Stai linistit!

Stai linistit!

Sep 24
Apreciaza postarea si da mai departe...

Se întâmplă ca în vâltoarea lumii acesteia să nu mai avem nici un pic de linişte. În special noi, care locuim în mediul urban, trăim într-un vacarm de nedescris.

Ne încăpăţânăm să rezistăm (pentru că nu avem de ales) într-o lume tot mai agitată şi încercăm să ne adaptăm cât de mult se poate; noi, românii suntem “specialişti” în supravieţuire.

Nu cred să mai fi fost un alt popor european mai traumatizat (vezi din istorie) şi mai resemnat aşa cum a fost şi este poporul  român; căci nici acum nu ne este mai bine.

Eu cred că doar credinţa ne-a dat puterea şi tăria de caracter de a rezista. La capitolul acesta suntem campionii Europei.

De rezistat mai rezistăm, dar suntem cu nervii la pământ. Vedem oameni nervoşi, agitaţi peste tot în jurul nostru.

E de ajuns să ne uităm pe şoselele patriei şi o să vedem şoferi anxioşi care claxonează în neştire pentru că nu ştiu să aştepte; auzim alarme asurzitoare ale maşinilor de ambulanţă, poliţie sau pompieri chiar şi atunci când nu e cazul; motociclişti teribilişti care fac un zgomot infernal din dorinţa de a epata; întreceri neautorizate de maşini care au loc noaptea, când străzile ar trebui să fie pustii şi lumea ar trebui să doarmă; de asemenea, vedem multă ură şi mult venin în cuvintele oamenilor atunci când se adresează unii altora şi exemple de acest gen sunt multe.

Pe de altă parte, viaţa s-a îngreunat pentru foarte mulţi români iar grijile pentru traiul zilnic îi năpădesc şi îi seacă de energie. Muncă multă, bani puţini, instabilitate şi multă amărăciune. Lumea aceasta nu a fost nicicând un loc al siguranţei.

Zâmbetul este aproape inexistent pe feţele românilor; sau, dacă este prezent, atunci are o umbră de tristeţe în el.

Suntem chinuiţi, cel mai adesea, la gândul că nu avem suficiente resurse materiale pentru ziua de mâine. Asta pentru că rareori ne gândim la ceea ce avem deja, dar mereu ne facem griji pentru ceea ce ne lipseşte.

Uităm că deşi ieri a fost o zi mai rea, mâine va putea fi mai bună. Atâta timp cât încă mai avem răsuflare de viaţă în noi, înseamnă că încă trăim şi nu am pierdut totul; căci fiecare respiraţie este plină de speranţa în zile mai bune.

Pentru că există speranţă de mai bine, atunci: fii liniştit!

De multe ori, suferim din varii motive, multe neîntemeiate! Multe din grijile pe care ni le facem sunt închipuite!

În foarte multe pasaje din Biblie ni se spune că suferinţa este fără rost. Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care se îngrijorează fără încetare de orice lucru. Noi facem asta tot timpul! Ne temem aşa de mult de ce ar putea aduce ziua de mâine, încât nu mai reuşim să ne bucurăm de ziua de astăzi.

Uneori, din dorinţa greşită de a controla,  mi se pare atât de greu de acceptat să mă las în grija şi în voia Tatălui Ceresc. Cum adică? Eu să nu fac nimic? Să nu “controlez” nici măcar puţin evenimentele sau experienţele prin care trec?

Cuvântul Scripturii spune clar:

-să nu mă îngrijorez de nimic; ” Aruncaţi asupra Lui îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” ( 1 Petru 5:7)

-să arunc nevoile şi grijile acolo unde am aruncat şi păcatele: în adâncul mării;

-să nu las să apese nici o grijă sau vreo nevoie peste inima mea, nici măcar un ceas;

-să aduc la cunoştinţa Tatălui Ceresc mulţumirile şi cererile mele;

-să am credinţă mai multă decât un bob de muştar căci: ” Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.”( Psalmul 23)

-să mă bucur neîncetat şi să fiu cu inima veselă, cu nădejde în Dumnezeu;

-să nu cârtesc în inima mea atunci când vine deznădejdea peste mine;

-să am RĂBDARE; laud pe oamenii răbdători ( sunt atât de puţini) pentru că răbdarea e o virtute mai bună decât înţelepciunea;

-să nu aduc grijile în casă, ci să le las afară la uşă; să nu intre în casa mea teama şi neliniştea;
-să mă hrănesc cu hrana spirituală ( Cuvântul lui Dumnezeu) pentru a mă putea împotrivi răului şi pentru a putea fi optimist(ă) tot timpul;

-să nu mai intervin în lucrarea şi în voia Lui pentru mine; dacă l-am rugat şi i-am predat povara mea sufletească, să nu o mai iau înapoi pentru că nu mai este a mea; ESTE A DOMNULUI!

Dacă se întâmplă să mai trec prin încercări este pentru că trebuie să-mi însuşesc anumite lecţii de viaţă; până nu le voi învăţa, ele nu îmi vor fi luate de la mine. Mi-am dat seama de asta, din situaţiile repetitive care se succedau şi nu înţelegeam de ce; acum ştiu!

A te lăsa chinuit de griji este curată sinucidere. Cu linişte şi mulţumire poţi nădăjdui într-o viaţă lungă şi frumoasă. Grijle ne rod sufletul şi îl îmbolnăveşte.

Dacă te îngrijorezi, ce folos ai din asta? Nici un folos! Grijile nu ne aduc nici bani, nici prieteni, nu ne scapă de singurătate sau de lipsuri, etc.

Mai bine aşteptăm prin credinţă decât să cârtim! Dacă perii capului îmi sunt număraţi de El, cum nu va ştii de ce am eu trebuinţă?

“Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu.”(Romani 8:28)

Dacă ţi s-a închis o uşă, Dumnezeu va deschide alta! Dacă pe un ogor nu a răsărit mazăre, poate că va fi prielnic pentru fasole.

Orice lucru are şi o parte luminoasă, iar Dumnezeu este pretutindeni! Aşa că te îndemn să stai liniştit!

G.S

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

0 comments