Tot ce se intampla este pentru ca omul nu renunta la zona de confort

Tot ce se intampla este pentru ca omul nu renunta la zona de confort

Mar 28
Apreciaza postarea si da mai departe...

Cei 50 de ani de comunism şi cei 31 de ani de anarhie, au făcut posibil ca românii să capete un obicei ciudat şi anume, să strângă, să acumuleze bunuri materiale, bunuri imobiliare, să deţină titluri de tot felul, patalamale, altele, pur şi simplu din considerentul de se simţi “în siguranţă”, de a-şi făuri o bulă personală, un loc în casă, pe lângă casă, sau în subconştient, în care să se simtă “protejaţi” de eventualele situaţii care le pot cauza suferinţă.

Am fost, într-un fel, programaţi să credem că oriunde sau în orice situaţie îşi poate face apariţia un “inamic” invizibil care să ne destabilizeze, să ne distrugă, dacă noi nu suntem atenţi şi nu ne luăm măsuri de siguranţă împotriva acestuia.

De fapt, au fost timpuri şi văd că ele revin în actualitate, în care un om mai puţin dotat mental şi moral putea să facă rău semenului său, oricine ar fi fost el, prin denunţarea acestuia la securitate, prin vorbe calomnioase, prin neadevăruri spuse, datorită urii, răutăţii, laşităţii şi perfidiei sale.

Din cauza lipsei de moralitate a unor semeni de ai noştri, sau din cauza neîncrederii noastre în oameni, noi românii, în mare majoritate persoane cumsecade, am început să ne izolăm unii de ceilalţi, să băgăm, cum se spune, capul în nisip, să nu mai vedem şi să nu mai auzim ce face sau ce spune unul sau altul, să nu ne mai împărtăşim gândurile, emoţiile şi sentimentele unora sau altora, chiar şi prietenilor, pentru motivul că, la un moment dat, am putea fi trădaţi de aceştia.

De atunci, am înţeles că este mai bine să ne vedem de treburile noastre, să ne interesăm doar de cum ne putem rezolva problemele, despre cum să avem grijă de casele şi familiile noastre, ca să avem tot ce ne trebuie, pentru noi şi ai noştri şi cam atât.

Nu mai conta ce se întâmplă în familia mare numită România, pentru că pe noi nu ne mai interesa acest lucru.

Asta am făcut noi toţi, ne-am resemnat, nu am combătut la timp tot ce era în neregulă în această ţară şi am ajuns să fim dezbinaţi şi exploataţi în propria ţară.

Familia aceasta mare, încet, încet, a început să se destrame, mulţi români au plecat în afară şi uite aşa, celor mulţi nu le-a mai păsat de familia în care s-au născut şi au crescut, nu am făcut nimic pentru Romania, nici cei din străinătate şi nici cei de aici, şi au lăsat această “casă mare cu grădină mare şi frumoasă” să devină o şandrama la dispoziţia unor clanuri (partide) diabolice, care au dispus de ţară şi de oameni prin politici stupide, aşa cum au dorit ei.

Părintele Steinhardt spunea că: “oamenii neîmpotrivindu-se la timp, la un moment dat, nu vor mai putea să se împotrivească niciodată”.

S-a lucrat atât de perfid şi bine, astfel încât mulţi nu au conştientizat că au fost atraşi prin promisiuni mincinoase ca să alegem un partid sau un altul, un politician sau altul, că am fost încurajaţi, după revoluţie, să consumăm în mod obsesiv-compulsiv, în virtutea unei prosperităţi iluzorii, plătind un preţ, adeseori, prea mare pentru această abundenţă, făcând credite la bănci, plătind dobânzi mari, dar având falsa bucurie că suntem proprietari ai bunurilor sau posesiunilor acumulate (vile, maşini, terenuri, etc)

Dacă în comunism, credinţa noastră în Dumnezeu era mai intensă, în anarhia celor 31 de ani ce au trecut de la revoluţie, credinţa poporului român a scăzut tot mai mult, crescând în schimb credinţa oamenilor în lucruri deşarte, lumeşti, în bunurile materiale, menţionate mai sus, sau în alte deşertăciuni.

Oamenii s-au preocupat într-atât de mult de nevoile fizice, legate de supravieţuire, astfel încât, cei mai mulţi, treptat-treptat, l-au exclus pe Dumnezeu din viaţa lor.

Dumnezeu în viaţa noastră ne conduce spre echilibru, moderaţie, smerenie, iubire, pace şi armonie.

Cei care l-au păstrat şi îl păstrează pe Dumnezeul cel Viu în inima lor, au ţinut cont de aceste lucruri, au conştientizat ce înseamnă deşertăciunile lumeşti pentru sufletul lor şi s-au preocupat să-şi împlinească mai degrabă nevoile sufletului, decât pe cele ale corpului, sau pe cele materiale.

Oamenii care au o relaţie permanentă cu Forţele Luminii, cu Dumnezeu, nu vor trăi niciodată înspăimântaţi din cauza unei epidemii, a unui virus sau de vreo altă situaţie menită să destabilizeze omenirea şi creată într-adins să inducă frica în oameni, pentru ca aceştia să fie mai uşor de manevrat şi de controlat, pentru a face tot ce li se spune.

