Sa vorbim deschis despre trecerea dincolo!

Sa vorbim deschis despre trecerea dincolo!

Oct 08
Apreciaza postarea si da mai departe...

Sa vorbim deschis despre trecerea dincolo! Desi cred in nemurire si ca spiritul e nemuritor, m-am hotarat sa scriu acest articol despre moarte, deoarece este (inca) un subiect tabu si nu exista suficiente informatii pertinente despre acesta.
In titlu am scris corect despre o trecere “dincolo”, intr-o alta lume, o lume spirituala sau o alta dimensiune, diferita de cea terestra.

Pentru ca moartea, in adevaratul sens al cuvantului, pentru spirit nu exista. Totusi, e ingrijorator faptul, ca oamenii sunt speriati de moarte si nu prea vor, nici in treacat, sa discute despre acest subiect.

De ce? Pentru ca au fost prea mult impregnati de dogmele religioase potrivit carora dupa moarte te vei duce intr-un loc rau (iad sau ghena) pentru ca ai fost un mare pacatos si va trebui sa-ti ispasesti pacatele cele multe, nefericitul de tine!
Si cum majoritatea consimt in sinea lor ca au facut si fapte rele (mai mult decat fapte bune) prefera nici sa nu se gandeasca la ce se va intampla si sa isi reprime frica in loc sa o infrunte.

Pentru ca a primit de-a lungul timpului doar informatii negative, omul refuza sa mai gandeasca despre acest subiect si nici sa mai incerce sa intrebe.
Chiar daca isi doreste sa obtina raspuns la intrebarea: Ce se intampla dincolo de moarte? nu prea are cine sa il ajute, intrucat nici Biserica si nici profesorii de “dezvoltare personala” nu stiu sa dea un raspuns pertinent la aceasta intrebare.

Prima (Biserica) nu face dacat sa-l sperie si mai mult, iar cea de-a doua categorie amintita nu face altceva decat sa-l ancoreze pe om si mai mult in lumea materiala temporara, spunandu-i ce frumos si simplu e totul, prin legea atractiei, ca si cum e o distractie totala, excluzand total lumea spirituala sau mentionand superficial despre aceasta.
In concluzie, omul ramane debusolat complet, nu mai gandeste, nu mai cauta sa inteleaga ce se va intampla cu el dincolo de moarte si accepta informatiile ca atare, asa cum vin ele, in special de la principala sursa (a Bisericii) si continua sa si traiasca viata in frici si in frustrari.

Recent am vazut o emisiune la Tv in care un preot a fost invitat ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane sa dea un raspuns pertinent la intrebarea : De ce astrologia nu este acceptata ca stiinta de catre Biserica, desi unele biserici din Romania (Turda, Stanisoara, Voronet) au picturi pe peretii acestora cu semnele zodiacului?
Raspunsul a fost cam balmajit: nu se accepta ghicitul viitorului (desi planetele atentioneaza dar oamenii au libertatea de alegere), ca nu exista in lume universitati de astrologie, sau pur si simplu, a repetat de mai multe ori, ca nu se accepta de catre TRADITIA BISERICII.
De ce magii au fost condusi de o stea spre locul unde s-a nascut Iisus? Ce au fost acesti magi? Astrologi sau astronomi? Dpdv al reprezentantului BOR a fost doar o stea prin care Dumnezeu a vrut sa-i instiinteze pe magi si nimic mai mult.
Asta a fost o paranteza, ca sa dovedesc ca nici preotii nu au toate raspunsurile, iar dogmele religioase mai mult ii limiteaza decat sa ii ajute pe oameni, iar reprezentantii acestora nu pot gandi si iesi din limitele impuse lor prin teologie, deoarece ar putea fi destituiti de biserica.
Biblia ne ajuta in intelegerea vietii (mai ales Noul Testament) dar nu este singura carte care trebuie citita. Este o carte veche, plina de simboluri si a fost scrisa pentru a fi inteleasa de catre oamenii din acele timpuri si care nu aveau capacitatea de intelegere pe care o avem noi acum.

Revenind la moarte, sunt trei lucuri care ma determina sa scriu despre acest subiect:
1.Inca sunt oameni (majoritari) care cred ca odata cu viata aceasta se termina totul, sau mai bine zis, odata cu moartea trupului carnal se termina definitiv viata si ca nu exista nimic dincolo de moarte.
2.Oamenii, chiar daca cred ca urmeaza sa existe “ceva” dincolo, sunt speriati atat de tare, incat se lasa manipulati de ceilalti, iar cand pierd pe cineva drag, sufera ca si cand nu se vor mai intalni niciodata in cer cu acesta, ba mai mult se comporta ca si cand viata lor nu ar mai avea sens fara aceasta persoana care a murit (a trecut dincolo).
3.Oamenii, datorita neintelegerii, inca mai poarta doliu, plang si se jelesc atat de tare si practica ritualuri pagane care nu sunt de nici un folos pentru cel care tocmai a plecat.

Chiar daca trupul de lut moare in lumea materiala, viata spiritului continua in lumea spirituala. Trupul carnal a fost doar un vesmant pentru acesta. Im momentul mortii, spiritul se “dezbraca” de vesmantul sau material, “imbracand” un alt vesmant mai putin dens, spiritual.
Imediat dupa moarte, in primele 40 de zile, cel plecat este inca prezent langa cei dragi: ii vede, ii aude si chiar asista la inmormantarea sa.
De aici si expresia: Despre morti numai de bine! Asa ca, aveti grija ce vorbiti despre el in timpul privegherii, intrucat e posibil sa fie langa voi si sa va auda.
In primele zile, mai dispune de puteri de a va face cunoscut ca se afla prin preajma: trosnituri, pocnituri in mobila, zgomot in bucatarie, sa zicem spargerea unui pahar, a unei farfurii, sau poate folosi alte metode in functie de cat de ingenios e spiritul respectiv. Unii pot chiar sa se arate in forma energetica pentru o secunda.
Am auzit si stiu din surse sigure de asemenea cazuri. El nu mai poate fi vazut, insa el are aceasta capacitate de a vedea. Nu se mai poate exprima vocal, prin sunete, pentru ca nu mai are trupul carnal.
De aceea, nu este cazul sa va speriati cand “moare” cineva, pentru ca acest proces nu este definitiv. Rugaciunea familiei si a celor dragi il ajuta foarte mult, mai ales daca a facut multe greseli in viata, greseli care nu mai pot fi reparate de el in mod personal.
Faptele bune pentru pomenirea lui sunt acceptate, spre a-i fi usurata evolutia si trecerea mai usoara.

Nu prea inteleg de ce oamenii poarta doilu o vreme indelungata, mai ales daca cel plecat, inainte a trait intr-o lunga suferinta.
Ar trebui sa respire usurati ca acum a trecut intr-o lume mai buna unde nu exista boli sau suferinte trupesti.
Faptul de a-l tine pe muribund cat mai mult langa voi, chiar in conditiile in care el nu mai suporta suferinta si ar vrea sa plece, denota o dovada de egoism.
Nu am prea inteles si nu vreau sa accept faptul ca unii (in special din familie), in ultima clipa, incearca sa-l chinuie pe bietul muribund, cu medicamente sau tarandu-l prin spitale, impotriva vointei lui.(el stiind ca acestea nu ii mai sunt de nici un folos)
Intotdeauna ei isi cunosc momentul apropierii trecerii lor dincolo, iar voi nu ar trebui sa mai faceti nimic, cum am mai spus, doar in sensul egoismului vostru. Nu faceti decat sa-i sporiti suferinta, in loc sa aiba liniste deplina in momentul trecerii sale.
Momentul mortii ca si cel al nasterii este prestabilit conform Legii Divine. Nimeni nu se poate impotrivi acestor momente.
Intre CER si PAMANT va fi mereu un schimb echitabil: cand unii pleaca (prin moarte) altii vin (prin nastere). Asadar e o bucurie in ambele sensuri; dacii mai degraba se bucurau cand murea cineva decat atunci cand se nastea un copil. Stiau ei bine de ce.

Si apoi, nu pot sa concep cum de mai exista oameni care, nici nu stiu cum sa ma exprim, sa tipe in mod isteric, sa racneasca atunci cand moare cineva.
Am auzit odata astfel de tipete, cand eram la locul de munca si cand s-a auzit din strada niste urlete isterice, infricosatoare, caci tremurai de frica numai cand le auzeai.
De fapt, ce se intamplase? La cateva case mai incolo, murise cineva si un barbat tipa isteric pesemne in urma decesului cuiva drag.
Inca nu imi explic cum se poate intampla asta, in secolul 21! In ciuda progresului, tehnologiei si a informatiior de tot felul care abunda prin toate mijloacele, inca sunt oameni care continua sa fie inapoiati si sa actioneze ca niste primitivi. Pe de alta parte, inca se mai pun bani in sicriul celui decedat, chipurile sa aiba cu ce sa platesca “vamile” pe unde se va duce si sa isi inlesneasca drumul; sau, telefoane mobile ca sa ii sune si sa le transmita cum e pe acolo!
Este trist, dar adevarat! Si noi tot vorbim de evolutia constiintei umane! Nu poti sa ramai impasibil si sa nu faci nimic; cel putin prin scris, m-am decis sa aduc cat de cat lumina in ceea ce priveste acest subiect inca tabu!

G.S.

www.eusuntdivin.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *