Smerenia-o mare virtute

Smerenia-o mare virtute

Mar 02
Apreciaza postarea si da mai departe...

angel-428077_1280Smerenia-o mare virtute

Noi oamenii, în lumea aceasta pământeană, am uitat să fim smeriţi. Pentru cei mândri sau egocentrici, smerenia nu este o calitate şi nici nu este considerată o virtute.

Aceştia asociază smerenia doar cu umilinţa şi pioşenia, ceea ce pentru ei este greu de conceput sau de suportat.

De fapt, smerenia înseamnă cu mult mai mult decât a avea o atitudine umilă sau de servilism (nicidecum în sensul de umil, slugarnic, linguşitor, supus, lipsit de originalitate, în sens peiorativ).

Dimpotrivă, este o calitate aşa de mare, pe care foarte puţini oameni o poate avea; este, cu precădere, o virtute accesibilă sfinţilor sau oamenilor cu un caracter frumos, nobil şi celor elevaţi spiritual.

Este caracteristică tuturor acelor oameni pe care îi considerăm buni, milostivi, iubitori, plini de râvnă faţă de Dumnezeu şi de aproapele lor şi ale căror acţiuni sunt morale şi corecte. Ei sunt, mai degrabă, minoritari decât majoritari.

Bine ar fi dacă majoritatea populaţiei lumii în care trăim ar avea această virtute; am trăi într-un veşnic paradis, exact opusul haosului, al stărilor de insecuritate şi deznădejde, imoralităţii şi suferinţelor de tot felul.

Dar, din păcate, este un ţel imposibil de atins în condiţiile actuale.

Acest lucru ar deveni cu putinţă, dacă în toţi s-ar produce o transformare interioară, o reînnoire, mentală şi spirituală, astfel încât să dobândim o „ făptură nouă” despre care se vorbeşte în Biblie; o făptură menită să trăiască pe un pământ nou şi într-o lume nouă:

„ Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”( ep.1 Corinteni 5:17)

Din acest verset, putem deduce că o „ făptură nouă” este acea persoană în care se află şi rodeşte caracterul lui Iisus Hristos; este o persoană nouă în sens calitativ, cu un caracter nou, minte nouă şi simţăminte noi.

Nu poţi realiza nimic bun, dacă în tine nu se produce o schimbare radicală. Trebuie, mai întâi, să plece toate cele vechi, ca să intre toate cele noi şi bune în viaţa ta.

Întunericul pleacă, doar atunci când apare lumina; frigul dispare, atunci când începe căldura; ura se stinge, atunci când se aprinde iubirea; simţămintele şi gândurile negative fac loc simţămintelor şi gândurilor frumoase, pozitive, atunci când inima şi mintea ta sunt înnoite şi senine.

Însă, această reînnoire este posibilă doar prin Duhul Sfânt, dăruit nouă ca Mângâietor de Mântuitorul Iisus Hristos.

Dar câţi oameni ştiu despre acest lucru? Câţi îşi doresc din suflet această transformare interioară şi câţi se interesează, cu adevărat, de lucrurile spirituale?

Un om care nu este „nou” din perspectiva Divinităţii, al Cuvântului Sfânt lăsat de Dumnezeu prin Scripură, este un om „mort” spiritual, impotmolit până peste cap în propriile păcate, în necredinţă, fără scăpare şi pentru care „ viaţa veşnică” este o iluzie. Ca să treci de la „moarte” la „viaţă”, este necesar să schimbi tot ce ai acumulat rău până acum la nivel de suflet şi gândire şi să începi o trăire nouă, un mod bun şi frumos de vieţuire la nivel de suflet, minte, corp; mai presupune, să nu mai trăieşti în ignoranţă, să faci fapte morale şi să îţi sporeşti credinţa, fără de care nu ai putea accede în paradisul promis de Dumnezeu, în care va locui dreptatea. El nu poate să mintă niciodată, iar promisiunile Lui , printre multe altele, sunt acestea:

„ Noul Pământ va fi un paradis” ( vezi ev. Luca 23: 43);

„ O societate mondială în care va domni Iubirea (Ioan 13:35)

„ Toţi oamenii se vor uni din toate naţiunile, rasele şi limbile” (Apocalipsa 7:9,10)

„ Pace şi siguranţă pentru toţi” ( Psalmul 37:10,11)

„ Bolile, suferinţele şi moartea vor fi înlăturate”( Apocalipsa 21:1,4)

„O lume unită şi închinarea la Dumnezeul adevărat” ( Apocalipsa 15: 3,4)

Pentru a fi o făptură nouă, o condiţie esenţială este de A FI SMERIT.