Mass media, televizorul, internetul, şi alte canale de comunicare sunt instrumente alese în mod special de dictatorii mondiali ca să dezbine, să înfricoşeze, să controleze şi să-i “înlănţuiască” pe cei slabi în credinţă, care sunt milioane, miliarde şi care constituie principala masă de manevră.

Este cu adevărat tristă şi hilară imaginea în care oamenii poartă botniţă şi animalele de companie sunt libere şi relaxate.

Aceşti oameni pot fi aparent oameni cumsecade, dar dacă nu au lucrat cu ei înşişi, dacă nu şi-au pus întrebări despre ei şi rostul lor pe acest Pământ, dacă nu au făcut alegerile corecte în viaţă şi s-au complăcut în viaţă, în anumite situaţii, doar pentru ca să facă pe plac unora sau altora, la job, în familie, în societate, dacă au acceptat din frică să se compromită, doar pentru a nu pierde confortul personal (spre exemplu: au acceptat salarii foarte mari sau avantaje materiale pentru a face lucruri abominabile, sau de a accepta anumite instrucţiuni sau “protocoale” în defavoarea semenilor lor, doar ca să-şi păstreze jobul călduţ sau statutul de V.I.P), dacă nu şi-au ţinut în frâu slăbiciunile, umbrele şi nu s-au documentat despre cum să facă aceasta, dacă nu au ajuns la concluzia că ei sunt cei care sunt propriul stăpân şi doar ei au dorinţa şi putinţa de a schimba ceva în ei şi în realitatea lor exterioară, prin gânduri, voinţă proprie şi acţiune, dacă nu au făcut toate acestea şi mai multe, şi-au predat puterea lor altora, fie unor fiinţe sau unor instituţii şi sunt cei cuprinşi acum de frica de virus, sau sunt prinşi în PSIHOZA GENERALĂ DE FRICĂ ŞI IGNORANŢĂ.

Pot spune că majoritatea acestora sunt în depresie şi sunt CEI CARE CONSUMĂ TELEVIZOR PE PÂINE, ŞTIRI NEGATIVE PE PÂINE.

Ei sunt oamenii care au fost prinşi în laţ, sunt cei care cred şi execută tot ce li se spune prin intermediul televizorului, nu gândesc, nu-şi pun întrebări, deci NU-ŞI MIŞCĂ MINTEA, NU-ŞI MIŞCĂ TRUPUL (pentru că sunt adepţii nemişcării, iar nemişcarea duce la boală), trăiesc într-un stres continuu, stau cu frica în sân tot timpul şi exasperează pe toţi cei din jurul lor.

Pe aceştia, e greu să îi mai convingi în vreun fel, atâta timp cât sunt în depresie şi dacă nu ies din starea de negare sau din convingerile lor limitate.

Pot spune că, oamenii se împart în oameni depresivi, sau psihotici, prima categorie, oameni neutri, care au o rezervă cu privire la ceea ce se întâmplă, dar respectă măsurile care se impun, din frică de a nu intra în conflict de opinii cu alţii, a doua categorie (şi deci, se alătură tot mai mult primei categorii) şi oameni bravi, care nu acceptă stările de lucruri, îşi folosesc raţionamentul, punând cap la cap, toate bâlbăielile sistemului corupt, se documentează, cercetează şi vor fapte şi dovezi.

Pot spune că în acest timp, expresia “crede şi nu cerceta” nu este adecvată; dimpotrivă, este necesar să cercetăm, să ne punem întrebări şi să devenim precum Apostolul Toma, care a fost un apostol inteligent, care a vrut să vadă cu ochii lui şi să pipăie locul în care Domnul Iisus avea semnul cuielor.

Cei din a treia categorie sunt mai puţini, însă doar aceştia pot fii salvatorii omenirii şi pot să facă lucrurile să se mişte în direcţia cea bună.

Masa de oameni neutri, care este cea mai mare, căldiceii nehotărâţi, ar putea foarte bine să migreze ca să îngroaşe rândurile celei de-a treia categorii de oameni hotărâţi, bravi, care acţionează şi pun lucrurile în mişcare, însă nu o fac şi de aceea condiţiile de trai devin tot mai grave, prin încălcarea şi limitarea de drepturi şi libertăţi.

Aceştia sunt cei mai periculoşi, pentru că tac şi îşi ascund capul în nisip, fac aceleaşi lucruri, se complac în aceleaşi situaţii de trai aberante, în rutina zilnică, nu schimbă nimic la ei, de frică să nu fie sustraşi din confortul personal, din automatismele personale şi respectă tot ce li se impune, de frică că nu ar putea fi în controlul vieţii lor.

De fapt, zona de confort acţionează ca o barieră pe care şi-au impus-o şi peste care este tot mai dificil să treacă. Aici e vorba şi de o lentoare a minţii, nu numai a trupului şi mişcării fizice în general.

Trăim într-o societate care se află într-o continuă schimbare. Dacă tu decizi să rămâi în zona de confort, nu vei mai putea ţine pasul cu schimbarea, te vei îngrijora mereu şi pentru lucruri inutile.

De aceea, ia tot ce se petrece ca o provocare, părăseşte zona de confort şi vei vedea că făcând asta, prin voinţă şi antrenament zilnic, vei găsi oportunităţi noi, satisfacţii personale, profesionale şi, controlându-ţi gândurile şi înfruntând teama, vei observa că stima de sine va creşte şi realitatea din jur începe să se schimbe în sens pozitiv.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *