Spre Iubire sau spre Frica?

Spre Iubire sau spre Frica?

Jan 17
Apreciaza postarea si da mai departe...

V-aţi pus vreodată întrebarea: “De ce mă aflu eu aici, în această Viaţă, în aceste Timpuri, pe această Planetă ?”

Aş putea să formulez un răspuns general valabil:

“Te afli aici ca să străpungi întunericul pe care îl vezi înlăuntrul tău şi al altora şi să descoperi lumina din fiinţa ta şi a celorlalţi.”

Odată găsită lumina, oricât de mică şi neînsemnată ar fi ea, viaţa ta va fi complet schimbată.

Când recunoşti Scânteia Divină din tine şi o alimentezi, lumina din interiorul tău va creşte. Cu cât eşti mai conştient de ea, va străluci tot mai mult în tine, iar întreaga ta fiinţă va fi înconjurată de lumină.

Tu eşti Copilul lui Dumnezeu, aşa cum şi Iisus Christos este, aşa cum suntem noi toţi. Acceptă acest lucru despre tine, în legătură cu fratele tău şi sora ta, cu semenii tăi şi viaţa ta va fi transformată.

Noi toţi suntem Unul, suntem toţi Creaţia lui Dumnezeu.

Am înţeles tot mai clar de ce în Biblie se spune să nu judecăm pe fratele sau sora, sau pe un semen de-al nostru, ci să lăsăm Justiţia Divină, Tatăl Ceresc, să intervină în micile noastre dispute copilăreşti.

Pentru că toţi suntem crengile aceluiaş Copac, iar Tatăl Ceresc este Trunchiul; fiecare judecată pe care o faci despre fratele sau sora ta, exprimă în mod specific ceea ce nu poţi accepta la tine.

Niciodată nu judeci sau nu îţi displace ceva, dacă nu îţi aminteşte de tine. Deci, judecata celuilalt are legătură cu tine.

Faptul că facem greşeli, pe care nu dorim să le corectăm, dar în schimb, le vedem clar oglindite în celălalt, explică că vrem să ne agăţăm în continuare de ele, să ne apărăm vinovăţia şi să nu ne recunoaştem faptele.

Aşa cum celulele din corpul nostru îşi cunosc locul şi rolul, respectă una alteia munca, sunt solidare şi conlucrează împreună la bunul mers al organismului uman, tot aşa şi noi, ca şi crengile Copacului, care ne luăm puterea şi vlaga din Trunchiul său, avem responsabilitatea să ne respectăm între noi, să ne iubim, să fim solidari unii cu alţii şi să conlucrăm la bunul mers al Creaţiei Tatălui, să o respectăm şi să o protejăm, pentru că este Darul Său pentru noi.

Şi totuşi, de ce oamenii greşesc şi continuă să pretindă că sunt fără greşeală, considerând că doar ceilalţi greşesc?

De multe ori, ne condamnăm semenii, pentru că fac greşeli, îi detestăm, îi criticăm, îi tratăm într-un mod neiubitor, deşi şi noi facem greşeli şi nu suntem FĂRĂ GREŞEALĂ aşa cum pretindem.

Lumea aceasta ne-a abrutizat, într-un fel, pe toţi, ne-a făcut să ne arătăm “valoarea” la exterior, prin competiţie cu alţii, să ne ascundem vulnerabilitatea, ascunzându-ne Eul nostru real, prin măşti, creându-ne Ego, un Sine Fals, menit să judece, să critice, să dezbine, să se creadă îndreptăţit în toate, fiind întruchiparea răului, adică acţionând împotriva celorlalţi, crezându-se separat de ei.

Dar noi nu suntem separaţi, trebuie să înţelegem asta.

Am fost îndoctrinaţi să credem că suntem inamici, că trebuie să ne ridicăm unii împotriva altora, ca să ne îndepărtăm de adevăratul nostru Sine Divin şi să nu fim conştienţi de adevărata noastră natură şi de capabilităţile noastre.

Prin Ego, Sinele Fals, proiectat peste Sinele Real, a pătruns Frica, şi cu ea, Neiubirea.

Când devii împovărat de problemele lumii, caută un adăpost într-un loc liniştit. Eliberează-ţi fricile şi nu te mai gândi la viitor. Trăieşte în Prezent.

Dezleagă-te de vina a ceea ce ai spus sau ai făcut în trecut. Lasă-ţi inima să se refacă. Învaţă-te să te ierţi pe tine şi revin-o în viaţa ta cu o viziune mult mai clară asupra vieţii şi o inimă mai puternică.

Iartă-i şi pe ceilalţi care ţi-au greşit şi oferă-le compasiunea ta! Niciunul dintre Copiii Tatălui nu pot fi întruchiparea răului.

Cel mult, poate fi rănit şi, din acest motiv, să se creadă separat şi “îndreptăţit” să se apere, adică să-i atace şi să-i învinuiască pe ceilalţi pentru durerea lui. Dar el nu este Răul.

Când înveţi să te iubeşti pe tine însuţi, nu te poţi abţine să nu-i iubeşti pe ceilalţi.

Dacă te-ai îndreptat spre interior şi ţi-ai descoperit Lumina, din acea clipă eşti lumină şi începi să răspândeşti Lumină, Iubire şi Compasiune.

Din acel moment ai înţeles că binele tău şi acela al semenului tău sunt unul şi acelaşi, sunteţi egali. Nu poţi să avansezi în viaţă rănind pe altcineva şi nici nu poţi să îl ajuţi pe altul rănindu-te pe tine.

“Fă-i pe ceilalţi să se simtă importanţi. Nu te sacrifica pentru ei şi nu îi ruga pe ei să se sacrifice pentru tine, dar ajută-i când poţi şi primeşte ajutorul lor cu recunoştinţă atunci când ai nevoie de el.” Paul Ferrini-Iubirea este evanghelia mea

Este cunoscut faptul că există doar două mari emoţii : Iubirea şi Frica.

Să presupunem că la un capăt avem Iubirea, iar la celălalt, Frica.

IUBIREA………………………………………Eu……………………………………………..FRICA

Iubirea este Legea Vieţii. Dacă n-ar mai fi Iubire pe Pământ, totul s-ar stinge, ar dispărea. Iubirea este chiar Viaţa însăşi. Ceea ce menţine Creaţia să funcţioneze mai departe este Legea Iubirii.

Pe de altă parte, iubirea reprezintă cea mai eficientă modalitate de a ajunge la cunoaşterea Legii unicităţii. Iubind tot ce te înconjoară, începi să întrevezi esenţa tuturor lucrurilor, esenţa care este de aceeaşi natură ca şi Dumnezeu.

Nu există virtute şi nici o religie mai înaltă decât Iubirea.

Iubirea este Însăşi Dumnezeu. La polul Opus, Frica, este Absenţa Iubirii. Frica aduce cu sine ura, dezbinarea, mândria.

Swami Shivananda spunea urmatoarele cuvinte: “Ura este cea care desparte om de om, naţiune de naţiune, ţară de altă ţară. Mândria şi egoismul sunt cele care dezbină un om de altul“.

Iubirea este Dumnezeu. Iubirea se naşte în inimă. Iisus Christos ne-a adus mesajul Păcii şi al Iubirii. 

Concluzia este că noi trebuie să trăim în PACE ŞI IUBIRE unii cu alţii.

Frica este MAMONA. Frica se naşte în Minte. Ura, mânia şi egoismul sunt CREAŢII ALE MINŢII.

Toate acestea vin din ignoranţă. Ele nu pot rezista în faţa Iubirii Pure.

Ura aduce cu sine tot ură. Frică dă naştere fricii. Iubirea aduce numai iubire. Aceasta este o lege cosmică (Legea Rezonanţei).

A fi în afara Iubirii, înseamnă să fii în afara Vieţii. Cine nu mai iubeşte, a şi murit deja.

Tu, omule, încotro te îndrepţi? Înspre Iubire (Dumnezeu) sau înspre Frică ( Mamona)?

Nu intâmplător am pus “Eul” la mijloc, între aceste două forţe opuse. Tu spre ce înclini balanţa? Spre a face bine şi a fi în iubire, sau spre a face rău, a fi în frică?

Cei care s-au apropiat de Iubire şi sunt Iubire, sunt foarte puţini. În această categorie pot intra: Iisus Christos, Sfinţii, Maeştrii Înălţaţi.

Cei pe care îi cunosc şi ale căror învăţături mi le însuşesc sunt: Iisus Christos, Arsenie Boca, Bruno Groning, alţii.

La Polul Opus, al Fricii, sunt mult mai mulţi, adică cei care s-au alăturat benevol Fricii, au Ego Negativ şi bineînţeles, Stăpânitorului Lumii acesteia, Mamona (Satan).

