Sa iubesti si pe cei care nu te iubesc

Sa iubesti si pe cei care nu te iubesc

Aug 07
Apreciaza postarea si da mai departe...

Avem samanta iubirii in noi pentru ca suntem de sorginte divina.

Iubirea este singura FORTA SUPREMA din univers care poate salva vietile oamenilor, intrucat este creatoare de LUMINA, luminandu-i pe cei ce o ofera cat si pe cei ce o primesc.

Ea ii face pe oameni deosebit de atragatori deoarece, atunci cand iubesc, chipurile lor stralucesc si emana pozitivitate si bucurie de a trai.

Este o putere care multiplica tot ce avem mai bun in noi si ne ajuta sa nu pierim in propriul nostru egoism. Este singura care da sens vietii noastre.

Iubirea este o trasatura dumnezeiasca; o avem in noi, doar ca am uitat sa o folosim. Am ignorat-o de prea mult timp si am ajuns sa ne temem sa iubim.

Suntem impregnati prin toate mijloacele cu ura si negativitate si nu e de mirare ca foarte multi dintre noi au pierdut aceasta calitate.

A devenit foarte dificil sa iubim. A disparut puritatea iubirii, esenta ei.

Ca sa supravietuim, am ajuns sa vedem “inamici” la tot pasul. Inamicul poate fi oricine: sotul, sotia, prietenul (a), colegii (colegele), vecinii, fratii si surorile, chiar proprii parinti sau copii.

Frica ne-a cuprins toate madularele. Face parte integranta din fiinta noastra.

Ne temem sa nu fim sabotati daca “lasam garda jos” si ceilalti ne simt vulnerabili. Ne-am construit o carapace si la vremea potrivita, ca si testoasele, “scoatem capul afara”, cand ne simtim in siguranta.

Daca ne simtim amenintati, avem moduri diferite de a riposta: ori nu spunem nimic si ne inchidem in noi, imbolnavindu-ne treptat corpul si sufletul, ori devenim cinici si agresivi, prin duritatea faptelor si a cuvintelor.

Foarte putini dintre noi aleg sa uite si sa ierte.

In definitiv, iubirea este o alegere. Unii aleg sa iubeasca, pentru ca se adapa din Lumina lui Dumnezeu, altii aleg sa urasca, pentru ca s-au conectat la sursa raului, traind in intuneric.

Poate ca unii vor spune:

“Este normal sa nu iubesc cand mi s-a facut un rau atat de mare! Rana mea sufleteasca nu se va inchide niciodata! Si apoi, nu mi s-a raspuns la iubire, cu iubire; nu m-am ales decat cu necazuri in urma iubirii!”

Stiu, este foarte greu sa-ti iubesti semenii in conditiile date. Insa, porunca lui Dumnezeu, e foarte clara: ” Iubeste-ti aproapele si iarta-l, de 70 de ori cate 7!

Cam exagerat, nu-i asa? Este dificil sa ierti o singura data si e chiar imposibil sa ierti de 70 de ori cate 7!

Insa, atunci cand vrei sa imbratisezi spiritualitatea si sa evoluezi spiritual, A IUBI SI A IERTA sunt inseparabile.

In primul rand, iti faci tie bine. Nu mai traiesti in trecut legat de persoana sau persoanele care ti-au facut rau si nu te mai conectezi la sursa raului, la ura si negativitate.

Toti trecem prin situatii in care avem de ales sa iubim sau sa nu iubim. Doar ca, A IUBI SI A IERTA te ajuta sa economisesti o mare cantitate de energie ( intrucat si omul e ca o masinarie care are nevoie sa fie alimentat frecvent cu combustibil bun) pe cand URA si NEGATIVITATEA iti secatuieste si ultimile puteri de care mai dispui.

Recent am trecut si eu printr-o situatie la locul de munca prin care cred ca mi-a fost testata credinta si puterea de a accepta si de a iubi o anumita persoana, care la un moment dat, a ales sa imi faca un lucru rau.

Este vorba de o colega de birou ( nu este important numele ei) cu un temperament colerico-agresiv care a facut o greseala in contabilitate ( intentionata sau nu, nu stiu exact) care a dus la alterarea veniturilor companiei.

