Un nou mod de a trai vremurile in care traim

Un nou mod de a trai vremurile in care traim

Ian 02
Apreciaza postarea si da mai departe...

Scriu acest articol inspirată fiind de un video care a fost postat pe Facebook şi din care reiese comportamentul aberant al unor tineri englezi după beţia de Anul Nou, comportament care a şocat poliţia locală cât şi întreaga opinie publică.

Nu am fost niciodată în Anglia, iar după acest videoclip nici prin gând nu îmi trece să vizitez această ţară, darămite să locuiesc în ea.

De fapt, în afară de castele bântuite, clădiri reci şi impozante şi big bang, nu cred că pot să văd şi altceva.

S-ar putea să greşesc, însă prefer să vizitez locuri care nu inspiră rigiditate sau sobrietate, cu mai puţină “civilizaţie” şi tehnologizare, unde oamenii sunt mai autentici, mai calzi, mai prietenoşi şi cu mai multă CREDINŢĂ în sufletele lor.

Acolo unde există biserici, care sunt umplute de localnici până la capacitatea maximă, acolo există ADEVĂRATA VIAŢĂ.

O ţară, o localitate, un sat, fără biserici vii, umplute de oameni, cu timpul sunt supuse decadenţei morale, pentru că acolo unde nu există Dumnezeu, nu există nici moralitate.

Moralitatea înseamnă Dumnezeu. El ne-a dat încă de pe vremea Vechiului Testament, Tablele legilor cu cele 10 porunci, care în timpul Noului Testament, s-au restrâns în 2 mari legi “Iubeşte-l pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine însuţi” şi care, de fapt, cuprinde şi toate celelalte porunci.

Ce se întâmplă acum în Anglia, de fapt se întâmplă în toate ţările din Europa de Vest, sau din Occident. Materialismul tehnico-ştiinţific, modernismul şi-au pus amprenta atât de tare în societăţile occidentale, astfel încât, religia sau mai bine zis credinţa în Dumnezeu a fost sucombată de un nihilism stupid, subtil, mascat, care a dus la depersonalizare, la sucombarea identităţii personale.

Oamenii sunt ca şi “programaţi”; chipurile au o viaţă bogată, dar previzibilă, controlată şi chiar plictisitoare.

Acum, majoritatea bisericilor din ţările occidentale sunt goale, unde mai intră doar turiştii pentru fotografii, ele nemaifiind de mult adevărate lăcaşuri de închinare.

Golul interior care locuieşte în inimile oamenilor devine tot mai neliniştitor pentru ei.

Gol interior, confuzie, superficialitate, lipsă de profunzime, neîncredere, lipsa unui scop pentru a trăi propria viaţă.

Acestea sunt stările de spirit pe care îmi imaginez că le au tot mai mult tinerii din aceste ţări pentru că Dumnezeu lipseşte cu desăvârşire din inima lor.

Dar nu se vorbeşte nimic despre asta. Dacă te uiţi la imagini, sunt tineri frumoşi, au trupuri şi feţe frumoase, sănătoase, dar înăuntru, în sufletul lor, zace disperarea.

Însă ei nu ştiu cum să acopere acest gol din suflet, tocmai de aceea beau peste măsură până cad laţi, chiar pierzându-şi cunoştinţa, pentru că nu ştiu cum să scape de acest chin interior care îi mistuie pe dinăuntru.

Cred în mod eronat, că dacă beau şi petrec, sau se droghează, vor putea uita de ei şi de acest gol chinuitor.

Însă, nu fac decât să îşi înrăutăţească şi mai mult situaţia. Acest gol este cauzat de o suferinţă ascunsă, de un dor mistuitor după esenţa lor divină, pe care au uitat că o au în fiinţa lor şi că nu sunt inutili sau ai nimănui.

Aceşti tineri şi-au pierdut spiritualitatea şi identitatea creştină. Propriile rădăcini.

Aceşti tineri suferă enorm, nefiind conştienţi că suferă. Suferinţa nu este ceva de care să fugim, este mai degrabă un spaţiu ce trebuie traversat pentru a intra într-o relaţie mai intimă cu Dumnezeu, cu esenţa însăşi.

Un spaţiu în care să învăţăm lucruri noi, de profunzime, despre noi, care de altfel, ne-ar rămâne necunoscute.

Întotdeauna suferinţele apar pentru a ne spune ceva. Ascund informaţii preţioase despre cine suntem noi cu adevărat. Sunt aducătoare de schimbare şi ne oferă posibilitatea de a creşte.

Când creştem, înţelegem că facem parte dintr-un plan mai vast, pe care doar Dumnezeu îl cunoaşte. Putem doar să Îl iubim pe El, să avem credinţă şi să ne încredinţăm soarta în mâinile Lui cu încredere deplină.

Tot ce putem face este să creştem în profunzime şi înţelepciune, în spiritualitate. Să căutăm smerenia şi să îl descoperim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru.

Acesta este scopul venirii noastre pe acest pământ. Multe persoane, chiar vârstnice, sunt încă inconştiente, prea puţin spirituale.

Pentru a creşte în conştiinţă este necesară o schimbare de perspectivă. Să avem credinţă, chiar dacă lumea aceasta devine din ce în ce mai nesigură şi falsă.

Trebuie să ne păstrăm o atitudine pshihologică şi spirituală de deschidere şi de încredere în Dumnezeu, care vorbeşte inimii noastre prin Sfântul Duh.

Astfel, călătoria noastră de căutare pe acest Pământ se umple de sens. Trăim cu adevărat numai atunci când suntem în contact cu profunzimea inimii noastre.

Când ai o ţintă spre care te îndrepţi, când ai siguranţa că eşti iubit şi protejat de o Forţă mai mare ce acţionează asupra vieţii tale (Dumnezeu), existenţa ta nu mai este lipsită de importanţă, iar golul din inimă nu mai există.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

0 comments