Se mai intampla sa fii trist adeseori

Se mai intampla sa fii trist adeseori

Dec 12
Apreciaza postarea si da mai departe...

 

trista-dupa-despartire de femei.comSe mai întâmplă să fii trist adeseori

Astăzi a fost o zi în care emoţiile mele au dat pe dinafară; e ca şi cum au stat ascunse, într-un colţişor al inimii, liniştite, până când, corpul meu, nu a mai putut suporta tensiunea produsă de ele şi le-a expulzat afară.

Cum? Prin plâns, evident.

Plânsul e metoda cea mai favorabilă de a-ţi  detensiona corpul de emoţiile amestecate care nu îţi dau pace.

Altfel, emoţiile  care nu sunt exteriorizate, duc la boală.

Graţie Divinităţii, avem un corp atât de inteligent , care dispune de supape de redresare şi contracarare a tot ceea ce îi este nociv.

Şi apoi Natura, dacă stai în mijlocul ei,  îţi alungă orice urmă de amărăciune.

Parcă “Universul”  se juca cu mine, îmi dejuca planurile şi îmi spulbera speranţele, iar eu eram la limita răbdării.

Era ca într-un joc : Ia jucăria, dă-mi jucăria! Ia bucuria, dă-mi -o înapoi! Iată o oportunitate, dar de fapt nu e! Şamd

Deşi sunt o fire optimistă şi am scris despre fericire în cele două cărţi ale mele,  sunt conştientă că un om nu poate fi cu adevărat fericit până ce nu a cunoscut, mai întâi, tristeţea.

Nu poţi fi fericit, dacă nu ai gustat,  cât de puţin,  din paharul ei.  Nici nu apreciezi fericirea, dacă n-ai trecut, cu brio, examenul tristeţii.

Dacă ne gândim mai bine, omul a ales să cunoască binele şi răul,  să trăiască în etape succesive,  mai vesele sau mai triste, să treacă prin evenimente mai bune sau mai rele.

Omul a vrut aşa, încă de pe când trăia în grădina Eden.  A avut de ales între fericire eternă alături de Creatorul Său, sau, prin Liberul Arbitru, să poată discerne singur între ce este bine şi ce  este rău.

De când e omul pe Pământ, starea de bucurie a alternat cu starea de tristeţe.

Ne simţim rău atunci când suntem trişti, dar, în momentul în care starea de amărăciune se termină, conştientizăm că totuşi, această stare, a  format în noi un caracter puternic şi frumos asemeni frumuseţii unei perle . În momentul acela,  nici nu mai contează greul, tristeţea, suferinţa ci doar bucuria  pe care o ai admirând  frumuseţea acesteia.

Şi Iisus ne-a spus în ev.Ioan 16:33: ” V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Cum să nu te simţi încurajat când citeşti acest verset plin de înţelepciune şi iubire spus de către Însuşi Iisus Hristos?

Ele iţi dau alinare, dar şi putere să mergi mai departe.  Şi acum rămân aceste 3 cuvinte: ” credinţa, nădejdea şi dragostea”. Dar cea mai mare între ele este, bineînţeles, dragostea. ( 1Cor13:13)

De multe ori, am vrea să plece  cât mai repede de la noi acele evenimente nedorite şi să se instaureze, din nou,  liniştea în sufletul nostru.

Vrem să recunoaştem sau nu, în urma lor, Sufletul şi personalitatea noastră se purifică. Evoluăm şi ne îndreptăm spre cea mai bună versiune a noastră.  Devenim persoana care suntem cu adevărat.

De multe ori, noi uităm că suntem mai mult decât corpul nostru, adică ceea ce se vede. Suntem cu mult, mult mai mult decât atât.

Dacă putem să privim detaşat obstacolele vieţii,  stresul  şi tot ce e lumesc, constatăm că,  dincolo de densitatea materiei, suntem Noi, Esenţa Originară, care nu poate fi afectată de nimic din lumea aceasta.

Dacă stai şi reflectezi puţin asupra vieţii tale, începi să realizezi că :  Gândurile vin şi pleacă, tu rămâi! Cuvintele vin şi pleacă, tu rămâi! Emoţiile vin şi pleacă, tu rămâi! Fricile tale vin şi pleacă, tu rămâi! Oamenii vin şi pleacă, tu rămâi! Orice vine şi pleacă, tu rămâi!

De multe ori suntem atât de cufundaţi în materie, astfel încât, ajungem să ne simţim integraţi, în totalitate, în ea.

Suntem absorbiţi de problemele de la muncă, de la şcoală, din familie  şi credem că sunt definitorii în viaţa noastră.

Dacă munca ne domină şi devenim sclavii ei, dacă orice altceva ne stăpâneşte şi devenim dependenţi într-o măsură sau alta, atunci viaţa se reduce doar la o serie de îndatoriri practice pe care le facem, repetitiv, mecanic,  robotizat iar acest fel de a trăi nu înseamnă viaţă.

Viaţa e bucurie, e pace, e detaşare;  înseamnă ” A fi”  în loc de ” A face şi A avea”.

Chiar dacă “ai” sau “faci” lucruri, acestea nu îţi “îmbogăţesc” viaţa.  Ele  ” fură” viaţa.

Pentru a avea averi, afaceri, posesiuni, carieră, etc, munceşti enorm ( dacă munceşti cinstit, bineînţeles);  poate devii, aparent, ceva mai liber, dar tot vei trăi cu teama că le vei pierde.  Şi atunci nu este o libertate totală.

Doar când ajungi să te detaşezi complet, de munca ta, de cariera ta, de rezultate,  doar atunci poţi spune că ai o LIBERTATE  ADEVĂRATĂ.

Cu alte cuvinte, vom îndepărta tot mai mult fricile, tristeţile şi problemele de orice fel,  dacă şi numai dacă vom reuşi SĂ NE DETAŞĂM DE REZULTATE.

Dar este atât de greu pentru marea majoritate a oamenilor să se detaşeze în  lumea aceasta materială distorsionată şi tocmai de aceea nu mai vedem soluţii la multele probleme care se ivesc din cauza relaţiilor nearmonioase, a fricii, lăcomiei şi competiţiei neloiale.

În aceste condiţii se întâmplă să fim trişti, adeseori

Nu ne rămâne decât să învăţăm lecţia detaşării de rezultate, să înţelegem rostul vieţii şi să trăim în unitate.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

0 comments