Modelul nostru de smerenie este chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

„ Învăţaţi-vă de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima” ( ev.Matei 11:29)

De ce să fim smeriţi ? Pentru că SMERENIA ADUCE FERICIRE.

Chiar Iisus Hristos a spus asta : „ Fericiţi cei săraci cu duhul!…( Matei cap.5: 3); este prima din cele 9 fericiri scrise în evanghelia după Matei.

De fapt, expresia „săraci cu duhul” nu trebuie să ne ducă cu gândul la omul neînvăţat, netot, greu de cap, prost; „proştii” nu sunt fericiţi.

Ei sunt permanent furioşi, sunt mândri ( dacă nu e şi fudul, parcă nu e prost destul). Aici, înţelesul expresiei „ sărac cu duhul” înseamnă SMERIT, om care nu se înalţă în duh, care nu are o părere mai înaltă despre sine.

Un om smerit este un om modest, este blând, este milostiv, iubitor de oameni, este altruist, are bunătate şi simplitate.

„ Fericiţi cei săraci cu duhul” ne învaţă Hristos, adică sunt fericiţi cei ce se află în simplitatea şi seninătatea inimii; sunt cei care se cunosc pe sine şi Divinitatea din ei.

Hristos făgăduieşte fericire celor smeriţi, viaţă veşnică dincolo de moarte în Împărăţia Cerurilor. Contează foarte mult credinţa, faptele şi „ roadele” faptelor noastre.

Smerenia ne deschide ochii inimii şi putem desluşi tainele cereşti din adâncul nostru şi din realitatea exterioară.

Dar, pentru a ne bucura de această fericire, trebuie să avem BUNĂVOINŢĂ, să ne schimbăm comportamentul şi să ne smerim.

Pentru cineva care a fost orgolios toată viaţa este foarte greu să se smerească. Este bine să depună un dram de efort pentru a beneficia de o promisiune atât de mare.

Dacă eşti bun, nu înseamnă că eşti prost. A fi buni, nu înseamnă că suntem inferiori celorlalţi; este o calitate divină cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Dacă nu ar mai fi oameni buni, ce s-ar întâmpla cu planeta aceasta?

S-ar autodistruge, dacă echilibrul nu ar putea fi restabilit cu ajutorul sfinţilor, oamenilor buni şi milostivi, de spiritualitate înaltă.

Dacă ar exista doar cei mândri, egoişti, acaparatori doar de bunuri materiale deşarte şi vicioşi, ce câştig am mai avea să ne naştem pe planeta aceasta, dacă nu ar exista şi un echilibru spre care să tindem, o Ordine Divină şi promisiunile Tatălui Ceresc ?

Fericirea de care vorbeşte Iisus Hristos este legată de adâncul firii noastre omeneşti, care aşteaptă eliberarea în urma depărtării de Dumnezeul autentic.

Fericiţi sunt cei ce se vor încrede în El şi în Atotputernicia Lui! Pentru aceasta este necesar să ai o bună conştiinţă de sine, să fii convins că eşti din Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu şi să ai o atitudine smerită, atât în interiorul cât şi în afara inimii.

SMERENIA ADUCE PACE: „Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.” ( Psalmul 37:10-11).

Dumnezeu este împotriva celor răi şi va veni o vreme când îi va judeca după faptele lor; doar celor smeriţi le va da har şi pace din pacea Lui.

SMERENIA ADUCE PROGRES: Prin smerenie te lepezi de gândurile, faptele şi obiceiurile rele din trecut şi treci printr-o transformare uluitoare; din omul cel vechi, copleşit de patimi, te transformi în omul cel nou, pentru care viaţa şi mântuirea sunt mult mai preţioase decât toate plăcerile şi bogăţiile lumii acesteia.

Un om care are credinţă şi nădejde în Cel ce dăruieşte Binele Suprem, trăieşte zilele sale cu bucurie şi cu mulţumire pentru tot ceea ce i s-a dat, ceea ce are şi i se va da.

Dacă vrei să înveţi să fii fericit, trebuie să te relaxezi şi să accepţi ceea ce se întâmplă, fără să devii frustrat, nemulţumit.

Cu o astfel de atitudine, nu o să mai fii stresat de lucrurile sau de situaţiile neprevăzute şi mărunte, care te supărau mai înainte.

Nu trebuie să mai trăieşti tensionat. Nu poţi controla toate lucrurile şi nici oamenii.

Numai Dumnezeu poate face asta, în timp ce tu eşti smerit, blând, bun, milostiv şi îţi aduci la îndeplinire menirea ta spirituală în această existenţă.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

0 comments