La mijloc, Eul multor oameni, Oamenii Neutrii, care alcătuiesc cea mai mare categorie, adică Oamenii Indecişi, cum se spune în Biblie, CĂLDICEII, care sunt şi cei mai periculoşi.

Aceştia spun despre ei că sunt oameni de bine, au grijă de familiile lor, îşi plătesc impozitele şi taxele la stat, îşi văd de casa lor, de familia lor, nu fac rău altora şi cam atât.

Ei ar putea să intrevină să-şi aducă contribuţia la stârpirea Răului, dar nu o fac, sunt doar simplii spectatori şi nu intervin în nici un fel; ei au grijă să nu-şi piardă confortul personal, bunăstarea personală, faima, prestigiul pe care le-o acordă societatea de consum şi multe altele de genul acesta.

De fapt, ei se îndreaptă tot spre Frică şi spre Stăpânitorul Lumii Acesteia, chiar dacă mulţi dintre ei se consideră credincioşi, religioşi, creştini practicanţi.

Să luăm câteva exemple de “persoane cumsecade”:

-să presupunem că persoana X, este o mamă devotată, are 2 copii pe care şi-i iubeşte ca pe ochii din cap, are grijă să nu le lipsească acestora nimic, are un cămin confortabil cu tot ce e necesar şi mai mult, un job căldicel, îşi vede de treabă, se duce la biserică, cam atât.

Să zicem că la slujba ei se schimbă echipa de conducere, care vine cu o viziune nouă, de reducere a cheltuielilor per intreprindere şi implicit de reducere personal.

Pentru că îşi simte jobul ameninţat şi pentru că mai are o colegă în birou cu ea, se duce la noul şef, ca să-l “linguşească” şi să arate ce eficientă este ea şi ce treabă bună face, scoţând în evidenţă greşelile colegei sale de birou.

Urmarea: ea rămâne, colega ei (şi ea căsătorită şi cu copii mici), este dată afară, iar ea face acum munca a două persoane, pe salariu minim pe economie.

Motivul pentru care a recurs această persoană “cumsecade”, “credinciosă”, sau cum se mai vedea ea, este bineînţeles FRICA, soră cu RĂUL, mai departe cu Mamona.

Este un exemplu mic, dar de o mare însemnătate privind calitatea persoanei “cumsecade” care formează “lumea de bine”, adică fără demnitate şi onoare.

Al doilea exemplu: Persoana Y este medic şi recomandă pacienţilor medicamente de sinteză şi vaccinuri ( că tot este la modă acest subiect) cu efecte adverse, doar pentru i s-a impus acest lucru, altfel, dacă nu o face, şi-ar putea pierde slujba şi avantajele băneşti.

Din nou, prin ce se evidenţiază a fi această persoană o persoană cumsecade? Cum contribuie ea la sănătatea populaţiei şi la o lume mai bună şi mai onestă?

Al treilea exemplu: Aţi văzut probabil dârele acelea groase pe cer numite chemtrails. Să spunem că un pilot acceptă să distribuie din avion aceste substanţe toxice în atmosferă.

În viaţa de zi cu zi şi acesta este tot “o persoană cumsecade”. De ce face asta? Tot din FRICĂ, să nu-şi piardă poziţia socială, jobul şi avantajele materiale.

Sunt foooooarte multe exemple de genul acesta, mai mici sau mai mari în însemnătate.

Însă, observaţi, cum cei mai mulţi “oamenii cumsecade” au închis ochii de FRICĂ, ca să nu-şi piardă zona de confort şi, pentru acest motiv, am ajuns astăzi în haosul, corupţia şi anarhia de astăzi, de nesuportat.

De ce? Din FRICĂ! Frică de ce anume? Frica este o ILUZIE! Dacă toţi suntem Unul şi suntem corecţi unii cu alţii, de ce ne este frică? Schimbarea vine din interiorul nostru.

Dacă toţi oamenii, unul câte unul, zecile de mii, milioanele ar spune STOP MÂRŞĂVIILOR, am trăi acum într-o lume pe care a dorit-o Iisus Christos pentru noi.

Pentru asta a venit El atunci în lumea noastră, ca să ne înveţe cum să îmbrăţişăm Iubirea şi nu Frica.

Aceasta este misiunea noastră a tuturor, a Copiilor de Dumnezeu, să facem lucrurile CORECT, atât pe orizontală, în lumea noastră, cât şi pe verticală, în conexiune cu Tatăl Ceresc.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *