumerate de părintele Arsenie Boca, sunt:Yoga, Teozofia, Spiritismul, Magia.

Ca să fii sigur că aceste ideologii nu ajung “să te smintească” este necesar să fii bine ancorat în realitate şi să fii un bun observator al “roadelor” pe care practicanţii acestor ideologii le aduc în viaţa lor; şi, bineînţeles, trebuie să îţi iei drept scut, în fiecare zi, învăţătura sănătoasă transmisă prin Duhul Sfânt de mesagerii aleşi de Dumnezeu.

Aceste ideologii sau învăţături spirituale ” îndulcesc” cuvintele pentru a fi plăcute la auzire de către oameni şi spun ceva de genul:

-nu există rai nici iad,

-nu există diavol,

-chiar merg într-acolo încât să ne facă să credem că oricine poate să facă orice îşi doreşte pentru că nu există pedeapsă şi nici judecata de apoi,

-că ştiinţa are ultimul cuvânt şi nu religia sau spiritualitatea,

-că nu există suflet şi precum spun Renan şi Nietzsche omul l-a creat pe Dumnezeu şi nu invers,

-că putem să “urâţim” trupul şi ni-l putem modifica după bunul plac şi multe alte aberaţii de acest gen.

Dacă observăm în jurul nostru, sunt tot mai mulţi cei care cred în astfel de ideologii şi “învăţături spirituale” şi culmea,

ei cred că este bine ceea ce practică ei.

Bineînţeles, au liberul arbitru prin care îşi asumă alegerile făcute cât şi consecinţele gândirii lor eronate; vor afla că au greşit, în momentul în care vor ajunge “dincolo” şi  vor afla că şi-au pierdut mântuirea.

De aceea, este bine ca timp de 20, 40, 60, 80 ani cât stăm pe acest pământ, să fim vigilenţi la ce se întâmplă în jur şi să filtrăm orice informaţie ne vine din afară.

Dacă credem că nu trebuie să învăţăm nimic, ci doar să ducem o viaţă de rutină ( casă, masă, servici, somn, din când în când o nuntă, un botez, o onomastică, pentru ieşire de pe pilot automat, acumulare de bunuri materiale şi viaţă dezordonată în timpul liber), nu văd scopul pentru care a trebuit să ne naştem pe acest Pământ.

Dar cred şi ştiu că am venit la Şcoala Vieţii pentru a evolua spiritual şi pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în interiorul şi în exteriorul nostru, ca să fim tot mai mult Chipul şi Asemănarea Sa.

Trebuie să ne trezim din amorţire, să eliminăm răul din vieţile noastre, să ne dezlipim de patimi, de omul cel vechi şi să devenim oameni noi, trăind viaţa pe principiul binelui şi al iubirii de Dumnezeu şi de aproape.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

0 comments