Aceasta femeie, fiind destul de veche in companie, am observat ca ii domina pe ceilalti cu caracterul sau impulsiv si cu crizele sale paranoice.  Dar nimeni nu spunea nimic si  ceilalti colegi cautau ii “intre in gratii”, ca sa aiba o viata linistita la locul de munca. Nu era sefa, dar facea “pe sefa”.

Oricum, slava Domnului, ca probabil cei din conducere au observat ca nu are integritate si aptitudini pentru o functie.

Pentru ca eu nu tin neaparat “sa intru in gratiile cuiva”, nu lingusesc si nu tolerez prostia si bataia de joc atunci cand unele persoane incalca bunele moravuri in ceea ce priveste conduita la servici, se pare ca am devenit o persoana cam “incomoda”.

Este clar ca din start aceasta persoana nu m-a agreat din prima clipa, descarcandu-si tolba cu rautati si aluzii rautacioase si vorbind aiurea, in birou.

La inceput, i-am dat cateva replici de bun simt, dupa care am incetat sa o mai iau in seama. Se pare ca lucrul acesta o enerva si mai tare.

Desi nu aveam tangenta ca lucrari, la un moment dat, a trebuit sa preiau una din lucrarile sale si a trebuit sa fiu foarte expeditiva si sa invat foarte repede din ceea ce imi spunea, mai ales ca trebuia sa profit de putinele dati in care ea era” disponibila” si abordabila.

Tachinarile au continuat, dar eu nu m-am sinchisit de ele.  Pana la un moment dat, cand intr-o zi de vineri, pe cand imi organizam documentele pentru arhivare, a intrat in birou si m-a intrebat cu tupeu:
“Ai intrat pe parola mea si mi-ai modificat o factura pe utilizatorul X?” Am ramas socata un minut, caci nu mi-a venit sa cred ce departe mergea acum cu rautatea ei.

Fiecare are cate un segment de activitate, user si parola proprie. Iar segmentul facut de ea nu mai il stie nimeni, cu atat mai putin eu, care sunt mai noua in companie si, ca un motiv in plus, am facut activitate de organizare a documentelor in acea zi.

Ce e mai grav este ca, de data aceasta, nu s-a oprit doar la rautati verbale, ci a mers la conducerea companiei sa ma calomnieze spunand ca eu am am intrat “fraudulos” pe calculatorul sau facand acea factura.

Finalul acestei istorisiri adevarate, traite de mine  poate fi rezumat cu un proverb romanesc: ” Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea.”

A primit avertisment pentru greseala nerecunoscuta si calomniere, iar zilele ii sunt numarate in firma.

Morala: cum poti iubi o asemenea persoana?

Cu siguranta, nu voi deborda de fericire, si nu voi sari intr-un picior de bucurie, dupa fapta petrecuta, oricat de “smerita” ar fi dupa cele intamplate.

Dar, pot sa privesc intamplarea ca pe un test de credinta si rabdare si, sa inteleg ca potrivit legii divine primordiale : “FIECARE PRIMESTE PE MASURA FAPTELOR SALE”; altfel spus, CE DAI ACEEA PRIMESTI, SAU CE SEMENI AIA CULEGI; sau, AI SEMANAT VANT, CULEGI FURTUNA!

Pot sa am compasiune si sa inteleg ca face aceste lucruri intrucat nu are pace cu ea insasi; lipsa de armonie din interior duce la lipsa de armonie in exteriorul sau.

Pot, de asemenea, sa uit aceasta intamplare si sa imi vad de viata mai departe.

Viata este frumoasa, chiar si in ciuda unor astfel de evenimente, care nu stirbesc cu nimic din frumusetea magistrala a vietii

Nimeni nu o va putea ajuta pe aceasta persoana, daca nu se ajuta pe ea insasi.

Noi nu le putem schimba altora convingerile din minte si nici nu le putem lua “ochelarii de cal” de la ochi.

Putem doar sa ne ferim pe noi de emotii negative si resentimente inutile si sa ne rugam pentru ca aceste persoane sa constientizeze raul facut si sa se concentreze numai pe lucruri pozitive.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

0 comments